Sa tratam statul asa cum ne trateaza el pe noi…
Ati întârziat cu achitarea impozitelor? Nicio problema, statul va va penaliza constiincios din prima zi. În schimb, când vine vorba sa-si achite propriile datorii, autoritatile sunt mult mai delasatoare. Lucrurile s-ar schimba, poate, daca platitorii de taxe ar pedepsi institutiile publice la fel cum, la rândul lor, sunt ei pedepsiti
Una din încercarile statului de impulsionare a natalitatii a fost acordarea unui concediu „de maternitate si lauzie“ de 126 de zile. Viitoarea mama este platita cu salariul aproape integral de catre angajator, acesta urmând sa-si recupereze ulterior banii de la casa de sanatate de care apartine. Ce se întâmpla însa când într-un judet cum este Doljul, de pilda, procesul de decontare a ajuns abia la firmele care au depus actele la începutul anlui 2011?
Cam nimic, spune patronul unei farmacii din zona, care are de recuperat cam 45.000 de lei de la CAS. „Ne spun tot timpul ca nu au bani, ca nu e vina lor. Daca te enervezi si treci la amenintari, ajungi invariabil la sugestii de tipul «Stiti ca veti mai avea nevoie de noi»… Asa ca stau si astept. Problema e ca eu nu sunt banca sa-mi blochez ani de zile sume maricele, eu vreau sa-mi recuperez banii în cel mai scurt timp, nu peste doi ani, când cursul valutar e altul, conditiile din piata sunt cu totul altele“.
Solutii ar fi, însa angajatorii se tem sa apeleze la ele, întrucât, de cele mai multe ori, acestea implica si ajungerea în instanta. Luisiana Dobrinescu, avocat specializat pe fiscalitate în cadrul societatii Dobrinescu Dobrev, explica pe îndelete care sunt, în general, metodele de recuperare a sumelor restante de la stat.
„Procedura solicitarii dobânzilor de întârziere de catre contribuabil este extrem de birocratica si ascunde multe capcane. Practic, odata cu constatarea sumei ce i se datoreaza (de exemplu, prin hotarâre judecatoreasca irevocabila), contribuabilul trebuie sa depuna pe cale separata o solicitare de plata a dobânzilor de întârziere. De cele mai multe ori, organul fiscal nu este de acord cu modalitatea de calcul al sumei finale si respinge cererea. Se ajunge astfel la litigiu, unde timpul de solutionare este în medie de un an, chiar de doi ani, în Bucuresti. Or, este extrem de frustrant pentru un contribuabil care s-a luptat ani de zile în instanta pentru recunoasterea dreptului sau sa treaca printr-un nou litigiu fiscal, de data aceasta pentru repararea prejudiciului cauzat prin imposibilitatea de folosire a propriilor lui bani, pe calea solicitarii dobânzilor de întârziere.“
În concluzie, spune Luisiana Dobrinescu, „legislatia fiscala româneasca este extrem de zgârcita în ceea ce priveste drepturile contribuabilului. De cele mai multe ori, pare ca reglementeaza un drept al contribuabilului, însa ascunde diavolul în detalii care fac aproape imposibila realizarea acestui drept“.
Frica paralizeaza contribuabilul
Nu generalizam: statul nu este strain de procesele în care este chemat în calitate de pârât. În majoritatea covârsitoare a cazurilor, însa, este vorba de procese colective, cum este cazul miilor de dosare depuse pentru contestarea timbrului de mediu sau cazul sutelor de procese intentate în ultimii ani de catre functionarii publici în vederea recuperarii anumitor drepturi salariale. Când este însa vorba sa plece pe cont propriu pentru a-si recupera prejudiciile cauzate de nepasarea autoritatilor, românii sunt extrem de reticenti. Fara a exagera, din analiza noastra a reiesit ca numarul celor care au decis sa trateze statul la fel cum îi trateaza si el pe ei este de ordinul zecilor.
„Exista, din pacate, conturata ideea ca, într-un litigiu în care partea adversa este o institutie publica, sansele de a obtine o solutie favorabila ar fi daca nu diminuate, cel putin discutabile“, spune Silvia Sandu, partener în cadrul casei de avocatura Musat & Asociatii. În opinia sa, teama oamenilor nu este sustinuta de practica instantelor de judecata, care, cu precadere în ultimii ani, au pronuntat verdicte favorabile contribuabililor în litigii în care erau implicate autoritati publice.
Citeste articolul integral pe capital.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!