Banii obtinuti din vanzarea societatilor energetice risca sa ajunga, din nou in consum
În timp ce Polonia sau Ungaria sustin performanta companiilor locale, la noi banii obtinuti din vânzarea societatilor energetice risca sa nu ajunga, din nou, acolo unde trebuie: la investitii.
Sectorul energetic este unul dintre cele mai profitabile si atractive pentru investitori
Statul se pregateste sa vânda pe bursa pachete minoritare din actiunile Romgaz, CE Oltenia, Nuclearelectrica, Electrica si Hidroelectrica. Sumele obtinute ar putea sa se piarda în sacul larg al bugetului de stat, cum s-a întâmplat si în cazul altor privatizari, în loc sa mearga spre investitii, care sa contribuie la cresterea competitivitatii acestor societati.
„Vindem participatii minoritare din companiile de stat, banii îi bagam la buget si îi cheltuim pe consum. Când aceste companii au nevoie de investitii, le punem sa se împrumute. În plus, noilor actionari, care vor cumpara felie dupa felie, nu le pasa decât de propriul profit”, avertizeaza secretarul general al Asociatiei Oamenilor de Afaceri, Cristian Pârvan.
Secretul vecinilor
Spre comparatie, polonezii si ungurii au înteles ca economia are de câstigat daca resursele ramân în patrimoniul de statsi au actionat în interesul propriilor companii. Printre exemplele de succes, în care statul este actionar, se numara PKN (Polonia) si MOL (Ungaria), care ocupa primele doua pozitii în topul celor mai performante 500 de companii din Europa Centrala, realizat de Deloitte.
„Într-o tara fara petrol, statul s-a implicat si compania face performanta. Prin industrie, prin prelucrarea materiilor prime, prin inovare faci performanta. Aici e secretul polonezilor, cehilor, ungurilor. În schimb, noi vom vinde minereu de cupru spalat sa faca altii sârma din el, pentru ca nu mai sunt centre de prelucrare”, apreciaza Pârvan.
Povesti de succes
Datorita unor politici coerente de sustinere a mediului de afaceri, Polonia si Ungaria se claseaza peste România în topul statelor cu cele mai performante companii din Europa Centrala. Ca sa bata Polonia, România avea nevoie de povesti de succes ca cele ale Dacia si Ford si de reforme radicale, apreciaza George Mucibabici, presedintele Deloitte România. De exemplu, daca povestea de la Pitesti sau cea de la Craiova, unde câte o multinationala s-a implicat în productie, ar fi avut un echivalent la Autocamioane sau la Tractorul din Brasov, ori la Aro, atunci România ar fi avut un alt loc pe harta economica a lumii. Acest fapt este demonstrat si de statistica: industria auto este motorul exporturilor.
Amintiri din comunism
În lipsa unor politici coerente si a lipsei de interes, embleme ale industriei românesti au ajuns o amintire, cum este cazul fabricilor de tricotaje Libertatea, care producea pentru Germania, sau Flacara Rosie, ambele din Sibiu, Marchim Marasesti sau Armatura din Zalau. Altele par ca îsi trag ultima suflare, cum este cazul producatorului de încaltaminte Clujana. Societatea supravietuieste din productia de lohn, iar activitatea s-a restrâns drastic, de la circa 11.000 de angajati în anii ’80, sectii proprii de tabacarie, fabrici de talpi, de încaltaminte si articole din cauciuc, la aproximativ 360 de angajati. Simona Tapalaga, evz.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!