Comunicatul CJUE cu privire la difuzarea la TV a Campionatului Mondial si a EURO
Comunicat CJUE: Curtea respinge recursurile formulate de FIFA si de UEFA împotriva hotarârilor Tribunalului privind difuzarea la televiziune a Campionatului Mondial si a EURO.
Desi aceste hotarâri sunt afectate de erori de drept, acestea din urma nu au avut relevanta în prezentele cauze.
Directiva privind desfasurarea activitatilor de difuzare a programelor de televiziune[1] permite statelor membre sa interzica difuzarea exclusiva a evenimentelor pe care le considera ca fiind de importanta majora pentru societatea lor, în cazul în care o astfel de difuzare ar priva o parte substantiala a publicului de posibilitatea de a urmari astfel de evenimente la televiziunea libera.
Fédération internationale de football association (FIFA) organizeaza etapa finala a Campionatului Mondial de Fotbal („Campionatul Mondial”), iar Union des associations européennes de football (UEFA) organizeaza etapa finala a Campionatului European de Fotbal („EURO”). Vânzarea drepturilor de difuzare la televiziune a acestor competitii constituie o sursa importanta de venituri.
Belgia si Regatul Unit au întocmit câte o lista a evenimentelor considerate ca fiind de importanta majora pentru societatea lor. Aceste liste cuprindeau, printre altele, pentru Belgia, toate meciurile din etapa finala a Campionatului Mondial si, pentru Regatul Unit, ansamblul meciurilor din etapa finala a Campionatului Mondial si a EURO. Aceste liste au fost trimise Comisiei care a decis ca sunt compatibile cu dreptul Uniunii.
FIFA si UEFA au atacat deciziile mentionate în fata Tribunalului, contestând faptul ca toate aceste meciuri pot constitui evenimente de importanta majora pentru publicul statelor respective. Întrucât Tribunalul a respins[2] recursurile acestora, FIFA si UEFA au introdus recursuri în fata Curtii de Justitie.
În hotarârile pronuntate, Curtea aminteste, mai întâi, ca desemnarea de catre un stat membru a anumitor evenimente ca fiind de importanta majora pentru societatea sa si interzicerea difuzarii exclusive constituie obstacole în calea liberei prestari a serviciilor, a libertatii de stabilire, a liberei concurente si a dreptului de proprietate. Cu toate acestea, asemenea obstacole sunt justificate de obiectivul care urmareste sa protejeze dreptul la informatie si sa asigure accesul larg al publicului la prezentarea prin intermediul televiziunii a evenimentelor mentionate.
În acest context, Curtea subliniaza ca revine doar statelor membre competenta de a desemna evenimentele în cauza si ca rolul Comisiei în acest domeniu se limiteaza la a verifica daca respectivele state au respectat dreptul Uniunii cu ocazia exercitarii puterii lor de apreciere. Astfel, în cazul în care un eveniment a fost valabil desemnat de statul membru în cauza ca fiind de importanta majora, Comisia trebuie sa exercite un control restrâns asupra acestei desemnari si nu trebuie sa examineze decât, printre altele, efectele desemnarii respective asupra libertatilor si a drepturilor recunoscute de dreptul Uniunii care depasesc efectele intrinsec legate de o astfel de calificare.
În continuare, Curtea arata ca nu toate meciurile din etapa finala a Campionatului Mondial si a EURO au aceeasi importanta pentru public, acesta acordând o atentie speciala meciurilor decisive ale celor mai bune echipe – precum finala sau semifinalele – si celor în care este implicata echipa nationala. În consecinta, aceste turnee trebuie considerate evenimente care se poate împarti, în principiu, în diferite meciuri sau etape, dintre care nu toate sunt susceptibile în mod necesar sa fie calificate drept evenimente de importanta majora.
Contrar rationamentului expus în hotarârile Tribunalului, Curtea constata, de asemenea, ca statele membre sunt obligate sa comunice Comisiei motivele pentru care considera ca etapa finala a Campionatului Mondial sau a EURO constituie, în integralitatea sa, un eveniment unic care are o importanta majora pentru societatea lor.
Cu toate acestea, erorile mentionate nu au avut relevanta în prezentele cauze. Astfel, Tribunalul a constatat, pe baza elementelor furnizate de FIFA si de UEFA si prin raportare la perceptia concreta a publicului din Regatul Unit si din Belgia, ca toate meciurile din etapa finala a celor doua turnee în cauza suscitau într-adevar, pentru acest public, un interes suficient pentru a putea face parte dintr-un eveniment de importanta majora. Mai precis, reiesea din dosar, pe de o parte, ca aceste turnee, în ansamblul lor, erau întotdeauna foarte populare nu doar în rândul telespectatorilor care urmaresc, de obicei, meciurile de fotbal la televiziune, ci si în rândul marelui public. Pe de alta parte, aceste competitii fusesera dintotdeauna difuzate în aceste state membre pe posturile de televiziune gratuite.
În sfârsit, Curtea apreciaza ca, având în vedere puterea limitata a Comisiei în materia controlului desemnarii de catre un stat membru a unui eveniment ca fiind de importanta majora si cunostintele aprofundate ale organismelor de difuzare cu privire la motivelor care stau la baza acestei desemnari, Comisia îsi poate motiva în mod succint decizia privind lista evenimentelor de importanta majora stabilita de un stat membru. În plus, în cazul în care efectele unei astfel de desemnari asupra liberei circulatii a serviciilor, asupra liberei concurente si asupra dreptului de proprietate nu depasesc efectele indisociabile ale calificarii evenimentului în cauza ca fiind de importanta majora, nu este necesar sa se motiveze în mod specific compatibilitatea sa cu dreptul Uniunii. Or, în speta, nu s-a demonstrat ca efectele asupra libertatilor si a drepturilor recunoscute de dreptul Uniunii ale desemnarii ansamblului etapei finale a Campionatului Mondial si a EURO ca evenimente de importanta majora prezentau un astfel de caracter excesiv.
În aceste împrejurari, Curtea respinge în integralitatea lor recursurile formulate de FIFA si de UEFA.
MENTIUNE: Curtea de Justitie poate fi sesizata cu un recurs, limitat la chestiuni de drept, împotriva unei hotarâri sau ordonante a Tribunalului. În principiu, recursul nu are efect suspensiv. Daca este admisibil si întemeiat, Curtea anuleaza decizia Tribunalului. Atunci când cauza se afla în stare de judecata, Curtea poate sa solutioneze ea însasi în mod definitiv litigiul. În caz contrar, ea trimite cauza spre rejudecare Tribunalului, care este legat de decizia pe care Curtea a pronuntat-o în recurs.juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!