Despagubiri banesti de la ANRP. Cine beneficiaza?
În contextul în care, timp de ani de zile România a fost condamnata pe banda rulanta la Curtea Europeana a Drepturilor Omului pentru încalcarea dreptului la proprietate privata, ajungându-se chiar în situatia pronuntarii împotriva statului român a unei hotarâri pilot în materie (cauza Atanasiu contra României), legislatia în domeniul restituirii imobilelor preluate abuziv este modificata radical prin Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicata în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013.
Formal, justificarea acestui act normativ a fost determinata de continutul hotarârii pilot pronuntate în cauza Atanasiu contra României care condamna ineficienta legislatiei nationale, generata de lipsa de celeritate si de predictibilitate a procedurii în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, mai ales, cu privire la acordarea masurilor reparatorii în situatia în care bunurile amintite nu mai pot fi restituite în natura.
Dupa ce initial procedura de acordare a despagubirilor în numerar prevazuta de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost suspendata pâna în data de 15.05.2013, prin adoptarea succesiva a mai multor acte normative, respectiv OUG nr. 62/2010, OUG nr. 4/2012 si Legea nr. 117/2012, începând tot cu luna mai a anului curent, avem o noua legislatie în materie.
Mult discutata Lege nr. 165/2013 apare dupa o lunga perioada de asteptare si dupa mai multe tentative esuate de legiferare, cea mai de notorietate reprezentând-o proiectul de lege prin care se încerca plafonarea valorii despagubirilor banesti, propunere care, lovindu-se de oprobiul public, a fost retrasa.
Asadar, ce noutati aduce Legea nr. 165/2013 pentru persoanele carora le-au fost preluate în mod abuziv anumite bunuri imobile, în perioada regimului comunist?
Reiterând prevederile Legii nr. 10/2001, dar si ale altor acte normative în materie, retinem ca dispozitiile Legii nr. 165/2013 consfiintesc ca regula restituirea bunurilor în natura, cu exceptia situatiei în care acest lucru nu mai este posibil, caz în care singura masura compensatorie va fi reprezentata de stabilirea si acordarea de puncte.
În ceea ce priveste procedura restituirii imobilelor în natura, modificari importante sunt aduse de Legea nr. 165/2013 în materia fondului funciar, prin instituirea unor masuri precum înfiintarea Comisiilor locale pentru inventarierea terenurilor si prin suspendarea emiterii hotarârilor de validare/invalidare, a eliberarii titlurilor de proprietate si a procedurilor de punere în posesie, pâna la centralizarea tuturor terenurilor care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ teritoriala. Se introduc si noi termene pentru solutionarea de catre entitatile notificate a cererilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, cereri care nu au fost rezolvate pâna la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013.
Însa, cele mai “spectaculoase” schimbari apar în ceea ce priveste procedura de acordare a masurilor compensatorii, atunci când restituirea în natura nu mai este posibila.
Pâna la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, modalitatea de acordare a despagubirilor banesti persoanelor îndreptatite, în situatia în care nu se putea realiza o restitutio in integrum, era reglementata de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 16 din actul normativ amintit, dispozitiile sau deciziile emise de entitatile notificate (prin care s-au respins cererile de restituire în natura si prin care s-a propus acordarea de despagubiri) erau remise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor. Analizând dosarul de despagubire prin prisma legalitatii respingerii cererii de restituire în natura, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor proceda la numirea unui evaluator autorizat în vederea evaluarii imobilului a carui restituire s-a cerut.
Ulterior întocmirii raportului de evaluare în care era consemnata valoarea imobilului, Comisia putea proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despagubire retinându-se valoarea stabilita de evaluator, fie la retrimiterea dosarului de despagubire spre reevaluare. Procedura se finaliza prin emiterea de catre Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor pe numele persoanelor îndreptatite a unui titlu de plata sau titlu de conversie în actiuni la Fondul Proprietatea pentru sumele ce nu depaseau 500.000 lei si a unui titlu de conversie în actiuni la Fondul Proprietatea pentru sumele ce depaseau pragul de 500.000 lei. De mentionat ca, în situatia în care Comisia constata ca bunul a carui restituire s-a solicitat putea fi restituit în natura, respingerea cererii de restiuire în natura fiind nelegala, aceasta proceda la restituirea imobilului respectiv.
Modalitatea de restituire prevazuta de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost caracterizata de lipsa unor termene clare în care institutiile abilitate sa îsi îndeplineasca obligatiile legale (fapt ce a fost condamnat de catre CEDO nu numai în hotarârea pilot dar si în alte cauze, precum Faimblat contra României) dar si de lipsa unor sanctiuni eficiente aplicabile în situatia neîndeplinirii obligatiilor. Aceasta deficienta, grefata pe neimplicarea autoritatilor angrenate în procesul de retrocedare, alaturi de o asa-zisa lipsa a disponibilitatilor financiare, reiterata continuu, dar niciodata dovedita, a dat nastere la un numar exorbitant de litigii, repetitive, aflate pe rolul instantei europene.
Acesta este contextul în care, Capitolul III al Legii nr. 165/2013 introduce o noua modalitate de acordare a masurilor compensatorii persoanelor îndreptatite, sub forma echivalarii valorii imobilului preluat abuziv, cu un numar de puncte.
În scopul desfasurarii acestei proceduri, atributiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor vor fi preluate de nou înfiintata Comisie Nationala pentru Compensarea Imobilelor, entitate subordonata Cancelariei Primului Ministru, cu un regulament propriu de organizare si functionare, care urmeaza a fi aprobat.
