Acordul de mediere. Ce forta juridica are?

 

Kiss Alecsa, despre acordul de mediere si implicatiile acestuia:

stilou semnaturaMedierea, dupa cum se stie, are ca scop gasirea de catre parti a unei solutii viabile si valabile, reciproc multumitoare si satisfacatoare pentru ele. Solutia gasita si agreata de catre parti se exprima în fapt printr-un acord explicit si prin obligatii reciproce între partile ce participa la acesta.

Acordul de mediere este o întelegere totala când s-au gasit solutii pentru toate problemele ce au facut obiectul medierii si este partiala când partile au gasit solutii doar pentru anumite probleme. Acordul de mediere contine exact întelegerea partilor si modul în care acestea îsi vor duce la îndeplinire obligatiile ce au rezultat în urma întelegerii.

Valoarea juridica a unui acord de mediere este cea a unui contract bilateral, consensual, sinalagmatic. Acesta însemnând un contract între doua sau mai multe parti ce îsi exprima în mod liber vointa si dorintele.

Partile sunt libere sa aleaga cum vor sa remedieze probleme dintre ele, nici o parte nu poate fi fortata sa accepte o solutie ce nu i se pare viabila, chiar daca solutia provine de la mediator. Orice solutie gasita de parti împreuna cu mediatorul trebuie sa exprime în mod absolut vointa exclusiva a lor, sa fie explicita, sa contina suficiente date pentru ca obligatiile asumate sa poata produce acele efecte juridice pe care partile si le doresc.

Vointa partilor primeaza în orice moment în cadrul procesului de mediere.

Un acord de mediere poate fi scris sau verbal. Se opteaza pentru prima forma în cele mai multe cazuri, deoarece da mai multa valoare întelegerii dintre parti survenita ca urmare a  procesului de mediere. Din punctul meu de vedere, aceasta este o solutie foarte buna, ce elimina amunite inconveniente pe care le poate genera un acord verbal.

Acordul de mediere poate fi supus spre autentificare unui notar public, atunci când acesta face obiectul unui transfer de drepturi de proprietate asupra bunurilor imobile ori alte drepturi reale, aceasta fiind o optiune si nu o obligatie ce revine partilor.

Conform legii medierii, întelegerea partilor nu trebuie sa cuprinda aspecte ce ar putea leza drepturile si libertatile persoanei sau ar aduce atingere legii si ordinii publice.

Forta juridica a unui acord de mediere este cea a unui înscris sub semnatura privata.

Asa cum prevede Legea medierii în articolul 58, acordul de mediere este viabil, valabil si produce efecte înca de la contractarea care a avut loc între parti. Redactarea acestuia de catre mediator si semnarea de catre parti a întelegerii intervenite între ele nu are efecte ad validitatem, ci ad probationem. Tot partile sunt cele care decid daca acordul de mediere se redacteaza de mediator, de catre ele, ori nu se redacteaza.

În cazul în care se redacteaza, acordul semnat de parti poate ramâne înscris sub semnatura privata ori poate fi autentificat la notarul public, ori încuviintat de catre instanta de judecata.

Un acord de mediere agreat si semnat de catre parti le obliga pe acestea la respectarea lui, la ducerea la îndeplinire a obligatiilor asumate. Nerespectarea acordului de mediere atrage raspunderea contractuala, partea care se considera vatamata putând cere daune-interese în conditiile dreptului comun. alinagorghiu.ro

Cuvinte cheie: , , , , , ,

 

Niciun comentariu

Adaugă părerea ta!

Adaugă părerea ta


 

Distribuie