Exceptia de neconstitutionalitate a Deciziei ICCJ privind insulta si calomnia a fost admisa de CC

In Monitorul Oficial nr. 350 din 13 iunie 2013 a fost publicata Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013 a Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 414 indice 5 alin. 4 din Codul de procedura penala.

Prin Incheierea din 9 martie 2012, pronuntata in Dosarul nr. 23.556/245/2011, Judecatoria Iasi – Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 414 indice 5alin. 4 din Codul de procedura penala.

Exceptia a fost ridicata de Veronica Aneta si Oana Damoc cu ocazia solutionarii plangerii impotriva unei rezolutii a procurorului de neincepere a urmaririi penale pentru mai multe fapte, intre care si cele de insulta si calomnie.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile art. 414 indice 5 alin. 4 din Codul de procedura penala, care instituie caracterul obligatoriu al dezlegarilor date problemelor de drept judecate de Inalta Curte de Casatie si Justitie pe calea recursului in interesul legii, incalca prevederile constitutionale privind separatia si echilibrul puterilor in stat, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, egalitatea in fata legii, accesul liber la justitie, limitele libertatii de exprimare, exercitarea cu buna-credinta a drepturilor si a libertatilor constitutionale, rolul Parlamentului de unica autoritate legiuitoare, categoriile de legi si reglementarea prin lege organica a infractiunilor, pedepselor si a regimului executarii acestora, rolul Consiliului Legislativ, principiul legalitatii, independenta judecatorilor si supunerea lor numai legii, rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, rolul Curtii Constitutionale de garant al suprematiei Constitutiei si efectele deciziilor Curtii Constitutionale.

Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 414 indice 5 alin. 4 din Codul de procedura penala sunt constitutionale. Arata ca textul de lege criticat nu vine in contradictie cu principiul consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutie, care prevede ca: „Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale“. Totodata, considera ca prevederile art. 61 din Legea fundamentala nu au incidenta in cauza de fata.

Exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata si urmeaza sa fie admisa pentru urmatoarele considerente:

Cadrul invocarii exceptiei de neconstitutionalitate a art. 414 indice 5 alin. 4 din Codul de procedura penala

Prezenta cauza aduce in fata Curtii Constitutionale, pe calea solutionarii unei exceptii de neconstitutionalitate, si anume a dispozitiilor art. 414 indice 5 alin. 4 din Codul de procedura penala, situatia determinata de pronuntarea de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, in cadrul unui recurs in interesul legii, a unei solutii obligatorii pentru instante, potrivit textului de lege criticat, dar contrara unei decizii deja pronuntate de Curtea Constitutionala, decizie care este general obligatorie potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutie, asadar si pentru Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Decizia Curtii Constitutionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007

Decizia nr. 62/2007, prin care Curtea Constitutionala a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi, partea referitoare la abrogarea art. 205, 206 si 207 din Codul penal, da expresie jurisprudentei consecvente a Curtii in aceeasi materie.

Curtea retine in acest sens ca, la data adoptarii Codului penal, infractiunile contra demnitatii persoanei au fost consacrate in titlul II din partea speciala si au format obiect de reglementare pentru cap. IV, cuprinzand infractiunile de insulta [art. 205] si calomnie [art. 206], dispozitii completate printr-o cauza speciala de inlaturare a caracterului penal al faptei, si anume proba veritatii [art. 207].

Efectul specific al deciziilor Curtii Constitutionale prin care se constata neconstitutionalitatea normelor abrogatoare

Dispozitiile legale de abrogare nu sunt exceptate de la controlul de constitutionalitate. Instanta de contencios constitutional poate decide in legatura cu constitutionalitatea unei norme de abrogare, in conditiile in care, pe de o parte, prezumtia de constitutionalitate a legii este o prezumtie relativa, iar, pe de alta parte, prevederile art. 64 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare – potrivit carora „Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sa se repuna in vigoare actul normativ initial“ –, se adreseaza legiuitorului, vizand activitatea de legiferare. In acest sens, Curtea s-a pronuntat atat prin Decizia nr. 62/2007, cat si prin alte decizii

Efectele deciziilor Curtii Constitutionale sunt consacrate expres prin prevederile art. 147 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora: „Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept“.

