Caracterele juridice ale contractului de joint-venture
Contractul de joint-venture este un contract specific dreptului nordamerican, dar cu tendinta de larga raspandire in intreaga lume. Acest contact are doua intelesuri.
Astfel, primul, sub forma de joint-venture company (sau incorporated joint-venture), in urma caruia se pun bazele unei societati mixte, cu personalitate juridica, care poate sa imbrace forma unei societati cu raspundere limitata, societati pe actiuni, societati in comandita etc. Astfel, un asemenea contract este obligatoriu urmat de semnarea unui act constitutiv al noii societati. Din momentul in care societatea este infiintata, contractul de joint-venture poate fi inlocuit de actul constitutiv;
Al doilea, de raport contractual intre persoane fizice sau juridice (contractual joint-venture) in scopul coordonarii activitatii lor pe o anumita perioada sau pentru realizarea unui obiectiv economic determinat, fara ca asocierea respectiva sa dobandeasca personalitate juridica.
Acest tip de raport contractual se caracterizeaza prin doua trasaturi esentiale: pe de o parte flexibilitatea si libertatea partilor in stabilirea termenilor si conditiilor contractuale si pe de alta parte raspunderea solidara a acestora.
Caractere juridice. Contractul de joint-venture este un contract multilateral, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ si cu executare succesiva. In majoritatea cazurilor sunt vizate calitatile partilor, astfel contractul fiind intuitu personae. Contractul de joint-venture, conform legislatiei romanesti, constituie un contract nenumit, intrucat nu este reglementat ca atare, ci a aparut ca o constructie juridica necesara si impusa de practica relatiilor comerciale.
Partile. Partile semnatare ale unui contract de joint-venture pot fi atat persoane fizice, cat si persoane juridice, fara restrictie de numar.
Obiectul contractului. In cazul unui contract de tipul joint-venture company, principalul scop il reprezinta constituirea unei societati noi, distincte si independente juridic de societatile fondatoare, la a carei infiintare societatile fondatoare contribuie cu capital propriu. Acest contract trebuie sa includa clauze care reglementeaza raportul dintre parti, drepturile si obligatiile corelative, inca din faza de infiintare a societatii.
De asemenea, trasatura esentiala a acestui tip de contract este ca reprezinta un ghid pentru redactarea actului constitutiv al viitoarei societati, uneori textul complet regasindu-se in contractul de joint-venture. In cazul unui contract de tipul contractual joint-venture, principalul scop il reprezinta dezvoltarea afacerilor agentilor economici prin corelarea activitatilor acestora in vederea indeplinirii unui obiectiv economic comun.
Prin intermediul acestui contract, se evita integrarea prin fuziune a societatilor in structuri verticale, realizandu-se in schimb integrarea lor in structuri de retea, mult mai flexibile si de natura sa satisfaca interesele participantilor la contract prin pastrarea autonomiei lor. Contractul de tipul contractual joint-venture este folosit mai ales pentru a patrunde pe o piata noua.
Societatile straine formeaza acest tip de parteneriate cu societati autohtone care sunt deja prezente pe piata vizata de catre investitorii straini. In general, societatile straine contribuie cu tehnologie noua, know-how si tehnici de afaceri inovative, pe cand societatile autohtone au deja o retea dezvoltata, sunt prezente activ pe segmentul lor de piata si cunosc regulile si conditiile impuse de legislatia interna. In general, indiferent de forma pe care o imbraca contractul de joint-venture, acesta este insotit de un plan de afaceri care este supus aprobarii partilor semnatare.
Durata contractului. Societatea se poate infiinta pe o perioada limitata, pentru indeplinirea scopului propus, sau pe o durata nelimitata.
Capacitatea societatii. Capacitatea juridica a societatii care urmeaza sa se infiinteze este guvernata de regulile generale privind capacitatea persoanelor juridice. Desi, ca vocatie, capacitatea de folosinta a societatii se caracterizeaza prin generalitate, totusi, in concret, ea este limitata. Capacitatea de folosinta a societatii este circumscrisa scopului pentru care a fost constituita, fiind o capacitate de folosinta specializata.
Capitalul social. Capitalul social al noii societati este format in mod obligatoriu din contributii in bani (valoarea acestei contributii depinzand de natura societatii si de un minim impus de Legea nr. 31/1990 – Legea societatilor). Insa, pe langa acesta, partile pot aduce ca aport in societate active corporale/incorporale, resurse tehnologice proprii, drepturi de proprietate intelectuala, know-how tehnic sau de marketing.
