Aurel Codoban: In comunicare relatia este mai importanta decît continutul
Se apropie momentul Galei Excelentei in Mediere, proiect lansat de Medierenet.ro, revista on-line a mediatorilor din Romania – cu toate avantajele implicite ale internetului: amploarea distributiei, promptitudinea reactiei si gratuitatea – .
Apropierea evenimentului ar trebui sa îi faca pe toti cei interesati de institutia medierii sa îsi reexamineze ideile si sa îsi formuleze problemele pe care si-ar dori sa le evidentieze si sa le discute cu ceilalti confrati.
În ceea ce ma priveste, eu o fac din perspectiva cuiva interesat în principal de practicile si teoriile comunicarii.
Medierea- veche institutie juridica
Medierea este o veche institutie juridica. Functia sociala a institutiilor juridice este aceea de a trage ritualic o linie de despartire între partile prinse într-un conflict.
De facut dreptate, face numai Dumnezeu! Ceea ce pot face prea omenestile institutii juridice este sa conjure ritualic confllictul si sa faca acceptabila solutia propusa din înaltul unei pozitii sacralizate.
E adevarat ca institutiile juridice moderne mai dispun si de instrumente specializate de constrîngere…
Dar medierea nu dispunea de alte instrumente de consrîngere decît rationalitatea care se evidentiaza în rezolvarea echilibrata a intereselor partilor aflate în confllict. De aceea, chiar daca a purtat nume diferite, medierea este o institutie la fel de veche ca si comunitatile umane.
Omul este o fiinta a dorintei si a schimbarii, natura umana este în esenta ei conflictuala, iar existenta comunitatilor umane a depins de solutionarea conflictelor interne: ele nu ar fi putut rezista fara continue medieri între membrii lor.
Medierea in societatea moderna
Societatile moderne au recurs tot mai mult la stat si la institutiile lui pentru a rezolva nu numai conflictele externe, dar si pe cele interne, atrase probabil de eficienta pe care solutionarea, sprijinita de puternice forte de constrîngere, o obtinea astfel.
Treptat însa institutiile juridice ale statului au fost covîrsite de puzderia unor conflicte, adesea minore din perspectiva legiuitorului etatist.
Asa s-a vazut promovata institutional medierea. Dar esenta schimbarii medierii nu este doar una institutionala! Noua mediere se leaga de un proces general care defineste lumea noastra mai mult decît orice altceva: acela al comunicarii. Si, mai mult decît atît, se leaga de o întelegere schimbata a comunicarii care vine dinspre practicile terapeutice din psihiatrie.
Diferitele forme ale medierii din istoria comunitatilor umane aveau în centru o figura care dispunea de autoritate simbolica, morala sau religioasa. Noul mediator nu poate dispune decît cel mult de autoritatea unui terapeut la care pacientii bolnavi de conflict vin sa se trateze. Mediatorul face terapie comunicationala de cuplu sau de grup. Ceea ce stie el în calitate de comunicationist este ca în comunicare – îndeosebi în cea conflictuala – relatia este mai importanta decît continutul. La fel ca si psihiatrul, mediatorul nu se impune partilor ci le ajuta sa relationeze si sa se recunoasca în calitatea lor de persoane. El nu este atît un arbitru juridic, cît un terapeut al comunicarii ca relationare. Abia odata cu restabilirea relatiei de comunicare dintre cele doua parti conflictuale care devin persoane poate începe solutionarea creativa a conflictului.
Aurel Codoban, specialist in comunicare
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!