Singurul producator roman de crotalii, dat la o parte de institutiile statului „bine motivate”
Un mic producator român este în razboi cu marea si atotputernica Autoritate Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA). El vrea o competitie reala si corecta, ANSVSA îi râde în nas. Nimic spectaculos, nimic senzational, doar o fotografie de moment a raportarii dintre reprezentantii statului si acesti mici sau mai mari producatori români. Cei care pâna la urma îi platesc din munca lor pe angajatii statului.
Filip Margarit este un om de afaceri din Ploiesti, cu un business relativ mic. Ruleaza circa un milion de lei pe an si are câteva zeci de angajati. A intrat în afacerea cu crotalii – acel cercelus galben pe care-l primeste fiecare animal – în 2005, când legislatia româneasca a intrat în acord cu cea europeana în ceea ce priveste obligativitatea tuturor crescatorilor de animale de a identifica cu crotalii fiecare animal din ferma sau batatura. El oricum avea de mai multi ani un business axat pe turnarea în matrite a aliajelor metalice – confectioneaza medalii, trofee, efigii etc. Sa schimbe fierul cu plastic (materialul din care sunt confectionate crotaliile) nu a fost foarte greu. A investit circa 200.000 de utilaje si a trecut încrezator la treaba. Cu caietul de sarcini în mâna a conceput crotalii pentru oi, capre, vaci si porci, conform cu indicatiile ANSVSA. A început sa le si vânda, iar în scurt timp piata si-a dezvaluit potentialul: circa 15 milioane de euro pe an.
„Anual se vând în România crotalii pentru patru milioane de porcine, 12 milioane de ovine, doua milioane de caprine si înca doua milioane de bovine”, sustine omul de afaceri ploiestean. Si ar fi trebuit sa fie un business bun, mai ales având în vedere ca este singurul producator român de crotalii. Ei bine, avea sa constate ca s-a înselat. Abia daca a prins o mica bucata din aceasta piata, de nici macar 5% din aceasta. Motivul? La prima vedere marii producatori europeni de cercelusi pentru animale, care pur si simplu ar fi spart piata cu preturi mici. Dar si cu ajutorul angajatilor statului.
„La început crotaliile se vindeau cu peste un euro aceste crotalii. Acum sunt în jur de 0,6 euro, iar mai jos nu-mi dau seama cum voi putea coborâ pentru ca voi fi sub costul de productie”, spune Filip Margarit. Ar putea parea ca pestele mic este înghitit de pestele mare, o situatie des întâlnita în afaceri. Îngrijorat de faptul ca mai are putin si este scos de pe piata, omul de afaceri a început o adevarata ancheta pe cont propriu sa vada ce se întâmpla. A adunat mostre de crotalii de la concurenta, le-a studiat, a încercat sa le gaseasca provenienta. A ajuns la concluzii îngrijoratoare: Cei mai mari distribuitori nu respecta legea în ceea ce priveste modul de executie, de înscriere si de identificare ale crotaliilor.
Aici trebuie sa facem o precizare. Crotaliile sunt un fel de buletin de identitate ale animalelor, fiind extrem de utile pentru identificarea unui focar de boala, de exemplu. Ele au coduri unice, ca un fel de CNP al animalului, iar citirea unui crotal, facut acum sau în urma cu zece ani, duce inevitabil la producatorul animalului care l-a purtat, data sacrificarii si a comercializarii animalului, a medicului veterinar care a declarat carnea buna pentru consumul uman si altele. Deci o evidenta strica si corecta a crotaliilor este extrem de necesara – practic fara o ordine în fitele animalelor degeaba exista acest sistem.
Revenind la ce a gasit Filip Margarit dupa ce a facut pe detectivul, rezultatele sunt de-a dreptul surprinzatoare: Cei care au inundat piata româneasca cu crotalii nici macar nu respecta legea privind modul în care acestea prezinta informatiile. „În lege este clar: numele producatorului si sigla acestuai în stânga sus. Ei scot crotalii fara sigla, fara nume, fara sa fie pozitionate unde scrie în lege, fara sa respecte marimea caracterului indicat în aceeasi lege”, spune omul de afaceri.
Ar putea parea detalii irelevante, dar ca sa schimbe o linie de fabricatie i-ar costa pe acesti distribuitori (în principal este vorba despre francezii de la Allflex si ungurii de la Bentley) schimbarea contractelor cu producatorii, schimbarea graficii, a structurii si a matritelor, urmând apoi sa treaca prin procesul de avizare al ANSVSA. Ar pierde luni în care nu ar putea vinde nimic – si asta o stie Filip Margarit pe propria piele, el asa a patit atunci când a intrat în aceasta afacere.
Ce e mai grav în acest pesaj este faptul ca ANSVSA nu numai ca tolereaza situatia, dar, conform lui Filip Margarit, chiar o încurajeaza. El a depus un întreg dosar la ANSVSA în care sunt relevate exact toate neregulile gasite pe teren. Raspunsul primit poate fi rezumat în câteva cuvinte: „Asa o fi, dar de ce ne deranjezi?”. Mai mult, a primit amenintari din partea unor reprezentanti ai ANSVSA, suparati ca tot sesizeaza nereguli. „Mi-a spus printre dinti unul din sefii de acolo: Tu nu renunti la toata treaba asta? Chiar vrei sa te scoatem de tot de pe piata?”, spune Margarit.
Simtindu-se furat, umilit, dat la o parte – dar cu legea în mâna -, acesta este hotarât sa nu renunte la lupta. El îsi imagineaza foarte bine ce se întâmpla acolo, dar pentru a demonsta asta nu a reusit sa adune probe. Dar putem intui ca este vorba de spagi pe care le primesc angajatii statului pentru a sustine câtiva mari distribuitori de crotalii, iar cei mici – chiar daca sunt producatori români, care dau de lucru altor români, care produc efectiv ceva, sunt dati la o parte pentru ca nu vor sa mearga pe spaga ci pe corectitudine.
„N-au ce sa-mi faca, din tara nu ma pot alunga. Chiar daca ma închid, macar sa stie toata lumea ce se întâmpla acolo”. Radu Burlacu, cotidianul.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!