Accesul la justitie fata in fata cu taxele de timbru
Accesul la justitie este un subiect care ma preocupa si despre care am vorbit si am scris mult de-a lungul timpului. Potentat fiind si de cuantumul taxelor de timbru, accesul justitiabililor la tot ceea ce tine de sistemul juridic trebuie abordat si din acest punct de vedere.
De-a lungul timpului, taxa de timbru a purtat diverse denumiri si a suferit o serie de modificari în ceea ce priveste cuantumul sau. Cel mai mare impact asupra evolutiei acestei taxe l-a reprezentat Decretul Lege pentru Timbrul Judiciar din 11 Noiembrie 1936 în ceea ce priveste denumirea cât si conditiile de aplicare. Astfel, odata cu intrarea în vigoare a Decretului, taxele benevole au fost înlocuite cu timbrul judiciar. Totusi regimul taxelor benevole s-a mentinut la judecatoriile rurale, mixte si urbane.
Totodata, în Decret se mentioneaza faptul ca timbrul are 3 valori si anume: doi lei, trei lei si 20 de lei. Timbrul judiciar de doi lei se aplica tribunalelor, tuturor comisiunilor si consiliilor cu caracter judecatoresc indiferent de natura lor, instantelor speciale, notariatelor publice, instantelor de carte funduara si Ministerului de Justitie. Timbrul judiciar de trei lei se aplica Curtilor de Apel si Curtii de Casatie. Timbrul de 20 de lei se aplica în cazul cererilor ce presupun înscrierea marcilor de fabrica si de comert în vederea constituirii societatilor comerciale, se aplica si în cazul validarii si consolidarii petrolifere, înscrierii în registrul oficial si special petrolifer, în cazul schimbarii de nume, pentru naturalizari, pentru viza registrelor comerciale, pentru eliberarea ordonantelor de adjudecare, pentru proteste cambiale si pentru certificatele de cazier judiciar.
Anterior adoptarii acestui decret, Codul de procedura civila decretat la 9 septembrie 1865, promulgat la 11 septembrie 1865 si pus în aplicare la 1 decembrie 1865, care s-a aplicat initial numai pe teritoriul vechilor principate, extinzându-se dupa 1918 pe întregul teritoriu al tarii prin Decretul nr. 3406 din 1 octombrie 1938 si Legile nr. 39 din 23 iunie 1943 si Legea nr. 260 din aprilie 1945, continea în forma sa incipienta dispozitii care faceau referire la tarifele de plati si cheltuieli judecatoresti pentru expertiza, martori, copie de acte, citatii, somatii, executii silite, urmariri si licitatii, transcriptiuni de mutatii, inscriptiuni de ipoteci si altele.
Ulterior, dupa o perioada de 60 de ani de la adoptarea Decretului, actul normativ care reglementa taxele judiciare de timbru era Legea nr. 146/1997. Daca facem o paralela între Decretul din 1936 si aceasta lege vom remarca o veritabila diferenta de complexitate între cele doua acte de lege justificata prin adaptarea acestei taxe la numeroasele modificari suferite în sistemul legislativ. Aceasta discrepanta iese în evidenta mai ales în ceea ce priveste numarului de valori pe care taxa de timbru le lua initial (trei) si numarul valorilor cuprinse de Legea nr. 146/1997, constituindu-se cuantumuri diferite pentru fiecare actiune sau cerere depusa.
În prezent, taxele judiciare de timbru sunt prevazute în Ordonanta de urgenta nr. 80/2013. Daca analizam aceasta ordonanta si o comparam cu Legea 146/1997, între legea actuala si cea recent abrogata diferentele nu mai sunt atât de mari, fiind introduse câteva domenii în plus pentru care se percepe taxa de timbru, numarul articolelor fiind de asemenea mai mare, pentru o mai buna organizare si percepere a informatiei juridice. Asadar apar unele diferente de forma între cele doua legi, insa nu atât de evidente ca cele dintre Decretul din 1936 si Legea nr. 146/1997. Fondul actului juridic sufera însa unele modificari importante.