De regula, capitalul social al noii societati infiintate in baza unui contract de joint-venture este impartit in cote-parti egale intre parteneri, conturandu-se caracterul de parteneriat si increderea reciproca, care sta la baza acestui tip de contract. Insa, partile pot stabili cote-parti diferite din capitalul social, care astfel dau si dreptul la vot diferentiat.
In astfel de cazuri, tocmai pentru a proteja interesele asociatului minoritar, se prevad clauze speciale cu privire la participarea minoritarului la conducerea societatii si la activitatea decizionala sau cele referitoare la posibilitati de retragere si recuperare a investitiei.
Adunarea Generala. Contractul de joint-venture se caracterizeaza prin cel putin doua elemente esentiale: promisiunea de a coopera dintre persoanele fizice/juridice fondatoare si concretizarea, prin constituirea noii societati, a modalitatii de realizare a acestei promisiuni. Partile vor stabili modalitatile de adoptare a unor decizii comune prin atributiile conferite Adunarii Generale a societatii.
De asemenea, contractul presupune stabilirea unor reguli specifice interdependentei dintre parti, cum sunt obligatia executarii prestatiilor inerente cooperarii, aprecierea riguroasa a diligentei datorate, consolidarea libertatii contractuale intre parteneri egali prin stabilirea conditiilor de emitere si de acceptare a comenzilor, caracterul lor preferential etc.
Cooperarea dintre parti rezulta, de regula, din aplicarea a doua categorii de reguli: cele la care ne-am referit, prevazute in contractul initial de constituire a societatii, destinate sa asigure realizarea in fapt a angajamentului de cooperare asumat de parti si cele corespunzatoare contractelor subsecvente contractului de societate stricto sensu prin care se realizeaza efectiv cooperarea si care se incheie in virtutea acestui angajament.
Prevederile privind Adunarea Generala implica in general: compozitia sa paritara, pentru a reflecta egalitatea partilor; modul de adoptare al deciziilor (cvorumul pentru functionarea sa legala, deciziile care se adopta cu majoritate simpla sau calificata, cazurile in care este necesara unanimitatea etc.); conducerea lucrarilor (de regula, pe principiul alternantei); datele cand se intruneste si modalitatile de informare si de convocare a membrilor etc.
Obligatiile partilor. Definitorie pentru contractele de joint-venture este obligatia de cooperare. Ea poate fi exprimata prin precizarea modalitatilor in care partile inteleg, cu buna-credinta si pe baza de incredere, sa-si organizeze colaborarea sau printr-un angajament general, respectiv prin actul constitutiv al societatii, de a depune toate eforturile (the best efforts) pentru a asigura reusita contractului.
Obligatia de cooperare presupune indatorirea partilor de a actiona impreuna, de a participa la realizarea unui obiectiv comun, obiectul societatii, pe care l-au convenit, cu alte cuvinte de a-si da concursul la realizarea contractului.
Aceasta presupune, pentru fiecare participant, de a indeplini ceea ce este util pentru realizarea obiectivului societatii, cum ar fi de a furniza asistenta necesara, de a respecta interesele celorlalti, interzicandu-si in special de a-i priva de avantajele la care erau indreptatiti ca urmare a executarii contractului, de a informa pe ceilalti parteneri si de a se consulta cu ei asupra oricarei activitati de care depinde buna executare a contractului, de a negocia orice adaptare reclamata de evolutia conjuncturii pe piata etc.
Pe langa obligatia cu caracter general de bonus pater familias, partile isi pot asuma diferite angajamente, precum cele de a oferi societatii consultanta in orice problema legata de domeniul sau de activitate, de a pune la dispozitia societatii active corporale/incorporale, know-how sau alte drepturi de proprietate intelectuala, altele decat cele care formeaza capitalul social sau de a permite accesul gratuit la reteaua proprie de distributie, transport etc.
Dispozitii finale. De regula, in contract partile prevad conditiile in care obligatiile contractuale urmeaza sa fie executate: termene, schimbul de propuneri pentru angajarea negocierii, modalitatea de constatare a imposibilitatii realizarii unui acord si consecintele corespunzatoare, cum sunt rezilierea si despagubirile (indemnizatiile) datorate.
* Acest fragment reprezinta un extras din lucrarea Cartea de contracte: modele, comentarii, explicatii. Editia 3. Pentru mai multe detalii a se vedea Menzer J.K.,Sandu R., Chitac A., Fernbah C., Nagy I., Galu M.H., Dudau R., Jakakb E., Stanica I., Cartea de contracte: modele, comentarii, explicatii. Editia 3, Editura C.H. Beck 2013. Georgiana Matache, infolegal.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!