Pretul si tranzactiile cu terenuri agricole, manipulate de stat?
Legea menita sa-i protejeze pe români în fata strainilor care începând de anul viitor, vor putea cumpara terenuri agricole în tara noastra, îi dezavantajeaza, în realitate, pe români si introduce numeroase abuzuri împotriva dreptului de proprietate
Proiectul Legii privind vânzarea – cumpararea terenurilor agricole de catre persoane fizice, initiata de Ministerul Agriculturii pentru a contracara „asaltul“ strainilor asupra terenurilor din România începând din 2014, este prost conceputa, astfel încât efectele aplicarii ei vor fi exact opuse celor scontate. Plin de abuzuri împotriva dreptului de proprietate, actul normativ instituie numeroase bariere administrative în tranzactionarea terenurilor, care vor favoriza anumite categorii de cumparatori si vor împiedica cresterea pretului terenurilor agricole.
Limitarea suprafetei, inutila
O prima „bariera“ pusa de autorii actului normativ pentru potentialii cumparatori straini este limitarea suprafetei de teren agricol care poate fi cumparata de o persoana fizica, la 100 de ha. Masura e complet inutila: cei care cumpara sute de hectare sunt, de regula, nu simpli cetateni, ci mari fermieri, patroni ai unor societati comerciale, pentru care restrictia nu functioneaza nici azi. Dar sa presupunem ca un strain, „nebun si plin de bani“, vrea sa cumpere 200, 300 sau mai multe hectare. Pur si simplu, el va trece pe numele lui 100 de hectare, iar celelalte pe numele altor membri ai familiei sau al unor prieteni. Cine-l va putea opri? O alta „bariera“ împotriva strainilor prevazuta de autorii legii este dreptul de preemptiune la cumparare: „Înstrainarea, prin vânzare, a terenurilor agricole din România situate în extravilan se face cu respectarea dreptului de preemptiune al coproprietarilor persoane fizice, vecinilor persoane fizice, arendasilor, persoanelor fizice cu vârsta de pâna la 40 de ani care desfasoara activitati agricole pe raza administrativ-teritoriala a localitatii unde este situat terenul respectiv, precum si al statului român, la pret si în conditii egale, în ordinea stabilita prin prezenta lege“ (Art. 5). Inserarea statului în rândul celor cu prioritate la cumparare va avea un efect usor de anticipat, în primul rând în privinta pretului terenurilor agricole, care va fi plafonat la „cât va da statul“. Ca asa vor sta lucrurile reiese chiar din procedura prevazuta de lege. Practic, cei care au un teren de vânzare trebuie sa faca o cerere la primarie, însotita de oferta de vânzare cu toate datele.
La rândul ei, primaria trebuie sa notifice atât preemptorii, cât si Autoritatea pentru Administrarea si Reglementarea Pietei Funciare (AARPF). Doar daca niciunul dintre preemptori si nici Statul, prin AARP, nu cumpara terenul scos la vânzare, proprietarul are dreptul sa-l vânda altcuiva. Însa, e lesne de presupus ca nimeni nu va oferi mai mult decât pretul stabilit initial, prin procedura dreptului de preemptiune. Dimpotriva, va oferi mai putin pentru un teren deja refuzat de cinci potentiali cumparatori, inclusiv de stat. Ca legea îi dezavantajeaza pe români în fata strainilor o demonstreaza si prevederea de la Art 4, litera c): „Persoana fizica care, la data intrarii în vigoare a prezentei legi, detine în proprietate terenuri agricole pe teritoriul României trebuie sa faca dovada ca a desfasurat activitati agricole pe acestea, în conditiile stabilite prin normele metodologice la prezenta lege“.
Asadar, daca un român are un hectar de teren pe care în ultima vreme nu l-a mai lucrat, din lipsa de finantare, dar care între timp a facut rost de niste bani, sa zicem dintr-o mostenire, si vrea sa se apuce de agricultura, acesta nu va mai putea cumpara niciun metru de teren agricol. În schimb, orice strain va putea cumpara pâna la 100 de hectare, prezentând o simpla adeverinta ca „a desfasurat activitati agricole o perioada de 5 ani“. Apoi tinerii, pe care Guvernul se lauda ca-i sprijina sa ramâna în mediul rural, sunt pe penultimul loc la dreptul de preemptiune, si doar cei din mediul rural, pentru ca cei de la oras nu vor mai putea cumpara deloc terenuri agricole, neavând, asa cum prevede legea, „minimum 5 ani de activitate în agricultura“.
Neclaritati
Legea contine o serie de neclaritati. De exemplu, cum va fi verificat un strain care vrea sa cumpere teren daca, într-adevar, „a desfasurat activitati agricole cel putin 5 ani“? Apoi, nu se precizeaza explicit daca unul dintre cei care au avut drept de preemptiune, dar nu a cumparat (vecinul sau arendasul), mai are dreptul sa cumpere acel teren la orice pret, daca el ramîne nevândut. Nu în ultimul rând, nu se precizeaza daca nou înfiintata Autoritate pentru Administrarea si Reglementarea Pietei Funciare are dreptul sa si vânda, nu doar sa cumpere terenuri agricole.
Inoportuna si prost conceputa
În rândul asociatiilor si al sindicatelor din agricultura, parerile sunt împartite. Alex Jurconi, presedintele Pro Agro, spune ca federatia pe care o reprezinta sustine actul normativ. „Daca nu ar fi existat aceasta lege, o persoana fizica straina care avea bani putea sa cumpere teren arabil în speranta ca, speculativ, în cinci ani de zile, l-ar fi putut vinde mai scump“, ne-a spus Jurconi. În schimb, Stefan Nicolae, presedintele Agrostar, este total dezamagit: „Eu consider ca nu era momentul s-o facem acum, pentru ca mediul rural traverseaza oricum o perioada critica. În primul rând, avem o zona sociala vulnerabila: agricultorii cu terenuri mici, pe care vrem sa-i mentinem în mediul rural si care nu au bani nici în prezent pentru a mai cumpara niste teren si a-si consolida fermele. Apoi, avem acele programe cu finantare europeana pentru instalarea tinerilor în mediul rural. Unde-i mai instalam? Pe ce terenuri? Asa-zisele bariere prevazute de lege pentru stoparea strainilor, cum este obligatia de a fi lucrat minimum 5 ani în agricultura, îi dezavantajeaza practic pe români, în primul rând pe tineri si pe toti cei de la oras, si nu pe straini. Chiar si acel drept de preemptiune la cumparare este inutil, în conditiile în care tinerii de la tara nu au bani pentru a putea profita de el. Ar fi trebuit gândite niste facilitati reale, atât pentru tineri, cât si pentru ceilalti agricultori români, cum ar fi sprijinirea lor pentru a lua credite de la banci, cu niste dobânzi rezonabile si cu posibilitatea de a garanta cu terenul achizitionat. Una peste alta, aceasta lege este si inoportuna si prost conceputa“, a declarat pentru Capital Stefan Nicolae.
9.4 milioane ha însumeaza terenul arabil al României
8,9 milioane ha teren arabil se afla în proprietate privata
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!