În general, tendinta resimtita prin aceasta ordonanta este una de majorare a cuantumului taxei de timbru, fiind introduse taxe de timbru si pentru unele categorii de cereri care în prezent sunt scutite de la plata acestei taxe. De asemenea, vechiul timbru judiciar introdus prin Decretul din 1936 a fost eliminat.
Totusi, exista si domenii în care cuantumul taxei de timbru a fost micsorat de-a lungul timpului. De exemplu, privitor la actiunile si cererile evaluabile în bani introduse la instantele judecatoresti, prin Ordonanta de Urgenta nr. 212/2008 s-a realizat o majorare a cuantumului fix al taxelor si o modificare a intervalelor pentru care se aplica aceasta taxa, pentru ca ulterior, prin Ordonanta de urgenta nr. 80/2013 sa se micsoreze atât cuantumul fix cât si procentul aplicabil acestor taxe. Daca pâna la adoptarea acestei ordonante pentru o actiune evaluabila în bani cuprinsa între 501 de lei si 5000 de lei se retinea 51 lei + 8% pentru ce depaseste 500 lei, în prezent pentru o actiune cuprinsa în acelasi interval se retine 40 lei + 7% pentru ce depaseste 500 lei. Aceasta reducere a cuantumului taxei opereaza pentru toate intervalele din cadrul acestor tipuri de cereri si actiuni.
În ceea ce priveste cererile prin care partile solicita instantei sa ia act de încheierea unui acord de mediere, OUG 80/2013 are în vedere urmatoarele ipoteze: Prima ipoteza se refera la transferul dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra unuia ori mai multor bunuri imobile. În aceasta ipoteza, pe lânga suma fixa de 20 de lei (perceputa indiferent de natura acordului de mediere) reclamantul va trebui sa plateasca 50% din valoarea taxei care s-ar datora pentru actiunea în revendicare a bunului cu valoarea cea mai mare dintre bunurile care fac obiectul dreptului real transferat.
A doua ipoteza are în vedere acordul de mediere care are ca obiect partajul, la taxa fixa de 20 lei adaugându-se 50% din valoarea taxei calculate potrivit art. 5 din OUG 80/2013 (cererile in materia partajului judiciar).
În situatia în care instanta a fost învestita cu solutionarea unui litigiu si partile au încheiat un acord de mediere, instanta va restitui partii, la cerere, taxa de timbru platita, cu exceptia cauzelor care au ca obiect transferul dreptului de proprietate, constituirea altui drept real asupra unui imobil, partaje si cauze succesorale. De asemenea, daca partile solicita instantei sa suspende cauza pentru a încerca medierea, iar aceasta esueaza, cererea de repunere pe rol a cauzei este scutita de taxa de timbru.
Cu alte cuvinte, este mult mai rentabil sa se recurga la acest mod de rezolvare a litigiului, taxa judiciara de timbru fiind redusa la jumatate în cazul încheierii unui acord de mediere.
Însa, dupa cum am mentionat si mai sus, odata cu adoptarea OUG 80/2013 observam ca valoarea taxei de timbru tinde în general sa creasca, daca comparam aceasta ordonanta cu Legea 146/1997. De altfel, în cazul cererilor si actiunilor neevaluabile în bani, valorile au fost majorate: pentru cererile recuzare în materie civila, de la 4 lei la 100 de lei, pentru formularea contestatiei în anulare, de la 10 lei la 100 de lei, pentru cererile de suspendare a executarii silite de la 10 la 50 de lei, pentru cererile de revizuire de la 10 lei la 100 de lei, pentru cererile de stramutare în materia civila de la 4 lei la 100 de lei, iar pentru cererile privind instituirea de masuri asiguratorii asupra navelor si aeronavelor de la 388 de lei la 1000 de lei.
Un alt exemplu care releva tendinta de majorare a taxei judiciare de timbru este reprezentat de actiunile si cererile referitoare la raporturile de familie. Prin legea 146/1997 pentru cererea de divort se percepea o taxa de timbru de 39 de lei, respectiv 8 lei. În prezent, pentru cererile de divort se achita o taxa de 200 de lei, 100 de lei sau 50 de lei, în functie de motivul pentru care se introduce cererea de divort.
