O lege din 2004 ar putea ajuta clientii inselati de banci. De ce nu au fost folosite prevederile acestei legi?
Autoritatile române au de sase ani la dispozitie o directiva europeana, transpusa în legislatia nationala, care ar putea duce la stoparea practicilor abuzive în domeniul protectiei consumatorilor, inclusiv a clauzelor abuzive utilizate de comercianti pe scara larga. Prevederile hotarârii de guvern la care facem referire nu au fost însa folosite pâna acum.
Consumatorii români au avut ocazia sa revada în aceasta vara modul eficient în care lucreaza Banca centrala si guvernul cu bancile comerciale. Aceasta alianta tripartita a decis sa amâne în mod repetat aplicarea a doua noi articole din Codul de procedura civila, care ar fi putut duce la eliminarea clauzelor abuzive din contractele de credit si nu numai, definite în Legea 193/2000.
Însa, exista deja o prevedere legislativa în vigoare care nu a fost aplicata pâna acum, desi dateaza din 2004, este aplicabila din 2007 si a fost întarita în 2011, care are ca scop chiar sistarea practicilor abuzive repetate ale comerciantilor.
Faceti cunostinta cu HG 1553/2004
Pe scurt
Aceasta HG spune ca niste autoritati competente trebuie sa apere interesele colective ale consumatorilor, daca legile sunt încalcate. În acest sens, aceste autoritati, sesizate de o asociatie de profil autorizata, trebuie sa initieze actiuni de URGENTA pentru încetarea practicilor ilicite/abuzive în ceea ce priveste clauzele abuzive în contractele încheiate între consumatori si comercianti, contractele de credit, pachetele turistice sau teleshopping-ul si nu numai. Actiunile în încetare sunt folosite cu succes la nivelul statelor membre UE, cu exceptia României.
„Actiunile în încetare sunt menite sa determine încetarea sau interzicerea încalcarilor care contravin intereselor colective ale consumatorilor. Apropierea legislatiilor în temeiul directivei permite cresterea eficientei acestor actiuni si buna functionare a pietei interne.
Încalcarile avute în vedere se refera, în special, la creditele de consum, pachetele de servicii pentru vacante si circuite, clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, contractele la distanta si practicile comerciale neloiale”, se arata în sinteza Directivei europene publicata pe site-ul UE.
Interesul colectiv, potrivit HG, înseamna „scopul, a doi sau mai multi consumatori, care urmareste recunoasterea unui drept prevazut de lege”. Practica ilicita înseamna „orice actiune sau inactiune prin care sunt încalcate dispozitiile actelor normative prevazute în anexa si care afecteaza interesele colective ale acestora”.
Astfel, ar putea disparea dobânzile care variaza dupa indicatori necunoscuti, dobânzile fixe care cresc, comisioanele nejustificate de tot soiul sau cele care sunt intorduse în timpul derularii contractelor, despre care ECONOMICA.NET a scris în cadrul campaniei Români vs. banci. Totul fara ca fiecare client în parte sa fie nevoit sa întreprinda o actiune, asa cum s-a întâmplat recent în Croatia.
HG 1553/2004, în detaliu
Întru apararea intereselor colective ale consumatorilor, Uniunea Europeana are legi din 1998. La fel are si România, stat membru UE, chiar daca ele nu se aplica.
În 2004, pentru alinierea legislatiei nationale în domeniul protectiei consumatorilor la cea europeana, guvernul Nastase emitea hotarârea 1.553 pentru a transpune Directiva nr. 98/27/CE privind actiuni in incetarea practicilor ilicite in materie de protectia intereselor consumatorilor. Aceasta avea sa intre în vigoare la 1 ianuarie 2007.
„Art. 1. – Prezenta hotarâre are ca scop încetarea activitatilor si practicilor ilicite prevazute de actele normative cuprinse în anexa care face parte integranta din prezenta hotarâre, în vederea cresterii gradului de protectie a intereselor colective ale consumatorilor si îmbunatatirii raporturilor juridice dintre consumatori si agentii economici”, se arata în actul normativ. Forma initiala poate fi consultata aici.
Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor era desemnata ca autoritate responsabila pentru introducerea de actiuni în încetare într-o serie de domenii în care intereselor colective ale acestora ar fi putut fi încalcate, enumerate în anexa din HG. Printre acestea, si legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între consumatori si comercianti, si ea o transpunere a unei Directive europene din 1993. Organizatia nonguvernamentala abilitata sa faca sesizari era Asocia?ia pentru Protectia Consumatorilor din România (APC – România), asa cum se arata în comunicarea României la CE, una dintre cele mai mari organizatii de profil din România. Alte tari au zeci de organizatii abilitate, spre deosebire de România.
