In loc sa creasca, veniturile medicilor si asistentilor risca sa scada
Federatia Solidaritatea Sanitara din România atrage atentia ca noul cadru legislativ privind asigurarile de malpraxis determina scaderea nivelului veniturilor
Într-un comunicat de presa remis redactiei EVZ, Federatia Solidaritatea Sanitara din România arata si ca din cauza restrângerilor bugetare, pregatirea profesionala continua a angajatilor din Sanatate risca sa devina una de tip informal. Asa, ca la o sueta. Redam mai jos comunicatul integral.
„Scaderea nivelului veniturilor este efectul introducerii noului cadru legislativ privind asigurarile de malpraxis, obligatoriu datorita Directivei 24. În conditiile în care sistemul asigurarilor de malpraxis va deveni functional (el fiind la ora actuala doar o forma de colectare a unor sume de la angajatii obligati sa se asigure), despagubirile ce urmeaza a fi acordate în situatii specifice trebuind sa fie unele de nivel european, consecinta imediata o va constitui cresterea primelor de asigurare pe care trebuie sa le plateasca salariatii.
Profesionistii din sanatate sunt victimele unei abordari eronate în ceea ce priveste cauzalitatea situatilor de malpraxis, pe umerii lor fiind asezata, în mod nepotrivit, întreaga responsabilitate privind ivirea acestor situatii nefericite.
Motiv pentru care costurile noului sistem de asigurari vor diminua considerabil veniturile acestor salariati cu sumele consistente aferente noilor tipuri de asigurari.
Practica „Acarului Paun” de care dau dovada an dupa an factorii de decizie în momentul în care identifica de fiecare data drept vinovati doar simplii salariati, este în totala contradictie cu practica occidentala în domeniu, unde pâna la 85% din astfel de cazuri sunt considerate erori de sistem, atragând raspunderi proportionale în toate domeniile, inclusiv în ceea ce priveste ponderea sumelor platite pentru asigurarile de malpraxis.
În analiza veniturilor medicilor si asistentilor trebuie sa luam în considerare si amploarea cheltuielilor profesionale pe care acestia ajung sa le suporte. Ele includ „impozitul profesional” (plata „cotizatiei” obligatorii catre organismele profesionale) si, mai ales, plata cursurilor de formare profesionala continua, multe din acestea si ele fiind obligatorii, sub sanctiunea interzicerii dreptului de a profesa (anularea certificatului de libera practica).
Cheltuielile aferente formarii profesionale continue se situeaza între 3 si 6% din veniturile nete, raportat la un nivel normal de diligenta în domeniu. Acest procent mediu nu include cheltuielile profesionale ale medicilor rezidenti si ale specialistilor cu maxima diligenta în domeniu, care pot ajunge si la 50% din salariul net.
Suplimentar, la nivele egale de specializare procentul cheltuielilor profesionale din salariu este invers proportional cu marimea salariului, afectând cu atât mai mult pe angajatii cu salarii mai mici.
Cumularea costurilor aferente noilor asigurari de malpraxis cu cele ce tin de formarea profesionala continua conduce la un procent estimat la cca. 10% din veniturile nete ale salariatilor.
Cresterea procentului alocat costurilor profesionale indica marimea reducerii efective a veniturilor de beneficiaza efectiv acestea. Cca. 50% din salariati suporta costurile propriei formari profesionale continue doar din veniturile proprii. Lipsa resurselor financiare si lipsa timpului necesar (datorita muncii cu mult peste durata normala a programului de lucru) constituie piedici în calea formarii profesionale continue pentru cca. 56% dintre salariati.
În acest context cca. 58% dintre salariati considera deosebit de importante competentele dobândite informal, acestea ocupând primul loc în aprecierea pe care salariatii o arata diferitelor forme de pregatire.
Se observa astfel ca nivelul foarte mic al veniturilor (în multe cazuri ajuns la limita suportabilitatii), dublat de numarul foarte redus de solutii alternative de finantare a formarii profesionale continue risca sa aiba ca efect fie o scadere a nivelului de pregatire a personalului fie desfasurarea acesteia în mod informal.
Doar cca. 27% din unitatile sanitare au reusit sa finanteze cursuri de formare profesionala continua în ultimii doi ani. Lipsa resurselor financiare (ale salariatilor) constituie si din punctul de vedere al unitatilor sanitare principala piedica în calea formarii profesionale continue a salariatilor.
Numai cca. 50% din spitale au o strategie de formare profesionala continua. Principalul impediment în calea organizarii si finantarii formarii profesionale continue de catre unitatile sanitare îl constituie restrângerile bugetare. Cca. 88% din spitale indica faptul ca personalul este insuficient pentru desfasurarea activitatilor în mod normal, acest deficit sever având un puternic impact negativ si asupra formarii profesionale continue.” Violeta Fotache, evz.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!