Programul „CEO la stat” intre supravietuire si esec
„Accept conditiile sau demisionez?“ Aceasta-i întrebarea pe care si-au pus-o managerii privati selectati sa conduca unele companii de stat. În ultimul an, câtiva „nu s-au acomodat“ si au plecat.
Câti dintre managerii privati ramasi înca la conducerea unor companii vor mai pleca ramâne de vazut. Pâna una alta, mai apare o întrebare: de ce nu au rezistat cei care au demisionat? Lansat cu mare tam-tam (în urma cu un an, cinci companii si cinci consortii au pornit în cursa pentru recrutatea a 190 de manageri) si cheltuieli de zeci de milioane de euro, programul „Manager/CEO privat la stat“ s-a dorit a fi, înca de la început, colacul de salvare pentru companiile de stat aflate într-o stare avansata de degradare, cu pierderi si datorii uriase, cele mai la îndemâna exemple fiind TAROM si CFR-urile. „Si chiar ar putea sa-si atinga scopul, sa fie un proiect din care statul sa aiba de câstigat. Cu o conditie însa: managerii privati sa fie lasati sa-si faca treaba, fara piedici din partea actionarului principal, din partea guvernantilor. (stim cu totii ca multe numiri au fost pe criterii politice“, spune unul dintre acesti manageri, care doreste sa-si pastreze anonimatul.) Si atunci, managementul privat la stat, cerut de FMI, „nu ar mai fi doar asa, de ochii lumii“.
„O parte dintre cei care l-au promovat, FMI de exemplu, deja a renuntat sa mai creada în proiect dupa incidentele de la CFR Infrastructura si de la TAROM. FMI a insistat în ultimul acord doar pentru privatizari, abandonând proiectul de management privat“, nuanteaza Lucian Isar, primul presedinte al CFR SA, venit din mediul privat, ales în aceasta functie în decembrie anul trecut si care a demisionat trei luni mai târziu, imediat dupa ce Consiliul de Administratie (CA) a respins planul de administrare al companiei. Incidentele la care se refera Isar au radacini înca de anul trecut, la TAROM: austriacul Heinrich Vystoupil (n.r. – reprezentant Austrian Airlines), ales sa conduca operatorul national de transport aerian, a demisionat la numai o saptamâna, pe motiv ca nu a existat o viziune comuna cu membrii CA. I-a urmat belgianul Christian Heinzmann (n.r. – fost presedinte al Luxair), al carui mandat de trei ani a fost scurtat si urmeaza sa expire la 19 noiembrie 2013.
Imediat dupa anunt, în vara acestui an, Heinzmann a declarat ca a fost fortat de Dan Pascariu, seful CA al TAROM, sa accepte mandatul scurtat. În caz contrar, va fi demis. Practic, mandatul sau a fost redus de la patru ani la un an. A urmat un real scandal, în care belgianul a declarat public motivele care l-au condus la aceasta situatie. „În general, nu am prea multe contacte cu CA-ul. Dar e un mix. Eu ma ocup de managementul de zi cu zi. Avem opinii diferite. Uneori ei spun lucruri cu care nu sunt de acord“, a spus atunci Heinzmann. si povestea de la TAROM e departe de a se fi încheiat.
Rezultate bune fara disponibilizari
Altfel, în opinia lui Lucian Isar, „succesul“ la acest program este ca a dovedit ca se pot eficientiza companiile de stat, ca se pot întoarce pe plus fara disponibilizari. Spre exemplu, dupa doar trei luni, CFR SA avea rezultate cu 38% mai bune decât în perioada similara din 2012, iar TAROM cu 52% mai bune dupa sase luni. În mod cert, „nu este o sarcina usoara“, nu a iesit nimeni sa declare ca rentabilizarea unei companii de stat „se întâmpla peste noapte“.
„Trebuie sa ai stomac tare, sa pui mii de întrebari, sa îi cauti pe oamenii care nu au ruginit si vor sa faca ceva, sa încerci sa faci echipa, sa îi asculti pe cei cu experienta, pe cei dati mai la o parte, sa urmaresti cu stoicism ce ti-ai propus, sa nu faci schimbari bruste, sa negociezi permanent cu actionarul unic“, enumera Alexanda Gatej câteva lucruri care reies ca „observatii“ dupa sase luni de când a fost numita presedintele Consiliului de Administratie al CFR Calatori. Numirea ei s-a facut cu putin înainte ca Sorin Mîndrutescu, fost CEO la Oracle România, sa preia presedintia CA al CFR SA. Cu diferenta ca acesta din urma si-a anuntat demisia, în septembrie, „din motive personale“.
„Un lucru este cert: daca acest program nu reuseste, pasul urmator va fi privatizarea multora din marile companii. Si ce credeti ca vor face atunci noii proprietari? Vor implementa guvernanta corporativa, mantra lumii noi. Pai, nu ar fi mai simplu sa o facem noi, bine, înainte?“, vine si întrebarea Alexandrei Gatej. Cu siguranta, ar fi mai simplu daca toti cei care sunt pusi sa conduca o companie ar avea atât mâna libera în implementarea proiectelor, asa cum au facut si în propriile lor afaceri, cât si putere de decizie, fara implicarea politicului. Or, demisiile din ultimele luni contravin tocmai acestei idei. Ca si în cazul lui Octavian Badescu, selectat în aprilie sa conduca PrioriPost, divizia de servicii express a Postei Române. Acesta si-a anuntat demisia luna trecuta, din cauze banuite: anumite diferente de viziune, „cruciale“ pentru atingerea tintelor angajate. „Eu am ajuns pe lista scurta pentru acest post si am pregatit un proiect, asa cum vad eu curieratul ca se poate dezvolta, proiect în care am pus niste conditii. Erau clare: am nevoie de la Posta Româna de independenta, de cooperare si de resurse investitionale. Daca exista, avem sanse sa atingem împreuna aceste rezulate“, spune Badescu.
Urmatorul pas a fost un plan de management care puncta, printre altele, si necesitatea crearii unei entitati separate, „numita PrioriPost“, detinuta de Posta Româna, dar independenta, asa cum este DHL pentru Deutsche Post, de exemplu. Practic, povesteste Badescu, acest plan nu a fost respins, dar s-au pus „niste conditii“ pentru aprobarea lui. Asa ca, în loc sa astepte „si sa fie învins de sistem“ – interesul lui nu a coincis cu interesul actionarului, în speta statul –, acesta a preferat sa plece.
Vezi lista celor care au plecat de la stat pe capital.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!