De ce aleg angajatorii sa tina salariile la secret? De la impolitete fata de angajati, la abuz
Angajatorii tin cu dintii de confidentialitatea salariilor din companie. Daca le-ar face publice, ar câstiga respectul angajatilor, dar ar fi obligati sa taie din privilegiile acordate unor salariati. Ce spun doi recrutori de top despre curajul de a face publice salariile într-o companie, despre efectele transparentizarii salariilor si despre cât de paguboase sunt zvonurile din piata despre marimea salariilor dintr-o companie, într-un material ECONOMICA.NET.
Practica pastrarii salariilor la secret în companie, de la impolitete fata de angajati, la abuz.
„În primul rând, mi se pare cam necivilizat, la modul general, sa tii salariile confidentiale fata de angajati într-o companie. Transparenta (si, mai ales, într-un domeniu atât de sensibil si de important) e o dovada de politete si de consideratie fata de angajati si de civilizatie, la urma urmei. Si invers, evident”, a spus headhunter-ul George Butunoiu pentru ECONOMICA.NET.
De ce aleg angajatorii sa tina salariile la secret
Confidentialitatea salariilor sau a grilelor de salarizare (adica pentru un post nu poti câstiga mai putin de X lei si nici mai mult de Y lei) dintr-o companie ascunde, în realitate, abuzuri din partea angajatorului. De la fraude fiscale – confidentialitatea salariilor e un paravan pentru evaziune fiscala – la abuzuri cu legea în mâna. De exemplu, angajatorul prefera sa tina salariile confidentiale ca sa nu fie nevoit sa le explice angajatilor diferentele salariale din companie, care uneori nu au justificare obiectiva.
De obicei, angajatorii nici nu mai pun la îndoiala necesitatea/oportunitatea confidentialitatii salariilor din companie, pentru ei e de la sine înteleasa aceasta practica.
„Când faci evaziune fiscala, când nu ai curajul, ca manager, al asumarii raspunderii pentru actiunile tale, când nu poti sau nu vrei sa justifici niste diferente inexplicabile (n. red. angajatorii gasesc oportuna tinerea salariilor la secret). Însa, în majoritatea cazurilor, salariile se tin confidentiale pentru ca asa fac altii, atât tot. I-am întrebat pe multi de ce fac asta si nu au fost în stare sa lege doua cuvinte cu sens: „George, nu se stie niciodata ce poate sa apara, lasa mai bine asa… „. Angajatorilor le-a intrat atât de mult în reflex lucrul asta, încât nici macar nu se mai gândesc la ce fac, daca foloseste la ceva si daca nu cumva rezultatul e taman dosul celui asteptat”, ne-a explicat George Butunoiu.
Mai degraba companiile mici profita de confidentialitatea salariilor ca sa plateasca angajati cu profiluri similare (studii, experienta, abilitati), încadrati în acelasi post, cu salarii semnificativ diferite, ne spune Sorin Faur, director Human Resources & Outsourcing Services la BDO Outsourcing Services.
„În cazul companiilor mai mici, antreprenoriale sau la început de drum, unde salariul se negociaza direct mai degraba, decât se raporteaza la o grila (n. red. de salarizare), da, pot exista diferente mari între doi ocupanti cu profil similar ai unor posturi identice”, a spus Sorin Faur pentru ECONOMICA.NET.
Însa, cu cât este mai mare compania angajatoare, cu atât este mai putin probabil ca situatii de acest gen sa apara, deoarece companiile mari si mai ales cele multinationale sunt structurate si procedurate, au principii foarte clare si transparente dupa care gândesc grilele salariale si sistemele de bonusare care de altfel sunt transparente (procedurile si principiile, nu neaparat grilele de salarizare în sine), sustine Sorin Faur.
Munca egala dar plata diferita pentru doi angajati cu profiluri profesionale similare, încadrati în acelasi post. De ce
„Teoretic, salariul ar trebui sa functioneze dupa principiul “la munca egala, plata egala”, sigur, pentru ocupanti ai unor functii/posturi identice. În general, salariul respecta aceasta conditie, bonusurile nu. Chiar si pentru salarii, în practica însa, HR-ul sau managementul poate decide sa includa între criteriile de salarizare aspecte care tin de potential sau de modul în care vor sa incurajeze/descurajeze anumite activitati. Chiar si pentru munca egala, un angajator poate decide sa ofere un salariu mai mare unui anumit angajat, deoarece acel angajat este un vector de imagine sau are mare potential”, e de parere Sorin Faur.
Daca angajatorul are posibilitatea sa plateasca pe un angajat mai putin si angajatul respectiv sa fie în continuare motivat si sa-si faca bine treaba, de ce nu ar face-o? Nu e nici ilegal si nici macar imoral, sustine headhunter-ul George Butunoiu.
