Codul insolventei – Drumul spre reorganizare sau spre faliment?
„Insolventa este cel mai mare dusman al creditarii“, spune un bancher italian. Dar ce se întâmpla când Guvernul decide, prin ordonanta de urgenta, sa transforme insolventa în faliment sigur?
Din postura de creditori principali în majoritatea insolventelor derulate în România, bancile vor fi cel mai grav afectate de noile prevederi adoptate, pe nestiute, de Guvern. Sau, cum spune mai pe sleau seful departamentului risc al unei banci importante din România. „Daca pâna acum recuperam praful de pe toba, de acum încolo o sa-l platim si pe ala“. Chiar si pentru Arin Octav Stanescu, presedintele Uniunii Nationale a Practicienilor în Insolventa (UNPIR) si expert-cheie în echipa de consultanti care a elaborat proiectul Codului, forma în care acesta a iesit de la Guvern este surprinzatoare.
„Reducerea termenului alocat reorganizarii de la trei ani la un an va duce la disparitia, aproape în totalitate a planurilor de reorganizare. În Franta, termenul este de zece ani, iar în SUA si în alte tari europene nu exista un termen determinat. Daca nu vom reusi sa îndreptam aceasta propunere, se va înrautati raportul dintre falimente si reorganizari“, a spus Stanescu la Conferinta Nationala de Insolventa organizata luna aceasta de INPPI si Facultatea de Drept, în parteneriat cu revista Capital.
Aceasta nu este însa totul pentru ca bancile nu au obiceiul de a-si asuma pierderi fara sa încerce sa le recupereze într-un fel sau altul, iar prima modalitate prin care îsi vor optimiza rezultatele financiare va fi cresterea dobânzilor percepute în cazul clientilor sanatosi si impunerea unor conditii mult mai dure pentru acordarea de împrumuturi, mai ales în cazul Întreprinderilor Mici si Mijlocii .
„Daca nu se rezolva aceasta problema a insolventelor va fi greu de crescut creditarea. Temerea principala este legata de antreprenorii neseriosi care profita de lege si vor doar sa pacaleasca si banci, si furnizori. Din acest punct de vedere România apare ca o piata dificila pentru banci, care nu se simt destul de sigure pentru a creste creditarea“, afirma Stefano Burani, director adjunct al Intesa Sanpaolo, cea mai mare institutie de credit din Italia. De altfel, în mod ironic, unul dintre scopurile pentru care s-a dorit modificarea legii insolventei a fost tocmai evitarea procedurilor frauduloase si sprijinirea reorganizarilor. Prin modificarile aduse, în principal la insistentele Ministerului Finantelor si ale ministrului liberal Daniel Chitoiu, Guvernul a obtinut însa tocmai efectul invers.
„Ma îngrijoreaza faptul ca creditorii, mai ales cei garantati, sunt pusi într-o pozitie defavorabila în raport cu debitorul, dar si faptul ca suspendarea procedurii de executare silita ar urma sa opereze numai pentru o anumita categorie de creditori“, spune Mirela Iovu, vicepresedinte al CEC Bank.
Oficialul bancii de stat face referire la faptul ca creditorii detinatori de creante curente, Fiscul în principal, vor avea posibilitatea de a executa silit debitorul aflat în insolventa pentru a-si recupera datoria.
Aceasta masura, coroborata cu reducerea de la trei la un an a perioadei pe care se poate desfasura planul de reorganizare, dar si cu alte câteva modificari echivaleaza cu reducerea reorganizarii la vointa statului.
Despre intentiile statului vorbeste Arin Stanescu, presedintele Uniunii Nationale a Practicienilor în Insolventa: „Prin cresterea procentajului de la 30% la 50% din totalul masei credale pentru aprobarea planului de reorganizare, înseamna, de fapt, ca niciun plan de reorganizare nu va putea fi aprobat fara recuperarea în întregime a creantei bugetare“, arata Stanescu
Insolvente multe, adica dobânzi mari
Chiar si fara „ajutorul“ dat de noua lege, România detinea recorduri în ceea ce priveste insolventele si restantele catre banci ale companiilor. Acestea sunt, de altfel, si principalele motive pentru care bancile din România practica cele mai mari dobânzi din Europa la creditele pentru companii în moneda nationala, dupa cum arata o prezentare a lui Ionut Dumitru, economistul-sef al Raiffeisen Bank si presedintele Consiliului Fiscal.
Costurile unui credit pentru companii în lei ajungeau la 8,76% în luna iulie a acestui an, în timp ce creditele în forinti aveau o dobânda de 7,1%, iar cele în zloti doar de 4,94%.
În zona euro, dobânda medie este la 3,81%, în timp ce tarile baltice (cu exceptia Lituaniei care a adoptat deja euro, ofera cele mai mici dobânzi la creditele pentru firme în moneda proprie.
Comparabila este situatia din Austria, unde firmele pot lua credite la o dobânda de 2,52%, asemanatoare cu cea din Letonia si Estonia, unde costul împrumuturilor este de 2,49%. Exista însa si un motiv serios pentru care bancile din România au dobânzi atât de mari la credite pentru firme. Este vorba despre riscul important pe care îl implica creditarea firmelor în tara noastra.
Rata insolventelor este, în România, de 5,67%, de cel putin doua ori mai mare decât în orice alta tara din Europa si de 20 de ori mai mare decât în tari comparabile cu România cum ar fi Polonia, Bulgaria sau Cehia. Doar Ungaria mai are o rata a insolventelor care ar putea fi comparabila, adica 3,84%.
Cu 23.665 de firme aflate în insolventa la nivelul anului 2012, România conduce clasamentul si din perspectiva cifrelor absolute. În Polonia, de exemplu, doar 877 de firme sunt insolvente. Ba mai mult, rata de recuperare a creantelor în cazul firmelor intrate în insolventa este cea mai mica din regiune.
„În România, o insolventa dureaza pâna la 3,3 ani, printre cele mai lungi perioade din regiune, iar dupa acesti 3,3 ani creditori reusesc sa recupereze doar 29,2% din creante, adica cel mai putin din regiune“, spune economistul-sef al Raiffeisen România.
Ca o consecinta fireasca, bancile de la noi înregistreaza un nivel-record al neperformantei pe zona creditelor.
„Rata neperformantei este mai mare pentru companii decât pentru persoane fizice si ajunge la 25%, comparabil doar cu Bulgaria si Slovenia. Firmele din România au mai multe particularitati care le fac nebancabile. Majoritatea sunt de dimensiuni mici si foarte mici, au capital negativ si depind foarte mult de o singura persoana, care este si actionar majoritar“, explica Ionut Dumitru.
Daca nu se rezolva aceasta problema a insolventelor, va fi greu de crescut creditarea. Temerea este legata de antreprenorii neseriosi.
Stefano Burani, director adj. Intesa Sanpaolo
Codul insolventei s-a nascut mutilat!
Citeste articolul integral pe capital.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!