Deutsche Bank isi ascunde creditele din portofoliu?
Jefuirea deponentilor din Cipru, în urma cu câteva luni, nu a fost un act de „razbunare” al autoritatilor europene fata de propria neputinta manifestata în fata crizei.
Nu, a fost o repetitie cu public a scenariului care se va repeta de multe ori în Europa viitorului nu prea îndepartat. De ce? Pentru ca sansa oferita de sustinerea nelimitata a bancilor centrale nu a fost folosita de marile banci europene pentru recapitalizare si consolidare, ci pentru angajarea în noi tranzactii speculative. Comportamentul a fost similar jucatorului împatimit, care dubleaza miza în speranta recuperarii pierderilor trecute. Numai ca acesti „jucatori” stiau ca nu risca nimic, deoarece bancile centrale le-au asigurat spatele, iar autoritatile guvernamentale au grija de problemele lor juridice.
Acesta se pare ca este si cazul Deutsche Bank, cea mai mare banca din Germania. „Creditele opace acordate de Deutsche Bank din Brazilia pâna în Italia ascund riscul”, se arata într-un articol de ieri de la Bloomberg.
„Cea mai mare banca a Germaniei a reusit sa crediteze firme din Brazilia pâna în Italia, în acelasi timp reusind sa le faca nevazute în bilantul sau”, mai precizeaza autorii articolului.
Dezvaluirile publicate de Elisa Martinuzzi si Vernon Silver au fost posibile datorita unor informatii confidentiale si documente ale bancii germane „oferite” Bloomberg News.
O parte dintre aceste credite apar în documentele bancii sub numele de „operatiuni repo îmbunatatite” (n.a. tranzactiile repo presupun vânzarea unor titluri financiare, vânzare însotita de promisiunea ras¬cumpararii acestora la o data ulterioara pentru un pret specificat si au caracteristicile unui împrumut garantat). Astfel de operatiuni au devenit comune pentru cea mai mare banca a Germaniei începând din 2008.
Bloomberg scrie ca DB a acordat credite de aceasta natura unor banci importante din Italia si Brazilia, cum sunt Banca Monte dei Paschi di Siena si Banco do Brasil. Dar cele doua tranzactii, cu o valoare totala de 2,5 miliarde de euro, nu reprezinta decât o mica parte a activelor extrabilantiere ale Deutsche Bank.
„Cele doua credite fac parte din activele extrabilantiere ale bancii, cu o valoare totala de 395,5 miliarde de euro, deoarece sunt compensate de pasive echivalente”, mai scrie Bloom¬berg, citând o sursa anonima. Conform datelor raportate de banca, activele extrabilantiere ale DB reprezinta 19% din activele totale ale institutiei financiare, de 2,03 trilioane de euro.
Un purtator de cuvânt al bancii a precizat pentru Bloomberg ca reglementarile contabile sunt urmate „meticulos si conservator, prin luarea în considerare a spiritului lor”, iar un purtator de cuvânt al auditorului KPMG, care verifica situatiile financiare ale DB din 1990, a refuzat orice comentariu.
Si totusi, de ce îsi „ascunde” Deuts¬che Bank o parte din portofoliul de credite? Pentru ca banca doreste sa ofere investitorilor imaginea unei banci cu o capitalizare buna, suficienta sa acopere pierderile potentiale ca urmare a reducerii valorii activelor.
Iar investitorii par, deocamdata, convinsi. Pe site-ul bancii a fost anuntat, la sfârsitul lunii mai 2013, succesul unei emisiuni de obligatiuni subordonate pe piata americana, în valoare de 1,5 miliarde de dolari.
Oferta initiala a fost de 1 miliard de dolari, iar fondurile atrase sunt contabilizate drept capital de rangul 2. Ratingul acordat de Moody’s acestei emisiuni este Baa3, cu doar o treapta peste categoriile de rating speculativ.
Oare cum poate fi considerat capital bancar un credit, mai ales daca acest credit are si un rating inferior? Nu trebuie sa ne mai mire nimic. Oricum mirajul cel mai mare este oferite de bancile centrale, care încearca sa ne convinga de faptul ca tiparirea banilor este motorul dezvoltarii economice.
„Fiecare miliard de euro tinut în afara bilantului de catre Deutsche Bank umfla indicatorii sanatatii sale financiare, inclusiv ratele de adecvare a capitalului”, a declarat pentru Bloomberg profesorul Thomas Selling, de la Thunderbird School of Global Management si fost consultant la Securities and Exchange Commission.
Bloomberg News i-a cerut profesorului Selling sa analizeze documentele bancii germane aferente tranzactiilor repo. Concluziile sale au fost ca „acestea creeaza aparenta unui risc mai redus în bilantul bancii”, desi „investitorii se bazeaza pe situatiile financiare pentru a obtine o opinie nedeformata privind riscul”.
Înfrumusetarea bilantului celei mai mari banci germane, prin tot felul de inginerii financiare, nu ar trebui sa mai constituie o surpriza pentru nimeni. Thomas Hoenig, vicepresedinte al institutiei de garantare a depozitelor bancare din SUA si fost director executiv al Federal Reserve Bank of Kansas City, a prezentat recent un clasament global al bancilor din punct de vedere al riscului. Dupa nivelul gradului de leverage, definit ca raport între capital si activele tangibile, Deutsche Bank ocupa ultimul loc, adica prezinta cel mai mare risc de insolventa în cazul unei noi crize financiare.
Conform estimarilor de la JP Morgan, preluate de Bloomberg, deficitul de capital al DB este de circa 12,3 miliarde de euro, daca se includ în calculul gradului de leverage si activele extrabilantiere, conform propunerilor Comitetului Basel.
Înainte de declansarea crizei financiare, gradul de leverage al bancii era în jur de 5%. Indicatorul s-a prabusit pâna la 0,5% în primele luni din 2009, iar ultimele date de la Centrul pentru Managementul Riscului de la Universitatea Lausanne arata un nivel de 1,7% la sfârsitul lunii iunie 2013.
În aceste conditii, o scadere a valorii activelor cu mai putin de 2% „consuma” tot capitalul bancii. Datele de la CMR mai arata ca deficitul de capital al bancii era de aproape 90 de miliarde de euro la jumatatea aces¬tui an, pe fondul unei capitalizari bursiere de circa 33 de miliarde de euro.
Va mai amintiti, stimati cititori, de bancile din Grecia sau cele din Cipru? Daca da, atunci puteti sa nu va mai încarcati memoria cu date irelevante. Adevaratele probleme ale sistemelor bancare din Europa se afla în alta parte, mai precis acolo unde autoritatile europene nu doresc sa se faca lumina, adica în „nucleul dur” al zonei euro.
Acesta este si motivul pentru care Jörg Asmussen, membru al conducerii executive a BCE, a mentionat recent importanta ajungerii la un acord asupra noului principiu care ghideaza „salvarea” bancilor europene. „Bail-out-ul a iesit, iar bail-in-ul a intrat”, a declarat Asmussen în cadrul unei conferinte recente de la Londra, facând un apel pentru urgentarea aplicarii noului cadru de actiune, cu mult înainte de termenul prevazut de noile întelegeri europene.
Dar va fi suficient un bail-in, urmat si de un bail-out, pentru „salvarea” marilor banci europene, în conditiile în care nimeni nu pare sa cunoasca adevarata lor situatie financiara? Calin Rechea, bursa.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!