Alte majorari semnificative intervin în domeniul dreptului de autor si inventator, unde pentru actiunile formulate, cuantumul taxei de timbru a crescut de la 39 de lei la 100 de lei, în timp ce în domeniul constatarii existentei sau inexistentei unui drept nepatrimonial ori în cel al anularii sau constatarii nulitatii unui act juridic nepatrimonial, taxa de timbru a crescut de la 19 lei, respectiv 50 de lei, la 100 de lei.
În acelasi timp, pentru actiunea privind stabilirea si acordarea de despagubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnitatii sau reputatiei unei persoane fizice a fost introdusa o taxa de timbru de 100 de lei, iar pentru plângerea împotriva procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, precum si pentru calea de atac împotriva hotarârii pronuntate, a fost prevazuta o taxa de timbru de 20 de lei, în conditiile in care pana la adoptarea ordonantei aceste actiuni erau scutite de taxa de timbru.
Interesant este nu atât de mult cuantumul taxelor percepute, cât procentul din taxe care merg spre finantarea sistemului de justitie. Pâna la intrarea în vigoare în luna februarie a Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila, sumele provenite din taxele judiciare intrau în totalitate în bugetele locale. Prin intrarea în vigoare a acestei legi, destinatia sumelor provenite din încasarea acestor taxe s-a modificat partial, astfel 70% din cuantumul lor ramânând la bugetele unitatilor administrativ-teritoriale, 30% urmând sa fie virate bugetului de stat. Potrivit OUG 80/2013, începând cu data de 1 ianuarie 2014, din sumele încasate în contul bugetelor locale ale unitatilor administrativ-teritoriale, cota care se vireaza la bugetul de stat va fi de 45%, potrivit Ordonantei nr. 80/2013. Deci, începând cu anul 2014, aproape jumatate din sumele încasate de pe taxele de timbru vor intra la bugetul de stat.
Desi procentul din suma care intra în bugetul statului este mai mare, problema subfinantarii sistemului de justitie nu este nici pe departe rezolvata. Nici sumele care ramân la bugetul local si nici sumele care intra la bugetul statului din aceste taxe nu se varsa integral la bugetul Ministerului justitiei sau la Înalta Curte de Casatie si Justitie. În ciuda faptului ca sistemul de justitie aduce un numar important de bani la bugetul statului, respectiv la bugetele locale, vorbim în fiecare an despre subfinantarea sistemului de justitie. Acest lucru se datoreaza în mare parte si faptului ca sistemul de sanatate si cel educational sunt la rândul lor subfinantate, iar prin raportare la subfinantarea acestor sisteme, bugetul justitiei pare mai putin importanta. Subfinantarea sistemului de justitie genereaza o crestere a duratei proceselor si a numarului erorilor judiciare si slabeste încrederea cetatenilor în sistemul de justitie si pe cale de consecinta în statul de drept.
De ani de zile vorbesc despre faptul ca în loc sa marim taxele de timbru, ar trebui sa lasam justitia sa administreze integral sumele încasate din taxele de timbru. Acest lucru s-ar putea realiza prin intermediul Înaltei Curti de Casatie si justitie si celelalte instante judecatoresti. Avantajele unei astfel de solutii sunt evidente: scaderea taxelor de timbru, îmbunatatirea infrastructurii si a schemei de personal, eficientizarea justitiei si pe cale de consecinta restabilirea încrederii în statul de drept.
În concluzie, desi cresterea procentului veniturilor din taxele de timbru care se vireaza la bugetul de stat reprezinta un pas înainte fata de reglementarea anterioara, daca ne dorim un sistem de justitie eficient si accesibil din punct de vedere financiar, cea mai buna solutie este ca aceste taxe de timbru sa ramâna la justitie.
Articol realizat cu ajutorul lui Vlad Turcanu, student al Facultatii de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti. Deputat, Alina Gorghiu, adevarul.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!