Legea falimentului personal, ar putea fi aprobata in 2014
Parlamentul pregateste deblocarea a doua initiative legislative foarte importante pentru persoanele supraîndatorate: legea insolventei persoanelor fizice si legea colectarii debitelor.
Dupa mai bine de trei de amânari si tergiversari, Camera Deputatilor scoate proiectul de lege privind insolventa persoanelor fizice de la naftalina. În Parlament sunt trei proiecte care îsi propun sa legifereze falimentul personal, însa cel la care deputatii din Comisia juridica vor lucra la începutul anului viitor este plx 105/2010. Acest proiect a fost înaintat de PDL în 2010, a trecut de Senat si a ramas împotmolit în Camera, dupa Banca Nationala si bancile comerciale au solicitat ca înghetarea sa sa fie asumata prin scrisoarea de intentie cu Fondul Monetar International.
Cele doua proiecte de lege au stat în sertar pe masura ce situatia debitorilor români supraîndatorati s-a agravat în anii de criza, iar studiile europene arata ca în România nu exista solutii pentru acestia, asa cum ECONOMICA.NET a scris aici.
Camera deputatilor va dezbate proiectul de lege privind insolventa persoanelor fizice în luna februarie. Acesta a avut o scurta aparitie pe ordinea de zi a plenului Camerei deputatilor în saptamâna trecuta, însa a fost retrimis în comisie pentru ca nu avea raport.
„Nu are raport, se va discuta în februarie în comisie. E gresit trecut pe ordinea de zi”, ne-a transmis deputatul PNL Alina Gorghiu, membru al Comisiei juridice (responsabila cu întocmirea raportului).
Proiectul de lege ar urma sa sufere unele modificari, sustine deptutatul Daniel Fenechiu, membru al Comisiei juridice din partea PPDD, si pentru asta ar exista consensul tuturor partidelor. Acesta ne-a transmis ca a avut loc o discutie de principiu în seara în care Comisia juridica opera modifcarile la Codul penal.
Ce spune proiectul de lege
Proiectul de lege, scris de avocatul Gheorghe Piperea, preia elemente din modul în care insolventa persoanelor fizice este reglementata în dreptul anglo-saxon. Astfel, debitorii supraîndatorati ar trebui sa treaca printr-un proces reltativ rapid prin care sa fie acoperite creantele creditorilor, dar si prin care acestia sa poata fi reintrodusi în viata economica si sociala.
Starea de insolventa exista si în cazul debitorilor persoane fizice asa cum exista si în cazul firmelor, chiar daca în cazul primei categorii aceasta nu este recunoscuta de lege. Debitorii pot ajunge insolventi dintr-o serie de motive, cum sunt modificarile substantiale ale sarcinii datoriei, scaderea sau disparitia veniturilor din cauza pierderii locului de munca, a unei boli sau a unui divort, de pilda.
Astfel, potrivit proiectului de lege, instanta poate declara insolvent debitorul, la cererea sa sau la cererea creditorilor. La fel ca în cazul firmelor, pe perioada insolventei, sunt suspendate actiunile de executare silita, cuantumul datoriilor este înghetat la nivelul initierii procedurii, fara a se adauga alte dobânzi sau penalitati.
Aflat în stare de insolventa, debitorul poate propune un plan prin care datoriile sale catre creditori vor fi platite, plan desfasurat sub supravegherea unui administrator judiciar si a controlului periodic al instantei, altfel este declarat falit.
Proiectul de lege descrie trei etape în care se poate gasi debitorul insolvent: o perioada de observatie de 90 de zile, una de reorganizare judiciara si falimentul personal.
Pe perioada de observatie si pe perioada reorganizarii judiciare, debitorul îsi va pastra dreptul de a-si administra averea. În cazul falimentului debitorul este reprezentat în instanta de lichidator si acesta nu îsi mai poate administra averea. În perioada de observatie instanta numeste un administrator judiciar care are datoria, printre altele, de a face un inventar al bunurilor debitorului, de a face o lista a creditorilor acceptati si de a propune instantei ca debitorul si familia sa sa ramâna în locuinta.
Urmatorul pas preferabil este cel al reorganizarii, care presupune prezentarea unui plan de catre debitor ce trebuie aprobat în maximum 180 de zile, si care se poate întinde pe maximum 3 ani. Debitorul trebuie sa raporteze la 6 luni judecatorului si în fiecare luna administratorului judiciar modul în care se desfasoara planul. Dupa expirarea perioadei, daca planul a fost executat cu buna-credinta, atunci debitorului i se poate taia datoria ramasa si acesta iese din insolventa cu toate drepturile sociale anterioare, inclusv acela de a lua din nou credit, de pilda.
În cazul în care planul nu este unul viabil si de buna-credinta, judecatorul nu îl aproba si dispune direct trecerea la falimentul personal. La fel se întâmpla si daca reorganizarea judiciara esueaza. Procedura falimentului personal dureaza maximum 5 luni, perioada în care bunurile debitorului sunt lichidate si sumele rezultate vor reveni creditorului/creditorilor.
Daca bunurile sunt insuficiente ca valoare pentru stingerea creantelor, atunci debitorul de buna-credinta va putea fi descarcat partial sau total de datorii, în ceea ce se numeste faliment scuzabil.
