Ce drepturi au autoritatile fiscale de a interveni in contractele incheiate intre profesionisti?
Problema dreptului autoritatilor fiscale de a interveni în contractele încheiate între profesionisti în vederea determinarii veniturilor viitoare impozabile din penalitatile de întârziere comporta doua aspecte. În primul rând, Legea nr. 72/2013 (art. 3 si 4) reglementeaza faptul ca întârzierea sau neexecutarea obligatiilor scadente produce dobânzi penalizatoare, 
neagrearea penalitatilor ducând la aplicarea dobânzii legale. Totodata, art. 14 considera abuzive clauzele care exclud posibilitatea aplicarii unor penalitati de întârziere sau perceperea dobânzii legale. Din aceste reglementari putem interpreta ca, în contractele între profesionisti, partile pot prevedea obligatia de a se plati penalitati de întârziere în executarea obligatiilor, în caz contrar urmând a se aplica dobânda legala. Perceperea de penalitati e totusi obligatorie, indiferent daca sunt de întârziere sau e vorba de dobânda legala. Regula comporta o exceptie, coroborat cu prevederile art. 1538 din Codul civil referitoare la posibilitatea partilor de a insera o clauza penala. Când aceasta exista, creditorul are drept de optiune între a cere executarea clauzei penale si a cere executarea obligatiei principale cu penalitati de întârziere. În ce masura autoritatile fiscale pot impune, însa, unui creditor perceperea de penalitati de întârziere pentru neexecutarea de catre debitor a obligatiei principale? Aceste penalitati nu sunt determinate si e foarte posibil sa nu fie nici macar exigibile. În acelasi timp, OMFP nr. 3055/2009 prevede ca efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când se produc si sunt înregistrate în contabilitate si raportate în situatiile financiare. E foarte posibil ca, pe viitor, ANAF sa recurga la aplicarea OMFP nr. 3055/2009, în virtutea principiului contabilitatii de angajamente, impus spre implementare de normele UE. Evident, când penalitatile sunt certe, lichide si exigibile, Fiscul le va putea impozita. În aparenta, acesta creeaza dificultati creditorului, obligat la plata unor sume cu titlu de impozit pe venit pentru niste venituri ce nu au fost înca obtinute de la debitor, dar pe care e obligat sa le înregistreze în contabilitate. Însa, executarea creantelor bugetare detinute de o persoana impozabila se face în practica autoritatilor fiscale folosind masura tertului poprit. Aceasta a fost introdusa de ANAF în 2009, prin ordinul nr. 1.438 si consta în executarea silita dispusa de Fisc pentru recuperarea creantelor bugetare direct împotriva debitorilor persoanei juridice impozabile. Executarea se efectueaza prin poprire directa asupra conturilor debitorilor persoanei juridice, notificata tertului poprit, dar nesupusa validarii. Aceasta executare silita e însa supusa regulilor generale reglementate de legislatia civila, putând fi contestata de tertul poprit.
În concluzie, consecinta preconizatelor modificari aduse de ANAF modului în care vor fi impozitate penalitatile va fi o mai larga aplicare a masurii tertului poprit, aceasta putând duce la o destabilizare a sistemului economic prin crearea unui mediu propice pentru instalarea unei neîncrederi reciproce în relatiile dintre profesionisti. Dragos Râmniceanu, avocat SCA Deleanu
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!