Saptamâna decisiva pentru Nabucco. Care e miza si ce ar putea pierde România
Pe 28 iunie, consortiul Shah Deniz, care va exploata unul dintre cele mai mari zacaminte de gaze naturale din lume, va anunta ce traseu a ales pentru a trimite gazul în Europa. Este un moment crucial pentru proiectul Nabucco, în care este implicata si România.
Consortiul ar fi ales deja între cele doua proiecte de gazoducte, Nabucco Vest si TAP (Trans-Adriatic Pipeline) înca de saptamâna trecuta, potrivit unor relatari din presa dar, pentru moment, hotarârea este secreta. Numele va fi anuntat 28 iunie, cu o saptamâna înainte ca presedintele azer Ilham Aliyev sa se întâlneasca la Bruxelles cu presedintele Comsiei Europene Jose Manuel Barroso, pentru a discuta despre coridorul sudic de transport al gazelor naturale.
Desi înca nu a fost anuntat nimic, mai multi observatori din România au dat ca sigur esecul Nabucco. Analistul Emil Hurezeanu ca proiectul Nabucco Vest nu mai este de actualitate, deoarece Azerbaidjanul a facut optiunea pentru gazoductul TAP.
„Statele Unite au avut o atitudine pasiva si neutrala în aceasta privinta, iar Azerbaijanul nu s-a simtit obligat nici de UE, nici de SUA sa faca optiunea Nabucco,” a explicat Emil Hurezeanu.
Ministerul Afacerilor Externe român a catalogat drept „premature si speculative” aceste declaratii, iar ministrul de resort, Titus Corlatean, a declarat ca sunt sanse bune ca decizia sa fie favorabila proiectului Nabucco Vest.
Cele doua proiecte
Proiectul Nabucco a fost initiat în urma cu 11 ani, iar scopul sau era sa reduca dependenta Europei de gazul rusesc. Conducta ar fi urmat sa transporte gazul azer spre Occident, trecând prin Turcia. Actionari erau cinci companii – OMV (Austria), Bulgargaz (Bulgaria), FGSZ (Ungaria), Transgaz (România) ?i Botas (Turcia)
Ulterior însa, Turcia s-a razgândit si, pe propriul teritoriu, a dezvoltat, împreuna cu Azerbaidjanul, propria sa conducta, TANAP (Trans Anatolian Pipeline), care pleaca de la Shah Deniz si se opreste la granita sa europeana. Compania de stat Soccar detine 80%, restul fiind în proprietatea turcilor de la Botas ?i TPAO.
De aici, gazul ar urma sa ia fie drumul TAP, fie Nabucco West.
Proiectul TAP vizeaza transportul de gaze naturale azere din Turcia, prin Grecia, Albania si Italia, traversând Marea Adriatica, cu destinatia finala în Italia. Actionarii proiectului sunt Axpo (Elvetia), Statoil (Norvegia) si E.ON (Germania). Gazoductul are o lungime de 791 de kilometri si va permite un volum de transport reglabil de 10-20 miliarde de metri cubi, iar costul sau este cu mult sub Nabucco, de 1,5 miliarde de euro.
Nabucco West are un volum de transport reglabil între 10 si 23 miliarde de metri cubi, în functie de disponibilitatea aprovizionarii cu gaze naturale. Dupa iesirea RWE din actionariat, în proiect mai sunt implicate Transgaz (Romania), Botas (Turcia), Bulgarian Energy Holding, FGSZ (Ungaria) si OMV (Austria). Costul proiectului este de circa 12 miliarde de euro. Gazoductul, cu o lungime de 1.300 de kilometri pleaca din Turcia, traverseaza Bulgaria, România si Ungaria, pentru a se opri la Baumgarten, în Austria, unde va fi conectat la reteaua europeana.
Riscurile pentru Nabucco
Desi proiectul Nabucco este sprijinit politic de Uniunea Europeana, exista cel putin doua argumente care ar cântari în decizia consortiului Shah Deniz de a alege proiectul TAP.
Compania petroliera de stat azera SOCAR negociaza cu guvernul grec preluarea DESFA, operatorul sistemului de distributie a gazelor naturale din Grecia, tara care este exact pe traseul TAP. „Procedura de licitatie pentru privatizarea DESFA s-a încheiat si SOCAR a început negocierile cu guvernul Greciei. Aceasta înseamna ca, în curând, întregul sistem de distributie a gazelor naturale din Grecia va fi în mâinile noastre” declara recent presedintele companiei SOCAR, Rovnag Abdullayev.
Pe de alta parte, unul dintre actionarii TAP este compania norvegiana Statoil, care este si actionar la proiectul Shah Deniz, or, este clar ce preferinta vor avea norvegienii.
Ce poate pierde România?
În cazul în care consortiul va alege TAP, este putin probabil ca gazoductul sa se mai faca vreodata, pentru ca mare parte din consumul Europei centrale ar fi deja acoperit, fie cu gaz azer, fie cu si mai mult gaz rusesc (dat fiind ca proiectul South Stream este înca în carti) fie cu gaz de sist. În acest caz, România pierde câteva sute de milioane de euro pe an, cât ar însemna taxele de tranzit, la care se adauga cele 1,5 miliarde de euro, cât ar fi fost investitia pe sectorul românesc al conductei. Pe de alta parte, data fiind cresterea cantitatilor de gaz care ar fi urmat sa ajunga în România, am fi putut asista la o scadere a preturilor.
Cât gaz este la Shah Deniz?
Azerbaidjanul este o tara cu mari rezerve de gaz si dezvolta acum, împreuna cu mai multe companii occidentale, un urias câmp gazeifer, Shah Deniz, cu rezerve de 1.200 de miliarde de metri cubi de gaz-productia actuala a României pe mai mult de 100 de ani, pentru comparatie. SOCAR are o cota de 10% din acest proiect, restul fiind detinut de mari companii occidentale: BP (25,5%-va fi si operatorul proiectului), Statoil (25,5%), NIOC (compania nationala din Iran, 10%), Total (10%,), Lukoil (10%), TPAO (9%). Câmpul produce gaze înca de la finalul lui 2006, dar va intra curând în a doua faza, ceea ce presupune exportul a 10 miliarde de metri cubi de gaz pe an catre Europa.economica.net
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!