În 2010 au început miile de litigii între clienti si banci, initial în temeiul OUG 50/2010, apoi în cel al legii 193/2000. ANPC si APC aveau înca de la începutul conflictului pârghia legislativa de a actiona în interesele colective ale consumatorilor, încalcate potrivit dispozitiilor legii 193/2000, însa niciuna nu a actionat.
ANPC a amendat mai multe banci pentru clauze abuzive si a obtinut eliminarea acestora în instanta în cam 75% dintre cele câteva sute de procese încheiate. Însa acestea au fost cazuri punctuale, desi contractele de credit care contineau astfel de clauze erau aceleasi pentru toti consumatorii.
În 2011, HG 1553/2004 a fost modficata pentru a o aduce la nivelul Directivei 2009/22/CE. În mare, textul de lege este cam acelasi. Organizatia abilitata este tot APC, care trebuie sa consulte de acum cu comerciantul care încalca legea, iar autoritatea competenta este tot ANPC, care de acum trebuie sa rezolve în 30 de zile sesizarile venite de la APC, perioada în care poate dispune toate masurile în vederea încetarii, limitarii sau înlaturarii efectelor produse prin practica ilicita, în regim de urgenta, dupa caz, în termen de maxim 20 de zile calendaristice de la data primirii sesizarii, dupa cum se arata în nota de fundamentare a guvernului Boc. Forma modificata poate fi consultata aici.
Iata ce declara, în 2011, Constantin Cerbulescu, fostul presedinte al ANPC despre HG 1553/2004. Întrega monitorizare este disponibila aici.
„Cerbulescu: Deci, un consumator care considera ca exista o fapta ilicita pe care el o reclama, o face în primul rând la nivelul asociatiei respective, asociatie care, pe cale amiabila, încearca sa rezolve aceasta situatie, dupa care, daca nu se rezolva, se adreseaza autoritatii noastre (…) Daca constatam ca exista o practica ilicita, autoritatea intervine pe lânga sanctiune cu mentiunea de încetare a acestei practici în termen de maxim 20 de zile (…) Daca nu face acest lucru este din nou sanctionat si intervenim, avem posibilitatea chiar sa suspendam activitatea.
Reporter: Un caz concret ne puteti oferi? O neîntelegere cu o companie aeriana, o banca, un hotel. Ne puteti da un caz concret de genul asta? Ca sa întelegem mai bine ce se modifica. De exemplu, daca ma pacaleste o companie aeriana, dumneavoastra puteti sa-i cereti sa opreasca aceasta practica pentru mine si pentru toti ceilalti consumatori care au fost afectati de aceasta practica?
Cerbulescu: Da. Aceasta este esenta acestui act normativ.
Reporter: Si nu mai trebuie sa-i dau în judecata?
Cerbulescu: Compania respectiva este obligata ca în termen de 20 de zile sa elimine practica respectiva. Deci, ea nu mai poate sa o continuie, daca face treaba asta o face pe raspunderea ei. Iar daca o face, este în continuare sanctionata si, bineînteles, putem interveni pâna la a dispune încetarea activitatii în situatia în care nu se respecta actul normativ”.
I-am întrebat pe cei de la APC daca au introdus o astfel de actiune pâna acum si daca reprezentantii asociatiei considera ca ar putea aplica aceasta HG la problema clauzelor abuzive din contractele de credit. Iata raspunsul semnat de Costel Stanciu, presedintele APC:
„Pe aceasta cale va informam ca, pâna la acest moment, APC România nu a initiat nicio actiune de încetare a practicilor ilicite în domeniul protectiei intereselor colective ale consumatorilor si nici nu a comunicat catre ANPC solicitari în sensul prevederilor HG 1553/2004”.
APC se recomanda, pe site-ul propriu ca o „organizatie neguvernamentala, apolitica si nonprofit, înfiintata înca din anul 1990, care are ca principal obiectiv apararea, promovarea si reprezentarea prin toate mijloacele legale ale drepturilor si intereselor consumatorilor în raporturile cu agentii economici si institutiile statului”. http://www.apc-romania.ro/articole/despre-apc-romania
Citeste articolul integral pe economica.net
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!