Daca din executarea bunurilor si prin urmarea planului de plata se achita 75% din datorie, atunci debitorul va beneficia de închiderea anticipata a procedurii de insolventa si de stergerea din toate registrele de publicitate si evidentele publice a consecintelor juridice ale insolventei – reinsertia sociala (termen pentru care comisia juridica a propus înlocuirea, pentru ca acesta este folosit pentru condamnatii penal). La aceasta prevedere, bancile au avut cele mai multe obiectii, considerând ca românii vor abuza de aceasta prevedere pentru a li se sterge un sfert din datorie. În momentul de fata, daca valoarea proprietatii executate nu acopera creditul, atunci debitorul ramâne în continuare dator la banca pentru partea neacoperita. Aceasta este o stare de fapt mai ales dupa izbucnirea crizei financiare, când valoarea de piata a proprietatilor a scazut sub cea a creditelor de achizitie. Peste acest lucru mai vine si obligatia bancilor de a executa garantiile prin scaderea pragului de licitatie în praguri de 25 de puncte procentuale.
Revenind la falimentul personal, proiectul de lege mai spune ca se asigura debitorului cheltuielile minime de subzistenta pe durata procedurii. În acest moment, creditorii pot executa pâna la jumatate din veniturile unui debitor,
În cazul în care se instituie falimentul personal, judecatorul poate da dreptul debitorului, împreuna cu familia sa, sa ramâna în locuinta timp de 2 ani. Acesta este un alt capitol contesat de-a lungul vremii de mediul bancar, deoarece în aceasta situatie creditorii nu vor putea sa îsi recupereze rapid contravaloare garantiilor, asa cum o pot face acum în cazul executarii silite. Legile existente în momentul de fata interzic creditorului sa evacueze din locuinte persoanele împotriva carora au fost începuta executarea silita în lunile de iarna.
Debitorul de rea-credinta sau debitorul fraudulos vor putea primi trei luni dreptul de a locui în imobil, asta doar în cazul în care acesta, împreuna cu familia, sunt pusi în pericol.
Debitorul de rea-credinta si debitorul fraudulos nu vor beneficia de scuzabilitate, deci vor ramâne cu datoriile anterioare închiderii procedurii de faliment, daca acestea nu s-au prescris si poate fi sanctionat drastic de catre judecator: decaderi profesionale, interdictii de a desfasura anumite activitati de tipul celei care a dus la insolventa pe o perioada de maximum 7 ani. Debitorul de rea-credinta/fraudulos este cel care a ascuns venituri în timpul procedurii sau si-a declarat în mod fraudulos insolventa, ori nu a respectat planul de reorganizare, desi o putea face.
Falimentul personal, promovat de FMI peste tot în Europa
România este singura tara în care FMI a avut un discurs împotriva reglementarii insolventei persoanelor fizice, asa cum ECONOMICA.NET a scris aici. În alte tari, Fondul a insistat pentru introducerea unei astfel de legi si chiar a oferit asistenta tehnica, ceea ce indica faptul ca opozita la acest proiect este mai degraba interna. De altfel, FMI a trimis a raspuns unei cereri adresate de ECONOMICA.NET în aceasta chestiune ca nu se opune unei astfel de reglementari în România, doar ca trebuie ca „legea sa ajute oamenii cu datorii nesustenabile sa îsi recâstige viabilitatea financiara, fara ca asta sa submineze în mod nejustificat disciplina sau sa creeze hazard moral”.
De altfel, PSD sustinea acest proiect de lege în momentul în care se afla în opozitie, însa când a ajuns la guvernare, cabinetul Victor Ponta a transmis un punct de vedere copy-paste dupa cel al cabinetului Boc catre Parlament, asa cum a scris aici ECONOMICA.NET.
Mai mult, chiar si în ultima scrisoare de intentie cu FMI guvernul îsi asuma ca nu va promova un astfel de proiect, astfel ca ramâne de vazut ce forma va avea proiectul de lege final, si daca acesta va putea fi utilizabil sau daca nu se va întâmpla întocmai ca în cazul Ordonantei 50 din 2010, care a reusit sa faca mai mult rau decât bine debitorilor si sa creeze o stare de tensiune între acestia si creditori.
Lege si pentru recuperatorii de credite
Un alt proiect de lege pentru care exista interes în Camera în momentul de fata este cel al colectarii debitelor, „care are ca scop legiferarea activitatii de colectare a debitelor de catre agentii specializate (firmele de recuperare creante) sau de catre departamente interne specializate ale creditorilor în scopul colectarii amiabile a debitelor de la debitorii persoane fizice sau juridice, precum si instituirea unor proceduri de control care sa asigure protectia debitorilor persoane fizice”, asa cum se arata în art. 2 al proiectului.
Pe lânga reglementarea pasilor prin care creantele ajung de la creditori la firmele de recuperare, legea mai prevede si ca detinatorii creantelor nu pot exercita presiuni de niciun fel care sa lezeze debitorul. Astfel, pe lânga faptul ca nu au voie sa recurga la amenintari si jigniri, creditorii nu au voie nici sa sune insistent debitorii, iar activitatea acestora va fi supravegheata de Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor.
În luna octombrie, peste 700 de mii de români aveau 940 de mii de restante la banci si 21 de institutii financiare nebancare de peste 30 de zile, a caror valoare totaliza 11,3 miliarde de lei. Mihai Banita, economica.net
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!