Efectul specific al deciziilor de constatare a neconstitutionalitatii dispozitiilor legale de abrogare, precizat de Curtea Constitutionala in considerentele deciziilor mentionate, da expresie si eficienta – in situatia particulara a constatarii neconstitutionalitatii actului abrogator si a lipsei interventiei Parlamentului sau Guvernului pentru punerea de acord a prevederilor neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei – normelor constitutionale cuprinse in art. 142 alin. (1) care consacra rolul Curtii Constitutionale de garant al suprematiei Constitutiei si in art. 147 alin. (4) care statueaza ca deciziile Curtii sunt general obligatorii.

De asemenea, Curtea retine ca, in afara de Decizia nr. 62/2007, toate celelalte decizii ale sale prin care au fost constatate ca fiind neconstitutionale norme abrogatoare au avut ca efect imediat repunerea in vigoare a normelor abrogate, consecinta necontestata nici in jurisprudenta instantei supreme.

Deciziile Curtii Constitutionale si deciziile Inaltei Curti de Casatie si Justitie – expresie a unor competente specifice, strict prevazute de lege

Curtea constata ca situatia relevata de autorii exceptiei de neconstitutionalitate pune in evidenta incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (5) din care se desprinde principiul securitatii juridice, ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale, ale art. 126 alin. (3) privind rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ale art. 142 alin. (1), potrivit carora „Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei“ si ale art. 147 alin. (1) si (4) referitoare la efectele deciziilor Curtii Constitutionale.

Fata de textul constitutional de referinta al art. 126 alin. (3), sintagma„dezlegarea data problemelor de drept judecate“, cuprinsa in art. 414 indice 5 alin. 4 din Codul de procedura penala,pe de o parte, nu poate privi decat interpretarea si aplicarea unitara a continutului dispozitiilor legale, cu sensul de acte normative, iar nu si a deciziilor Curtii Constitutionale si a efectelor pe care acestea le produc, si, pe de alta parte, nu poate privi decat interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre instantele judecatoresti, iar nu si de catre Curtea Constitutionala, care este o autoritate distincta de sistemul judecatoresc.

Altfel spus, numai in aceste conditii „dezlegarea data problemelor de drept judecate“ poate fi obligatorie, pentru ca numai in aceste conditii poate exista o compatibilitate cu normele constitutionale. Orice alta interpretare este in contradictie cu prevederile art. 147 alin. (1) si (4) din Constitutie, deoarece lipseste de efecte deciziile Curtii Constitutionale, determinand ca recursul in interesul legii sa fie transformat, cu incalcarea Constitutiei, intr-o forma de control al actelor Curtii Constitutionale.

Decizia nr. 8 din 18 octombrie 2010 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 416 din 14 iunie 2011

Contrar prevederilor constitutionale ale art. 147 alin. (1) si (4), procurorul general al Romaniei a promovat un recurs in interesul legii „cu privire la consecintele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 62/2007 […] asupra activitatii dispozitiilor art. 205,206 si 207 din Codul penal“. Altfel spus, Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost solicitata ca, prin intermediul recursului in interesul legii, sa se pronunte in legatura cu efectele deciziei Curtii Constitutionale.

Infirmarea de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 62/2007 – neconstitutional itatea„dezlegarii date problemelor de drept judecate“

Exceptia de neconstitutionalitate ridicata in prezenta cauza infatiseaza, in cadrul examinarii constitutionalitatii art. 414 indice 5 alin. 4 din Codul de procedura penala, o interpretare a dispozitiilor legale referitoare la recursul in interesul legii care a condus, astfel cum s-a aratat, la infirmarea unei decizii a Curtii Constitutionale.

