Angelica Mocan, membru CdM: Informarea cu privire la avantajele medierii, procedura prealabila obligatorie înaintea sesizarii instantei de judecata, în litigiile civile
Obiectivul de a asigura un acces mai bun la justitie, ca parte a politicii Uniunii Europene de instituire a unui spatiu de libertate , securitate si justitie, include potrivit Directivei 52/2008, privind anumite aspecte ale medierii în materie civila si comerciala, accesul la metode de solutionare a litigiilor atât pe cale judiciara, cât si extrajudiciara.
Medierea poate asigura o solutionare extrajudiciara eficienta din perspectiva costurilor si rapiditatii, a litigiilor în materie civila si comerciala , precum si pentru infractiunile cu pericol social scazut în materie penala, prin intermediul unor proceduri adaptate nevoilor partilor.
Acordurile rezultate din mediere sunt respectate voluntar si mentin o relatie amiabila si durabila între parti, având o valoare similara în planul raporturilor dintre cetateni, din perspectiva solutionarii unui diferend, ca si hotarârea judecatoreasca pronuntata la finalul procedurii judiciare, daca partile doresc sa îi confere aceasta valoare.
Adica, acordul de mediere încuviintat de instanta de judecata îmbraca forma unei hotarâri judecatoresti de expedient, daca partile doresc sau au nevoie sa dea aceasta forta juridica acordului lor, obtinut pe calea medierii.
Necesitatea armonizarii intereselor cetatenilor într-o comunitate si cresterea calitatii actului de justitie, prin scaderea volumului cauzelor aflate pe rolul instantelor de judecata au determinat implementarea în societatea româneasca a medierii, ca modalitate de solutionare alternativa a litigiilor.
Un prim pas, înainte de a apela la o solutie utila este însa cunoasterea avantajelor acestei modalitati de solutionare a unui diferend sau conflict.
Modificarile semnificative aduse Legii 192/2006, prin Legea 115/2012 si O.U.G. 90/2012 au impus ca persoanele fizice si juridice sa fie obligate sa participe la sedinta de informare privind avantajele medierii , în vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor în materie civila, de familie sau în materie penala, prin art. 2, al.1, raportat la art. 60¹ din Legea 192/2006.
Utilitatea si profesionistii care sunt îndreptatiti sa realizeze sedinta de informare cu privire la avantajele medierii a nascut numeroase controverse, mai ales dupa intrarea în vigoare a O.U.G. 4/2013, modificata prin art. unic pct. 4 din Legea nr. 214/2013, în vigoare de la 1 iulie 2013.
Se impune o analiza detaliata a acestei obligatii de informare care revine persoanelor aflate în conflict si de care beneficiaza mediatorii prin cresterea volumului medierilor, ca urmare a întelegerii de catre cetateni a utilitatii procedurii de mediere în solutionarea problemelor lor, fata de instanta de judecata.
Obligatia de informare cu privire la avantajele medierii este o obligatie generala care revine tuturor persoanelor fizice si juridice interesate.
Angelica Mocan, membru Consiliul de Mediere
De asemenea, potrivit art. 25 din Preambulul Directivei 52/2008 si a art. 6 din Legea 192/2006 , organele judiciare si arbitrale, precum si autoritatile publice au obligatia de a informa publicul larg asupra posibilitatii si avantajelor folosirii procedurii de mediere, în vederea solutionarii conflictului dintre ele , iar practicienii în domeniul dreptului de a-si informa clientii, cu privire la posibilitatea recurgerii la mediere.
Sedinta de informare cu privire la avantajele medierii este însa parte integranta din procedura de mediere, reglementata în art. 43 -63 din Lege.
Potrivit art. 43 al. 1 din Lege în situatia în care una dintre parti se prezinta la mediator , pentru solutionarea unui conflict, mediatorul are obligatia de a invita cealalta sau celelalte parti, în vederea informarii si acceptarii medierii.
Sedinta de informare cu privire la avantajele medierii se realizeaza de catre mediator în procedura prealabila a încheierii contractului de mediere ( Sectiunea I, Cap. V – Procedura de mediere), fiind o parte esentiala a acestei prime etape din procedura de mediere. Dupa realizarea sedintei de informare cu privire la avantajele medierii poate interveni acordul partilor aflate în conflict de a se media, sens în care vor încheia contractul de mediere.
Indiferent de tipul de conflict, sedinta de informare cu privire la avantajele medierii se realizeaza în etapa prealabila încheierii contractului de mediere din cadrul procedurii de mediere.
Art. 60¹ din Lege a introdus pentru o parte importanta a litigiilor civile , obligatia cetatenilor „ de a face dovada ca s-au informat cu privire la avantajele medierii”.
