Romania intre guvernare si lobby – opinie
În România nu se face guvernare, se face lobby. Cabinetele ministrilor au ajuns pur si simplu un teren de exercitare a influentei. De aici pleaca de fapt toata senzatia ca nu înaintam si ca cei 46 de miliarde de euro pe care îi cheltuie anual bugetul general consolidat sunt cheltuiti degeaba.
Agenda României nu exista pentru ca oamenii platiti din bani publici sa o propuna si sa aiba grija de obiectivele asumate sunt ocupati pur si simplu zi de zi sa raspunda la ce li se cere dintr-o parte sau din alta.
Statul a ajuns captiv. Incredibil, un înalt oficial dintr-un minister marturiseste ca, mergând pentru consultari pe marginea unui proiect de lege în biroul unui alt înalt oficial, s-a trezit ca la masa era chiar reprezentantul firmei implicate în proiect, ca sa „avizeze“, nu-i asa, modificarile propuse.
România se vinde ieftin. Ministrii au ajuns marionete, iar semnatura lor nu mai valoreaza doi lei. Iar cine crede ca o tara unde un ministru a ajuns de râs si nu mai e bagat în seama nici macar de portar poate înainta si are credibilitate externa, se însala.
Guvernul este un izvor de proiecte de lege si ordonante de urgenta pentru care nu exista argumentatie. Care este sensul, la ce bun, care este situatia actuala si cum vrem sa o îmbunatatim? Niciodata nu am vazut astfel de date care sa însoteasca o lege.
În sanatate, unde Ziarul Financiar a organizat o conferinta la începutul saptamânii, curg proiectele de reforma în functie de unde bate vântul mai tare. Când se mai ridica grangurii sefi de sectii din marile spitale ale statului si îsi unesc vocile ca pierd plicurile care le intra zilnic în buzunare, iese ministrul si ameninta: „Nu mai dam niciun ban la privat“. Când vin producatorii de medicamente si spun: „Nu mai aducem medicamentele X, ca sunt prea ieftine“, schimba ministerul taxa de claw back o data la trei luni, dupa cum este mai puternica influenta vreunui grup din farma.
Dar vine ministrul sa spuna: „Iata, acestia sunt parametrii de sanatate de azi ai populatiei din România, asta trebuie facut pentru a-i duce în cinci ani aici“?
Parca toata administratia româneasca este un nesfârsit sir de butoane de lobby. Nici nu mai au timp si nici respiratie sa gândeasca un proiect pentru România si sa vada – ce cer oamenii astia se potriveste sau nu cu ceea ce avem noi nevoie?
Asa s-au format politicienii României azi. Nu pentru ca au un proiect pentru tara si îl urmaresc, ci pentru ca stiu sa raspunda mai repede si mai mascat în fiecare zi, ceas de ceas, la comenzi. Vezi ca te suna X, vezi cum îi gasesti un loc lui Y. Si la sfârsitul zilei câstiga cine stie mai bine sa macheze câte un deal sub masca „interesului public“. Acesta este ADN-ul politicianului român – lobbyist sub acoperire.
La 1.000 de euro salariul lunar, toata activitatea unui ministru nu este decât un nesfârsit trafic de influenta pentru cei care l-au sustinut pentru post si apoi pentru cei care îi garanteaza postul. Mai mult, pentru ca sistemul este construit deliberat pentru ca înaltii oficiali sa nu poata trai din salariu, sunt imediat capturati în sistem, cu dosare care stau la sertar si ies la momentul potrivit.
Macar o zi sa fiu ministru – îsi spun multi – si dupa un an se vede ca au timp sa dea o semnatura pe un act care astepta de mult omul potrivit. Nimeni nu spune ca în Occident nu exista lobby pentru proiecte, dar acestea sunt partea a doua a activitatii, nu prima si singura, de altfel, ca aici. Apar proiectele de lege de nicaieri, anuntate cu o zi înainte de sedinta de guvern, si nimeni nu stie de unde rasar, cine le-a dictat si în ce scop, studiile de impact sunt formale.
Este si ridicola formularea „Acte care ar putea fi adoptate în sedinta de guvern de azi“ sub care este trimis la presa comunicatul guvernului privind actele care se vor discuta în sedinta saptamânala de guvern. Care „ar putea fi adoptate“ – deci nu se stie sigur daca vor fi adoptate, „ar putea fi“, si, atentie, nu sunt singurele, ar mai putea fi si altele, împinse pe ultima suta de metri.
Sa le vezi forma înainte de adoptare, sa le poti consulta înainte pe fiecare pe un site? Nu se poate.
Si apoi te trezesti cu ele în Monitor într-o forma complet diferita fata de toate declaratiile anterioare, cum a fost cazul cu taxarea cu 80% a bonusurilor directorilor din companii private, desi intentia era rectificarea abuzului cu primele de 400.000 de euro de la fosta Comisie de Supraveghere a Asigurarilor.
Câteodata te întrebi – oare cum mai suporta obligatia asta de a publica toate legile, ordonantele si hotarârile în Monitorul Oficial? Este posibil ca Monitorul sa fie acum cea mai mare povara pentru ei – sa apara acolo cu semnatura, nume si prenume sub ceea ce îsi asuma.
Ziarul Financiar a cerut permanent transparentizarea actului de legiferare al guvernului, ca toate proiectele de lege, de ordonanta sau de hotarâri de guvern sa fie macar în ultimul moment postate pe site-ul guvernului sau ale ministerelor înainte de a fi discutate. „Pai cum, Sorin, si sa stie presa cum au intrat actele respective în guvern si apoi ce schimbari au fost?“, se mira un consilier al premierului. Pai da, domnule consilier, ca de asta este guvern platit din bani publici, sa vedem cum a votat fiecare si ce schimbari au fost facute – ca votati în interesul oamenilor acolo, nu?
Parca ar fi undeva un laborator din care „hop“ iese legea, ca asa trebuie sa fie data, si apoi stai si o întorci pe toate partile si zici – de unde o mai fi aparut si asta? Nicio diferenta din acest punct de vedere aici între ce era înainte de ‘89 si situatia actuala. Si nu întâmplator multi spun ca cine era la butoane atunci este si acum, dar sub alta forma.
Parlamentul a ajuns de fapt o mimare a democratiei, în parte si din vina lui, dar si deliberat, dupa suvoaiele care i se varsa în cap de câte ori pune cineva problema ca acolo este la început si la sfârsit forul care ia deciziile în aceasta tara, ca de asta sunt alegeri si democratie. Sorin Pâslaru, zf.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!