Tranzitul gazelor rusesti prin România, o gaura de sute de milioane de euro
Relatiile România-Rusia în schimburile de gaze sunt marcate de o puternica asimetrie. Rusii au dreptul sa exporte cât gaz vor catre Bulgaria, Turcia, Macedonia, prin conductele din Dobrogea, la tarife batute în cuie, mostenite din perioada fratiei socialiste, iar românii au voie sa importe gaz pentru consumul intern la preturi cât de mari vor rusii.
În timp ce Guvernul concediaza periodic zeci de mii de angajati pentru a mai face economii, România înregistreaza anual pierderi estimate la cîteva sute de milioane de euro din relatia de pe piata gazelor cu Rusia.
Aceasta tara a primit din partea României de ani buni posibilitatea exportului de gaze Gazprom catre Bulgaria, Turcia, Grecia si Macedonia, prin reteaua de tranzit din Dobrogea, la tarife si în conditii tinute la secret. O privire aruncata asupra veniturilor înregistrate de state vecine indica însa situatia dezavantajoasa în care se gaseste România. Tarifele de tranzit, sursa importanta de venituri pentru bugetele tuturor tarilor europene pe teritoriul carora trece gazul rusesc, au suferit cresteri importante în ultimii ani.
Daca în 2007 Ucraina practica un pret de tranzit pentru gazul rusesc de 1,7 dolari la mia de metri cubi transportata la 100 de kilometri, la finele lui 2010 tariful ajunsese la 2,5 dolari. O crestere de aproximativ 50% în doar trei ani. Tariful practicat de ucraineni în relatia cu Gazprom a ajuns la 3,1 dolari în a doua jumatate a anului trecut, deci la aproape dublul celui din 2007.
Din cele 100 de miliarde de metri cubi de gaze transportati ucrainenii câstiga doua miliarde de euro anual, potrivit datelor cuprinse într-un raport FMI si furnizate de catre agentia de presa rusa Ria Novosti.
România, de 30 ori mai putin decât Ucraina
Desigur ca România nu este atât de importanta pentru tranzitul gazului rusesc pe cât este Ucraina si ca urmare nici veniturile înregistrate din tranzit nu pot atinge cele doua miliarde de euro obtinute de tara vecina. Prin Ucraina trece practic cea mai mare parte a exportului de gaze al Gazprom catre vestul Europei. România este însa si ea importanta pentru exporturile catre cele patru tari sudice mentionate. Sumele încasate de Transgaz sunt departe de cele ale omoloagei ucrainene, Naftogaz. Potrivit raportului administratorilor Transgaz, pe 2012, compania de stat a obtinut din tranzitul de gaz prin conductele dobrogene 275 milioane lei, adica 60 de milioane de euro. Suma e infima daca ne gândim ca cele trei conducte au o capacitate de 28 miliarde de metri cubi. Se estimeaza ca gradul de folosire a capacitatii de tranzit este de 30%, deci prin cele trei conducte trece anual o cantitate de 8-9 miliarde de metri cubi destinata celor patru tari. Bulgaria care este total dependenta de importurile de gaz îsi asigura necesarul, peste 2 miliarde de metri cubi anual prin România de la Gazprom.
Discrepanta dintre veniturile ce revin României si cele înregistrate de alte tari în tranzitul gazelor Gazprom este explicabila prin cele trei contracte semnate de-a lungul anilor de catre companiile de gaze din Rusia, Bulgaria si România. Daca ucrainenii negociaza cu rusii tarife în functie de cantitatea si distanta transportata (la mia de metri cubi si suta de kilometri), negociabile anual, România pune la dispozitie Rusiei reteaua din Dobrogea contra unui tarif de rezervare a capacitatii, indiferent de cantitatea transportata. In relatia cu Bulgaria suma este fixa, neprecizata, deoarece toate contractele de tranzit ale Transgaz sunt secretizate.
Modalitatea de plata folosita în relatia cu Gazprom este total anacronica. Ea a fost mai degraba potrivita epocii socialiste în care tarile blocului rasaritean derulau obiective comune de investitii, negociate la nivel politic.
Tranzitul de gaz catre cele patru tari mentionate se face prin trei magistrale separate total de Sistemul National de Transport al Transgaz, cu o lungime însumata de 550 kilometri ce intra în tara la Isaccea-Tulcea si ies la Negru Voda – Constanta. Magistralele au fost construite în perioada 1974-1996 si au un diametru cuprins între 1 si 1,2 metri.
Rusii nici nu vor sa auda de negocieri
Tematoare sa nu supere marele vecin de la est, mai toate guvernele României s-au codit sa deschida subiectul renegocierii cu Rusia a contractelor pentru conductele 2 si 3. Eschiva nu a putut fi evitata la infinit. În 2009, Comisia Europeana a deschis împotriva României o procedura de infringement acuzându-ne de nerespectarea legislatiei europene în domeniul pietei gazelor. Mai precis, CE ne-a acuzat ca nu oferim si un flux invers de transport (dinspre Bulgaria), o interconectare cu STN a conductelor dedicate exclusiv rusilor si ca nu asiguram transparenta privind contractul cu Gazprom. Cazul a fost înaintat în toamna lui 2011 de catre CE Curtii de Justitiei a Uniunii Europene. De ochii CE, România a deschis negocierile cu Rusia, însa, în pofida scurgerii unei perioade importante de timp, progresele întârzie sa apara. Totodata, au fost denuntate conventiile semnate cu partea rusa în 1986 si 1996 privind exploatarea conductelor 2 si 3. Conventiile îsi produc însa efectele pâna în perioada 2015-2016, atunci când expira ambele. Negocierile sunt mai degraba blocate. ”Rusii nu sunt de acord cu rediscutarea si nici cu prevederile Pachetului 3 Energie”, ne-au declarat oficiali apropiati discutiilor. De voie de nevoie Autoritatea Nationala de Reglementare în Energie (ANRE) a stabilit o noua modalitate de tarifare a transportului prin prima conducta si o procedura de licitare a capacitatii de transport a acesteia. In cazul celorlalte doua conducte nu s-a ajuns la variante pe placul CE. Doru Cireasa, romanialibera.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!