Aceasta obligatie a justitiabilului îl determina pe mediator ca la finalizarea procedurii prealabile a încheierii contractului de mediere, daca partile nu sunt convinse ca-si pot solutiona conflictul pe calea medierii, dupa ce li s-au adus la cunostinta avantajele, sa le elibereze un înscris, care e dupa caz, certificatul de informare sau procesul-verbal de informare cu privire la avantajele medierii.
Cu acest înscris, partile demonstreaza judecatorului ca s-au informat cu privire la posibilitatea recurgerii la mediere, în caz contrar judecatorul având posibilitatea sa le respinga actiunea civila ca inadmisibila.
Doar mediatorul poate elibera dovada ca partile aflate în conflict au parcurs prima etapa din procedura de mediere, fiind singurul practician în domeniul relatiilor publice , care poate exercita profesia de mediator.
Pe cale de consecinta, nicio alta persoana, indiferent de profesie sau pregatire nu poate realiza activitati specifice, recunoscute prin lege doar mediatorului.
În mod indiscutabil, informarea cu privire la posibilitatea recurgerii la mediere este o obligatie utila pentru toti practicienii dreptului, în activitatea lor profesionala, fiind direct interesati sa îsi informeze clientii cu privire la beneficiile recurgerii la modalitati alternative de solutionare a conflictului lor, facile ca si costuri, flexibile si rapide.
În acest sens, introducerea în art. 2 din Lege a alineatelor 1³ si 14 are în vedere necesitatea transpunerii în legislatia nationala a art. 25 din Preambulul Directivei 52/2008, care era oricum aplicabil direct, dar dupa 1 iulie 2013 a devenit util serviciilor de mediere, în mod expres.
Potrivit art. 25 din Preambulul Directivei 52/2008 , „ Statele membre ar trebui sa încurajeze distribuirea catre publicul larg a informatiilor privind modalitatile de contactare a mediatorilor si a organizatiilor care ofera servicii de mediere. De asemenea, statele membre ar trebui sa încurajeze practicienii în domeniul dreptului sa îsi informeze clientii cu privire la posibilitatea recurgerii la mediere”.
Primul pas în armonizarea legislatiei nationale cu normele comunitare s-a realizat prin art. 6 din Lege în vigoare din 3 martie 2010, iar pasul al 2-lea prin introducerea al. 1³ si 14 în Art. 2 al Legii, prin O.U.G. 4/2013, un text de lege controversat.
În esenta, legiuitorul a urmarit sa întareasca rolul pozitiv al informarii cu privire la avantajele medierii, pentru a favoriza dezvoltarea institutiei medierii si promovarea profesiei de mediator, prin includerea acestei obligatii de informare generale si în aria activitatilor profesionale a altor profesii, cum sunt cea de magistrat , avocat , consilier juridic sau notar, care au în vedere cresterea calitatii propriei activitati, prin recurgerea la mediere.
Era util ca reglementarea obligatiei generale de informare cu privire la avantajele medierii ca metoda alternativa de solutionarea a unui litigiu , necesara avocatilor, notarilor, consilierilor juridici sau magistratilor, în îmbunatatirea propriei activitati profesionale sa fie introdusa în completarea art. 6 din Legea 192/2006 pentru a nu genera controverse privind aplicarea sa sau similaritati cu obligatia speciala reglementata în al. 1 din art. 43 coroborat cu art. 2, al. 1 si 60 ¹ din Legea 192/2006.
Într-o societate întemeiata pe respect fata de justitie, mediatorul îndeplineste un rol eminent, solutionarea conflictelor pe cale amiabila, în conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate asigurând echitate si echilibru social, aprecierea normelor juridice si armonizarea nevoilor si intereselor partilor.
Angelica Mocan, Membru în Consiliul de Mediere din Romania
Distribuie
1 comentariu
daca ar fi asa – alin 1 indice 3 al art 2 sa fie pasul doi al transpunerii directivei – inseamna ca ne batem singuri cuie in talpa – mai poti sa ceri abrogarea normei cat tu practic o validezi spunand ca e transpunerea directivei?!!
alin 1 indice 3 al art 2 nu este nicio transpunere, transpunerea directivei se regaseste in art 6 foarte clar, aceasta prevedere nu face decat sa creeeze confuzie, atat si nimic mai mult – si trebuie abrogata, si sustinut cu argumente acest lucru
pe langa confuzie, sufera si de o carenta cel putin de ordin logic – ce avocat ar face elogiul medierii – a unei profesii pe care el nu practica, ce ar trebui sa spuna, ca mai bine clientul sau se mediaza, in caz contrar el il va purta prin instanta – nu se stie cat, va avea costuri ridicate si s-ar putea sa mai si piarta procesul? – pentru ca avocatul „nu vede” sa vina cu clientul sau in mediere – nici nu concepe, fara sa generalizez