Vesnicul razboi intre furnizori si hipermarketuri…
La patru ani de la adoptarea Codului de bune practici în retail, nimic nu pare sa se fi schimbat, iar abuzurile lanturilor comerciale continua pe tacute
Dragos are 35 de ani si este proprietarul unui fabricant de alimente din sudul României. Unii îl vad ca pe un om „aranjat“ – firma profitabila, casa aratoasa, masina scumpa. Ar parea ca nu i-a mai ramas nimic de facut decât sa traiasca într-un permanent concediu, petrecut eventual în destinatii cât mai exotice. În realitate, viata tânarului antreprenor arata cu totul altfel: în fiecare zi, cinci-sase întâlniri de afaceri, zeci de telefoane si sute de kilometri parcursi între fabrica, ferma, furnizori si clienti. „Si daca plec în vacanta la capatul lumii nu-mi pot iesi din ritm, caci suna telefonul încontinuu. Sunt probleme diverse, angajati care au nevoie de sfaturi, colaboratori care vor sa stie ce si cât livreaza, clienti care au diverse solicitari. Uneori îmi vine sa vând tot si sa ma retrag“, povesteste barbatul.
La toata nebunia s-a adaugat de curând un nou stres. Firma lui Dragos este furnizor, printre altii, pentru Auchan si pentru Real. La sfârsitul lui 2012, lantul francez a anuntat ca a cumparat 20 din cele 24 de magazine Real din România, urmând sa le remodeleze si sa le opereze sub propria marca. Asa ca cei care livrau produse pentru ambele retele de hipermarketuri trateaza de acum cu o singura companie. Iar perioada de toamna este aglomerata din acest punct de vedere, caci se discuta cantitatile ce vor fi furnizate în 2014, dar si diverse alte clauze contractuale, la loc de cinste aflându-se taxele de magazin (asa-zisele bonusuri) platite de furnizor sub forma de procent din cifra de afaceri realizata cu un anumit lant comercial. „Când am început negocierile pentru contractele pe anul viitor am fost de-a dreptul socati: cei de la Auchan ne-au cerut o egalizare retroactiva a conditiilor comerciale între ei si Real. Cu alte cuvinte, daca în ultimii trei ani am platit, sa zicem, taxe de 10% din cifra de afaceri catre Auchan si 14% catre Real, acum ar trebui sa platesc catre Auchan înca 4% din cifra de afaceri pe respectivii ani. Dupa calculele mele, ar fi vorba de peste 400.000 de euro, pe care pur si simplu nu am de unde sa-i dau“, explica Dragos, aratând ca lucreaza pe o piata concurentiala, cu marje de profit foarte mici, si ca nici el si nici competitorii lui nu dispun de o asemenea suma.
Colac peste pupaza, cei de la Auchan l-au informat si ca va trebui sa plateasca din nou taxa de intrare în fostele unitati Real remodelate, sub motivul ca este vorba acum de alte magazine. În aceeasi situatie sunt alte mii de furnizori din domenii dintre cele mai diverse.
„Ca în fiecare an, Auchan face o analiza a activitatii pentru anul în curs cu furnizorii parteneri, încercând în permanenta sa îmbunatateasca împreuna colaborarea viitoare si dezvoltarea comuna. Obiectivul Auchan este de a oferi cele mai bune preturi si cele mai adaptate game de produse în favoarea locuitorilor, pentru a sustine si îmbunatati permanent puterea lor de cumparare, dar si de a asigura perenitatea companiei, actionând, în deplina transparenta, cu respectarea legislatiei si având ca reper codul etic al companiei”, este pozitia Auchan România, exprimata de directorul general Patrick Espasa. El a mai adaugat ca firma sa doreste ”sa împarta crearea de valoare cu toti furnizorii cu care decidem sa avem parteneriate durabile, asigurându-le accesul la o retea de 31 de hipermarketuri pe întreg teritoriul tarii”.
O lege optimista
Taxele de magazin (o multitudine de taxe cu denumiri care de care mai diverse – de intrare în magazin, de magazin nou, de reamenajare, de crestere a suprafetei de vânzare, de schimbare a codurilor de bare, de marketing, de revista, de promotie, de listare, de pozitionare suplimentara/preferentiala/exclusiva, de esec etc.) încasate de marii retaileri de la furnizori, în cuantum fix sau sub forma de procente din vânzarile marcii respective, au suscitat vii dezbateri în perioada 2008-2009. Firmele care livrau produse lanturilor de magazine sustineau ca acestea din urma abuzeaza de pozitia lor în piata si le percep bani sub tot felul de motive, le impun preturile la care sa vânda competitorilor sau întârzie prea mult achitarea facturilor si, în consecinta, cereau ajutorul autoritatilor.
Pâna la urma, s-a si ajuns la adoptarea unui Cod de bune practici în retail, transpus la finele lui 2009 în Legea privind comercializarea produselor alimentare. Actul normativ încerca sa reglementeze mai clar si mai reciproc avantajos relatiile dintre retelele comerciale si furnizorii acestora si sa elimine macar o parte din taxele si comisioanele încasate de hipermarketuri. Si, nu în ultimul rând, sa duca la scaderi de preturi pentru consumatorul final.
Lupul îsi schimba parul…
Câteva luni mai târziu, Valeriu Tabara, ministrul Agriculturii de la acea data, admitea ca noua lege nu parea sa dea rezultate. „Codul de bune practici nu functioneaza din cauza unor întelegeri dintre furnizorul de produse agroalimentare si supermarketuri. Nu exclud sa existe un anumit tip de întelegere între cei care comercializeaza în defavoarea celor care produc“, afirma el.
În primavara lui 2012, presedintele Consiliului Concurentei, Bogdan Chiritoiu, dezvaluia ca institutia pe care o conduce a demarat un studiu asupra efectelor Codului de bune practici, având în vedere ca, din primele informatii, acesta nu îsi atinsese scopul. „Am fost sceptici înca de la început ca aceasta initiativa îsi va atinge obiectivele. Asa ca e util sa vedem cât mai exact ce efecte a avut“, a spus Chiritoiu în cadrul unei conferinte. Un an mai târziu, un document al Consiliului Concurentei arata ca taxele si comisioanele interzise prin Codul de bune practici nu au disparut, ci doar au fost înlocuite cu altele sau redenumite, asa ca impactul în piata este aproape inexistent.
Citeste mai departe pe capital.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!