Fumatul la locul de munca. Ce spune legislatia?
In ciuda cunoscutelor riscuri medicale generate de fumat, precum si a recomandarilor si dispozitiilor forumurilor internationale in domeniul sanatatii, este evident ca acest viciu specific uman, a carui vechime este stabilita de istorici la peste 7.000 de ani si care afecteaza in prezent peste 1 miliard de oameni la nivel global, este adanc inradacinat in mostenirea noastra sociala, pe cale de consecinta imposibil de ignorat de catre orice administrator al unei activitati umane. In aceste conditii, ce obligatii au angajatorii?
In legislatia noastra, sunt cateva acte normative care ar trebui avute in vedere atunci cand discutam despre fumatul la locul de munca.
Pe de o parte, avem Legea 349/2002 privind prevenirea si combaterea efectelor consumului produselor din tutun, care da posibilitatea angajatorilor de a stabili politica interna a societatii pe care o administreaza fata de fumat. Astfel, art. 2 lit. m) din lege mentioneaza ca „in sensul prezentei legi, prin…spatii publice inchise se inteleg toate…spatiile inchise de la locul de munca…”
Art. 3 alin. (21) din acelasi act normativ precizeaza ca „persoanele responsabile din institutiile mentionate conform art. 2 lit. m) (reprezentantii angajatorului – n.n.)…vor elabora si vor pune in aplicare regulamente interne prin care sa delimiteze spatiile in incinta carora este permis fumatul de cele in care este interzis fumatul”.
Legea 349/2002 confera, totodata, angajatorilor si posibilitatea de a interzice complet fumatul in incinta societatii – a se vedea in acest sens art. 3 alin. (4).
In aceste conditii, angajatorului ii este conferita, de principiu, deplina libertate in a permite sau interzice fumatul in unitatile pe care le administreaza.
Pe de alta parte, insa, in dreptul muncii s-a consacrat „principiul adaptarii muncii la om in vederea atenuarii muncii monotone” (art. 177 alin. 2 lit. d) din Codul Muncii). Mai exact, la art. 134 alin. 1 din Codul Muncii, legiuitorul a stabilit ca „in cazurile in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 6 ore, salariatii au dreptul la pauza de masa si la alte pauze”.
Asadar, angajatorul este obligat atat sa isi adapteze activitatea preferintelor si caracteristicilor individuale ale angajatilor sai, cat si sa acorde salariatilor cu activitate de peste 6 ore/zi alte pauze, pe langa cea de masa. In cazul salariatilor fumatori cu activitate de peste 6 ore/zi, dispozitiile legale amintite traseaza in sarcina angajatorul, ce-i drept indirect, cel putin sarcina de a de a indica respectivilor salariati locurile in care pot fuma (daca interzice fumatul in interiorul societatii).
Obligatia angajatorului de a asigura accesul angajatilor sai la locurile speciale pentru fumat reiese, insa, foarte clar din prevederile Ordinului Ministerului Administratiilor si Internelor nr. 163/2007 pentru aprobarea Normei generale de aparare impotriva incendiilor, care la art. 106 impune angajatorilor sa emita, in mod obligatoriu, o dispozitie de „reglementare a fumatului din punctul de vedere al prevenirii incendiilor”. Conform Ordinului, decizia va mentiona, printre altele „locurile amenajate pentru fumat”.
E drept ca angajatorului nu ii este impus sa amenajeze un loc pentru fumat, ci doar sa indice locurile amenajate in acest sens. In lipsa unor asemenea locuri insa (care sa prezinte toate caracteristicile impuse de Ordin), angajatorul va trebui sa le amenajeze.
Care sunt, pana la urma, obligatiile angajatorilor?
Pentru a sintetiza, din interpretarea dispozitiilor legale in domeniul fumatului la locul de munca prezentate mai sus, se desprind urmatoarele concluzii:
Angajatorul are obligatia de a-si stabili propria politica interna privind fumatul. Astfel, are de ales intre a permite fumatul in incinta societatii, cu consecinta amenajarii unor locuri speciale pentru fumat si a interzice complet fumatul in incinta societatii pe care o administreaza;
Angajatorul trebuie sa tina cont de particularitatile fiecaruia dintre angajatii sai si sa isi organizeze activitatea in consecinta, iar celor care desfasoara o activitate de peste 6 ore/zi sa le acorde pauze suplimentare (care, evident, pot fi folosite pentru fumat de catre unii dintre angajati).
Angajatorul trebuie sa emita o decizie in care sa indice care sunt locurile special amenajate pentru fumat. In conditiile in care a interzis fumatul in incinta societatii, va trebui sa indice totusi un loc amenajat (chiar daca nu il administreaza direct) in care angajatii pot fuma. In conditiile in care nu exista un asemenea loc in incinta sau in proximitatea societatii, va trebui sa il amenajeze. Avocat Andrei Dina, avocatnet.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!