Taxele judiciare de timbru pentru cererile introduse la instantele judecatoresti – Aspecte de noutate
Prezentul studiu nu îsi propune o tratare exhaustiva a problematicii taxelor judiciare de timbru. S-a dorit prezentarea unor noutati intervenite în materie, evidentierea corelatiilor cu noul Cod de procedura civila, precum si eventualele nesincronizari sau omisiuni ale legiuitorului, în logica viitorului demers legislativ de aprobare a ordonantei. Nu m-am preocupat de problema constitutionalitatii ordonantei sub aspectul îndeplinirii conditiei urgentei. De asemenea, am încercat ca studiul sa nu contina elemente de apreciere cantitativa în privinta cuantumului taxelor judiciare de timbru, aceasta fiind o problema ce tine de vointa legiuitorului, care se poate manifesta într-o larga marja de apreciere (desigur, cu o exceptie: în materie succesorala, unde problema decurge din trecut si unde am avut pozitii exprimate si anterior).
I. Introducere
Anterior anului 1997, sediul materiei taxelor judiciare de timbru l-a format Decretul nr. 199/1955[1]. Acesta nu cuprindea o reglementare prea elaborata, rezumându-se la enumerarea actiunilor si cererilor supuse taxei de timbru, scutirilor legale si cazurilor de restituire. Importante clarificari de ordin procedural au fost aduse prin Instructiunile Ministerului Finantelor nr. 1711/1960, la care s-a adaugat o componenta semnificativa de practica judiciara, menita sa interpreteze, iar pe alocuri chiar sa acopere, tacerea normei[2]. Realitatile juridice legate de taxele judiciare de timbru si complicarea lor odata cu avântul de procesivitate cunoscut de societatea româneasca dupa anul 1990 a impus reglementarea acestora într-o maniera mai detaliata si precisa. Legea nr. 146/1997[3] a valorificat în mare masura regulile existente anterior, îmbunatatite si îmbogatite de jurisprudenta dezvoltata sub imperiul acestora, dar a creat si mecanisme noi, menite sa compatibilizeze domeniul taxelor judiciare de timbru, mai întâi cu celelalte aspecte ale procesului civil, iar, mai apoi, cu conceptiile ce au patruns în spatiul nostru juridic pe calea hotarârilor pronuntate de Curtea de la Strasbourg.
Un moment important în evolutia sistemului taxelor judiciare de timbru l-a reprezentat introducerea ajutorului public judiciar, în cazul persoanelor fizice si a facilitatilor sub forma reducerilor, esalonarilor sau amânarilor la plata taxelor judiciare de timbru, recunoscut în beneficiul persoanelor juridice. Aceste masuri au avut scopul de a armoniza principiul liberului acces la justitie cu realitatea care demonstreaza imposibilitatea sau dificultatea pe care anumite categorii de justitiabili o resimt atunci când este vorba de suportarea avansarii taxelor judiciare de timbru. S-a încercat crearea unui sistem de acordare a facilitatilor la plata taxei judiciare de timbru caracterizat prin previzibilitate si accesibilitate, integrat în linia trasata de jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, logica, în sine, dar impregnata, la rândul ei, de tendinte protectoare cu interesele financiare ale statelor[4].
Din pacate, la scurt timp dupa acest aspect pozitiv, în evolutia sistemului taxelor judiciare de timbru, am asistat la o dezgustatoare interventie legislativa. Fara o justificare macar aproape de zona pertinentei, au fost marite taxele judiciare de timbru în materie succesorala de o maniera brutala, abuziva si absurda, în detrimentul accesului la justitie[5]. Traian Briciu
Citeste articolul integral pe juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!