Intrucat, fata de textul constitutional al art. 126 alin. (3), sintagma „dezlegarea data problemelor de drept judecate“, cuprinsa in art. 4145 alin. 4 din Codul de procedura penala, nu poate privi decat interpretarea si aplicarea unitara a continutului dispozitiilor legale de catre instantele judecatoresti, interpretarea acestei sintagme la care a ajuns Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 8/2010 este neconstitutionala, contravenind prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (5) care consacra principiul securitatii juridice, ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale, ale art. 126 alin. (3) privind rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ale art. 142 alin. (1) potrivit carora „Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei“ si ale art. 147 alin. (1) si (4) referitoare la efectele deciziilor Curtii Constitutionale.

Procedand la aceasta interpretare, Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a erijat in instanta de control judiciar al Deciziei nr. 62/2007 pronuntate de Curtea Constitutionala.

Intrucat acest precedent afecteaza grav securitatea juridica si rolul Curtii Constitutionale, se impune sanctionarea oricarei interpretari a dispozitiilor art. 414 indice 5 alin. 4 din Codul de procedura penala, ce reglementeaza obligativitatea dezlegarilor date problemelor de drept judecate de Inalta Curte de Casatie si Justitie pe calea recursului in interesul legii, in sensul ca ar oferi acestei instante posibilitatea ca, pe aceasta cale, in temeiul unei norme infraconstitutionale, sa dea dezlegari obligatorii care contravin Constitutiei si deciziilor Curtii Constitutionale.

Efectele deciziei Curtii Constitutionale

Prezenta decizie determina – de la data publicarii sale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I – restabilirea, pentru viitor, a efectului general obligatoriu al Deciziei Curtii Constitutionale nr. 62/2007 si a aplicarii normelor de incriminare a insultei si calomniei cuprinse in art. 205 si 206 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 207 din Codul penal privind proba veritatii, cu respectarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.

Astfel, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Veronica Aneta si Oana Damoc in Dosarul nr. 23.556/245/2011 al Judecatoriei Iasi – Sectia penala, avand ca obiect dispozitiile art. 414 indice 5alin. 4 din Codul de procedura penala, si constata ca „dezlegarea data problemelor de drept judecate“ prin Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectiile Unite nr. 8 din 18 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 416 din 14 iunie 2011, este neconstitutionala, contravenind prevederilor art. 1 alin. (3), (4) si (5), ale art. 126 alin. (3), ale art. 142 alin. (1) si ale art. 147 alin. (1) si (4) din Constitutie si Deciziei Curtii Constitutionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007.

OPINIE CONCURENTA
In acord cu solutia adoptata de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013 consideram ca era necesar ca in motivarea acesteia Curtea Constitutionala trebuia sa reflecte rolul pe care libertatea de expresie, in special in presa, il are intr-o societate democratica.

Standardele internationale converg in directia unei depenalizari a insultei si calomniei in presa, astfel cum rezulta din:

Interpretarea art. 19 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice prin Comentariul general nr. 34, adoptat in iulie 2011 de catre Comitetul Drepturilor Omului, O.N.U, potrivit careia statele parti trebuie sa aiba in vedere depenalizarea insultei si calomniei, aplicarea legii penale trebuind sa fie circumscrisa cazurilor celor mai grave, pedeapsa cu inchisoarea nefiind considerata niciodata potrivita. Citand din jurisprudenta sa, respectiv Cauza nr. 909/2000, Kankanamge impotriva Sri Lanka, Comitetul considera ca nu este acceptabil ca o persoana sa fie inculpata pentru insulta si calomnie fara a fi judecata in cel mai scurt timp posibil, acest lucru avand un efect disuasiv pentru restrangerea libertatii de exprimare pentru persoana interesata, precum si pentru alte persoane. In acelasi timp, Comitetul precizeaza ca normele referitoare la insulta si calomnie nu trebuie sa determine o restrangere excesiva a dreptului la libertate de expresie.

