De ce spun romanii „nu” proiectului de la Rosia Montana
Lupta împotriva proiectului minier, propus de firma „canadiana” Gabriel Resources în Muntii Apuseni, si pentru salvarea Rosiei Montane reprezinta un test de rezistenta al poporului român împotriva arbitrariului si miopiei deciziilor guvernelor ce au condus România în ultimii 20 de ani. Aceasta lupta reprezinta un act de curaj, de bun-simt si de dragoste de tara. În ciuda diverselor solutii si subterfugii propuse de firma Gabriel Resources si de toate guvernele României din ultimii 15 ani – ultimul fiind proiectul de lege aprobat de guvernul Ponta la sfârsitul lunii august a.c. si dezbatut în prezent de Comisia parlamentara speciala pentru Rosia Montana -, românii spun NU!
Românii spun NU pentru ca înteleg ca proiectul va distruge galeriile daco-romane de la Alburnus Maior, un sit de valoare nationala si universala care, conform expertilor români si internationali, îndeplineste conditiile necesare pentru a fi înscris pe lista UNESCO de protejare a patrimoniului mondial.
Românii spun NU pentru ca înteleg daunele colaterale aduse mediului înconjurator, daunele aduse sanatatii muncitorilor, dezintegrarea si distrugerea comunitatilor (biserici, morminte, monumente, relatii sociale), aflate în zona ce urmeaza sa fie exploatata.
Românii spun NU pentru ca înteleg ca aceste distrugeri fara precedent în istoria României sunt inevitabile, daca exploatarea începe, desi sunt negate sau minimalizate, reinterpretate în mod „pozitiv” prin campanii de relatii publice, zeflemisite de cei care au interese în începerea si derularea proiectului minier.
Datele vorbesc de la sine: 1346 hectare destinate exploatarii, 2388 hectare perimetrul pentru care RMGC are licenta, 300 hectare acoperite de lacul de decantare cu metale grele si cianura, care va reprezenta un risc permanent pentru viata a peste 6.000 de persoane din zonele învecinate, 4 munti dinamitati, 2064 de proprietati stramutate, 975 case distruse, dintre care 41 de patrimoniu, 7 biserici demolate, dinamitate sau acoperite de lacul de cianura, 11 cimitire stramutate, 12.000 de tone de cianura folosite anual , 204.000 tone în total (Sursa: Alburnus Maior); 257 milioane de tone de material stâncos dinamitat si concasat, 350 de milioane de litrii de Diesel utilizat de camioanele si echipamentele santierului, care vor emite minimum 40 de milioane de kg de CO2 pe an si tot atât de multe alte substante chimice considerate contaminatori toxici ai aerului (mentionam ca potrivit ultimului raport emis de OMS, pe 15 octombrie 2013, prima cauza a cancerului de plamâni este poluarea aerului, determinând 213,000 cazuri pe an în lume).
Si tot acest iad pe pamânt, pentru ce? Pentru un proiect de exploatare a unor resurse care, odata scoase din pamânt nu se vor mai reface, aducând bugetului statului mizerabila suma de $3,35/persoana/an în beneficii fiscale (dividende, redevente si taxe) sau, daca includem si beneficiile economice (salariile si platile furnizorilor români), $12/persoana/an pe o perioada de 20 de ani.
Citeste mai departe pe cotidianul.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!