Angajatii banuiesc ca, în fapt, angajatorii îsi ascund abuzurile sub paravanul confidentialitatii
„A nu se uita ca oamenii suporta mult mai usor greutatile decât injustitia sociala, si asta e demonstrat stiintific. Angajatii detesta copios inechitatea, inegalitatile percepute de ei ca fiind injuste, si e cât se poate de normal si de îndreptatit sa asocieze aceasta obsesie a confidentialitatii cu încercarea de ascundere a unor astfel de „nedreptati”. Pentru ca, altfel, ce justificare se poate aduce în fata angajatilor? Ca sa nu afle concurenta ce salarii sunt? Sau Fiscul? Sa fim seriosi…”, ne-a spus headhunter-ul George Butunoiu.
Parere împartasita si de recrutorul Sorin Faur.
„Oamenii ajung sa fie foarte nemultumiti (n. red. când salariile sunt tinute la secret), deoarece cumva s-a raspândit credinta unor discrepante salariale foarte mari si a unor situatii injuste. Pe oameni nu îi supara faptul ca altii au salarii mai mari, ci doar daca altii au salarii mai mari în mod nejustificat. Injustetea supara deci, nu diferentele. Atât timp cât diferentele salariale, chiar si între pozitii aparent identice, sunt clar explicate si justificate, eventualele comentarii/neîntelegeri vor fi usor rezolvate”, ne-a spus Sorin Faur.
Dar pentru asta, companiile ar trebui sa faca publice grilele de salarizare, adica salariul minim si salariul maxim pe care îl platesc pentru un post.
„În acest caz, o buna masura, daca într-adevar compania nu are nimic de ascuns, este transparentizarea grilei de salarizare pentru a calma spiritele si a restabili încrederea în echitatea grilei”, adauga Sorin Faur.
Ce se întâmpla când angajatorii decid sa faca publice salariile din companie: deschid cutia pandorei
„Transparentizarea trebuie sa vina dupa o pregatire atenta, deoarece efectele pot fi negative: frustare, demotivare, sentimentul ca esti nedreptatit, invidie. Unii pot gândi “pai da, normal ca George are salariu mai mare, doar e nepotul lui X” sau “eu, care muncesc zi de zi 10 ore pe zi si am salariul mai mic decât Y? Nu e corect”. Reactiile pot fi foarte diverse. Pot fi si oameni pentru care sa aiba efect pozitiv, vazând ca sunt bine recompensati în relatie cu altii, mai putin eficienti sau mai slab pregatiti profesional. Pe ansamblu însa, riscurile comunicarii unor astfel de informatii sunt mari. Compania trebuie sa înceapa prin a pregati informatii foarte clare si bine structurate, astfel încât sa existe cât mai putine neîntelegeri. În plus, trebuie sa aiba explicatii convingatoare pregatite pentru toate situatiile “atipice”, si care pot avea o logica foarte clara de altfel (precum cazul descris mai sus: doi performeri platiti semnificativ diferit)”, ne-a spus Sorin Faur.
Cine ar avea de pierdut si cine ar avea de câstigat daca salariile din companii s-ar face publice
„Ar pierde cei care iau salarii aiurea, evident. La modul general, ce se pierde si ce se câstiga în situatia asta e respectul fata de angajator. Angajatorii seriosi si onesti ar avea mult mai mult de câstigat decât de pierdut din aceasta transparentizare. Oricum concurenta stie ce salarii ai, iar daca nu stie si face speculatii, oricât de nefondate, nu poti demonstra ca e în avantajul tau. Ar putea sa fie, la fel de bine, si invers, adica speculatiile sa dauneze mai mult”, ne-a spus George Butunoiu.
Sorin Faur sustine ca facând publice salariile, compania risca sa piarda tocmai cei mai valorosi oameni care ar fi vânati de competitie cu oferte tintite.
„Ceilalti jucatori din piata ar putea profita de transparenta companiei, venind cu oferte tintite si perfect gândite sa atace cele mai vulnerabile pozitii ale companiei cu salarii transparente. Ar fi un risc strategic pentru companie si de evitat”, e de parere Sorin Faur.
Vor angajatii ca salariile din compania lor sa fie facute publice?
„Angajatii ar da orice ca sa afle cât câstiga nu numai seful lor sau vecinul de birou, ci si Andreea Esca sau directorul de la Romatsa (n. red. Administratia Româna a Serviciilor de Trafic Aerian) „, ne-a spus George Butunoiu.
Sorin Faur sustine însa ca angajatii au o pozitie ambivalenta fata de acest subiect: „Oamenii sunt curiosi si daca pot afla ce salarii au altii e ok. Dar nu sunt la fel de deschisi sa si-l comunice pe al lor”, a conchis Sorin Faur. Cristina Somanescu, economica.net
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!