In ceea ce priveste jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului trebuie mentionat ca, potrivit acesteia, presei ii revine sarcina de a comunica, pentru indeplinirea sarcinilor si responsabilitatilor sale, informatii si idei asupra unor chestiuni politice, precum si asupra altor subiecte de interes general (a se vedea, in acest sens, Hotararea din 24 februarie 1997, pronuntata in Cauza De Haes si Gijsels impotriva Belgiei, Culegerea 1997-I, pag. 233–234, paragraful 37; Thoma impotriva Luxemburgului, Cererea nr. 38.432/97, paragraful 45, CEDO 2001-III, si Colombani si altii impotriva Frantei, Cererea nr. 51.279/99, paragraful 55, CEDO 2002-V).

Aceasta jurisprudenta este citata in Hotararea din 17 decembrie 2004 pronuntata in Cauza Cumpana si Mazare impotriva Romaniei, paragraful 93. In acelasi paragraf Curtea reaminteste rolul indispensabil de „caine de paza“ care revine presei intr-o societate democratica, citand jurisprudenta sa constanta, respectiv Hotararea din 27 mai 1996, pronuntata in Cauza Goodwin impotriva Marii Britanii, Culegerea de decizii 1996-II, pag. 500, paragraful 39, si Bladet Tromso si Stensaas impotriva Norvegiei [GC], Cererea nr. 21.980/93, paragraful 59, CEDO 1999-III.

In acelasi timp, prin hotararile pronuntate in doua cauze recente, respectiv Axel Springer A.G. impotriva Germaniei (7 februarie 2012) si Von Hannover impotriva Germaniei (7 februarie 2012), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a mentionat criteriile care pot determina o limitare a dreptului la libertatea de expresie in presa, printre care veridicitatea informatiei jurnalistice, severitatea sanctiunii, modul in care informatia contribuie la o dezbatere de interes public, si nu la discutii care sa vizeze elementul senzational, fara niciun fel de utilitate.

In ceea ce priveste Romania trebuia mentionata Rezolutia nr. 1.123 din 24 aprilie 1997 privind respectarea obligatiilor si angajamentelor asumate de Romania prin care Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei retinea ca art. 205 si 206 din Codul penal aduc atingere in special libertatii presei. Prin urmare, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a invitat autoritatile romane sa modifice fara intarziere aceste prevederi, care pot aduce atingere unor drepturi si libertati fundamentale.

De asemenea, trebuia sa fie avut in vedere ultimul Raport al Comisiei Europene catre Parlamentul European si Consiliu privind progresele inregistrate de Romania in cadrul Mecanismului de cooperare si de verificare in care se arata urmatoarele: „Comisia ar dori, de asemenea, sa atraga atentia asupra rolului mijloacelor de informare in masa. Au existat numeroase exemple de informare in masa care au exercitat presiuni asupra sistemului judiciar, precum si anumite indoieli cu privire la eficacitatea activitatii de supraveghere desfasurata de Consiliul National al Audiovizualului. Situatia sugereaza necesitatea unei revizuiri a normelor existente pentru a garanta faptul ca libertatea presei este insotita de o protectie corespunzatoare a institutiilor si a drepturilor fundamentale ale persoanelor, precum si pentru a pune la dispozitie masuri reparatorii eficiente.“

Potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr. 2 din 11 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 131 din 23 februarie 2012, observatiile cuprinse in Raportul Comisiei Europene anterior mentionat sunt obligatorii pentru legiuitorul national.

Consideram ca activitatile de supraveghere exercitate de Comisia Europeana trebuie sa fie respectate, dar apreciem ca procesul de reincriminare penala a insultei si calomniei prin presa nu este o solutie la presiunile pe care mass-media le exercita asupra sistemului judiciar, tinand cont de rolul general pe care mijloacele de informare in masa il detin intr-o societate democratica.

Prof. univ. dr. Iulia Antoanella Motoc

Georgiana Matache, infolegal.ro

Cuvinte cheie: admisa, calomnia, CC, decizia ICCJ, exceptie, insulta, neconstitutionalitate

Stiri juridice & administrative pe 13:17 felicia.taunean