Cum se vede din exterior listarea Romgaz?
Sistemul aplicat de guvernanti, de a realiza reformele structurale necesare tarii, doar „de gura” FMI si UE este evident gresit si ne strica imaginea, mai mult decât ne-o repara în ochii partenerilor nostri internationali.
Listarea si „privatizarea” Romgaz pe piata de la Bucuresti si prin GDR la Londra este doar un exemplu dintr-un sir care se întinde pe 20 de ani. Totusi, în ultimul timp, datorita presiunii suplimentare si continue puse de partenerii nostri externi, am început nu doar sa actionam „la comanda”, sau mai bine spus la presiune pusa cu rabdare de FMI si UE, ci si sa exersam tot mai des „schitarea gesturilor” fara sa facem cu adevarat mare lucru. Din acest comportament al nostru rezulta încercari sortite esecului si decredibilizarea de care vorbeam la început.
Oferta de vânzare de la Romgaz a început cu stângul. În primul rând, a fost „împinsa” mai repede de catre guvern si este partial vinovata de insuccesul ofertei publice Adeplast. Desigur, nereusita Adeplast la care o parte dintre brokeri se bucura (ca în povestea cu capra vecinului, care ne este foarte draga noua ca natie, se pare…) vine din nou sa stirbeasca imaginea generala a pietei de capital din România – si nu mai era nevoie de asa ceva – dar si încrederea antreprenorilor privati în faptul ca se pot finanta de pe Bursa de la Bucuresti pentru proiectele lor de investitii si nu doar din credite bancare. Nu spun neaparat ca daca s-ar fi respectat calendarul initial al ofertei Romgaz acest lucru garanta reusita la Adeplast, dar a propune unor investitori – putini si destul de apatici – doua posibilitati de investitie de calibre diferite în acelasi timp este gresit din punct de vedere strategic. Dar, ca sa revenim la Romgaz: a doua stângacie este faptul ca un ministru si seful Directiei de privatizare din acelasi minister, au anuntat în mod gresit data începerii ofertei, prin necunoasterea legilor pietei de capital. Desigur, nu este ceva nou ca guvernantii nu cunosc legile pe care oamenii de rând trebuie sa le respecte – si primesc si amenzi sau diverse pedepse daca nu le cunosc – dar spune din nou ceva despre respectul pentru piata de capital din România. În al treilea rând, prezentarea – caci a numi „roadshow” este mult prea pretentios în acest caz – ofertei a fost modesta din punct de vedere imagine, comunicare, analiza financiara, etc.
Daca pentru investitorii români individuali putem spune ca „merge si asa”, pentru cei institutionali români sau straini este mult prea plin de aroganta sa crezi ca Romgaz este un „ou de aur” doar pentru ca reprezinta cea mai mare listare din România. Nu prea înteleg exact ce implicare au avut intermediarii Goldman Sachs (care trebuie sa atraga interesul investitorilor în SUA si Europa de Vest) sau Erste (cu „sarcini” cel mai probabil în Europa Centrala), dar, pâna în acest moment, cu exceptia stabilirii limitei minime de pret care face oferta mai atragatoare, nu se vede mare lucru…
Tot în aceasta perioada, investitorii institutionali mari au la dispozitie si alte oferte de vânzare în regiune, comparabile ca volume si imagine, asa ca Romgaz nu este un succes sigur, doar prin faptul ca exista… Dar acest lucru nici nu pare sa îi intereseze cu adevarat pe guvernanti! Ei doresc, asa cum spuneam la început, sa mimeze ca fac ceea ce li se cere din afara, nu sunt interesati cu adevarat de rezultat. Iar privatizarile esuate Cuprumin, Oltchim, CFR Marfa arata chiar acest lucru. Daca Romgaz va fi un succes adevarat, sau unul „la minima rezistenta” gen Nuclearelectrica, ramâne de vazut. Pentru România si piata de capital, ar fi bine oricum, doar sa avem presiunea investitorilor straini în conducerea respectivelor companii si volume mai interesante de tranzactionare pe piata de capital. Dragos Cabat, analist efin.ro
bursa.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!