În raport de prevederile art. 17 al.1 lit. a) din Legea nr. 165/2013, conchidem ca principalele atributii ale Comisiei sunt reprezentate de emiterea de decizii în sensul validarii sau invalidarii dispozitiilor emise de entitatile notificate prin care s-a propus acordarea de masuri reparatorii si respectiv, în sensul compensarii valorii imobilelor (prin puncte). Retinând continutul art. 25 din Legea nr. 165/2013, constatam ca deciziile de compensare emise de Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor vor fi comunicate persoanelor îndreptatite în termen de 45 de zile de la data emiterii. În cazul deciziilor de invalidare a propunerilor de masuri reparatorii, acest termen va fi de 60 de zile.
Totodata, dispozitiile art. 34 din Legea nr. 165/2012 stabilesc si anumite termene de solutionare a dosarelor de despagubire, si anume: 60 de luni de la data intrarii în vigoare a legii pentru dosarele deja înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor sau 60 de luni de la data transmiterii dosarelor de despagubire catre Secretariatul Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor (pentru dosarele care vor fi transmise ulterior intrarii în vigoare a Legii nr. 165/2013). În materia dosarelor de fond funciar, termenul de solutionare este de 36 de luni. Mentionam ca deciziile emise de Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare “la sectia civila a tribunalului în a carui circumscriptie se afla sediul entitatii”[1]. În situatia refuzului de a emite decizia respectiva, persoana îndreptatita se va adresa aceleasi instante, în termen de 6 luni de la data expirarii termenului legal de solutionare (cel de 60 de zile).
Modalitatea de valorificare a punctelor acordate în deciziile de compensare este prevazuta de art. 27 din Legea nr. 165/2013, concretizata în participarea la licitatii organizate de Oficiile de Cadastru si Publicitate Imobiliara si achizitionarea de imobile din Fondul national al terenurilor agricole si al altor imobile, nu mai devreme de 1 ianuarie 2016.
Singura modalitate de acordare a masurilor reparatorii în numerar, o constituie cea prevazuta de art. 31 din lege care stabileste ca, începând cu data de 1 ianuarie 2017 (sau în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017) persoana îndreptatita poate opta si pentru valorificarea punctelor în numerar. Cei care au optat pentru aceasta procedura, vor solicita Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, anual, emiterea unui titlu de plata pentru cel mult 14% din valoarea punctelor acordate, ultima transa având valoarea de 16%.
Dispozitiile Legii nr. 165/2013 îsi vor produce efectele si asupra persoanelor carora le-au fost aprobate dosarele de despagubire sau care detin hotarâri judecatoresti definitive si irevocabile în care au fost consemnate sume de bani, dar carora nu li s-a facut înca plata în numerar. Plata sumelor de bani catre aceste persoane se va face începând cu data de 1 ianuarie 2014, în termen de 5 ani, în transe anuale egale, valoarea unei transe nefiind mai mica de 5.000 lei. Sunt exceptate de la aceasta procedura sentintele definitive si irevocabile la data intrarii în vigoare a Legii nr. 165/2013 si neexecutate înca, prin care se dispune obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despagubire, care se vor executa conform noii proceduri.
Cam asa arata “reforma” legislativa în materia restituirii proprietatilor preluate abuziv si acordarii unor masuri reparatorii, în viziunea legiuitorului român, reforma care ar trebui sa raspunda solicitarilor institutiilor europene, dar mai ales sa solutioneze deficientele în materie, aparute în contextul socio-economic intern.
La o succinta analiza a continutului actului normativ, observam ca, încercând sa confere o asa-zisa nota de predictibilitate procedurii de despagubire, Legea nr. 165/2013 instituie o serie de termene imperative, pentru fiecare etapa în parte. Din aceasta perspectiva, retinem ca existenta unor termene în procedura de acordare a masurilor reparatorii constituie, într-adevar, o conditie sine qua non pentru solutionarea cererilor persoanelor îndreptatite, fiind acceptata, ca atare, unanim.
Cu toate acestea, dintr-o perspectiva diferita, daca Legea nr. 165/2013 complineste lipsa unor termene punctuale din legislatia anterioara (lipsuri condamnabile si condamnate de organismele internationale abilitate si care au adus practic desfasurarea procedurii de retrocedare pe marginea hazardului), în ceea ce priveste durata acestora, noua reglementare comporta multe discutii.
Astfel, analizând textul noului act normativ, se observa cu usurinta ca, exceptând termenele de decadere de 30 de zile si respectiv 6 luni prevazute de art. 35 din Legea nr. 165/2013 si despre care am amintit mai sus, Legea privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire se afla sub “semnul” tergiversarii pe cât de mult este posibil a finalizarii procedurii de acordare a masurilor reparatorii.
Cu titlu de exemplu, amintim dispozitiile art. 34, text legal care instituie un termen de 60 de luni în care Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor este obligata sa solutioneze dosarele de despagubire. Cu alte cuvinte, în ceea ce priveste dosarele deja înregistrate, Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor va avea un termen de solutionare de 5 ani de zile de la data intrarii în vigoare a Legii nr. 165/2013, mai precis, pâna la data de 17.05.2018. Aceasta data “limita” se amâna în cazul dosarelor care nu au fost înca înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor la data intrarii în vigoare a legii, în situatia acestora, termenul începând sa curga de la data înregistrarii. Este de prisos sa mentionam ca, în conditiile în care, în acest moment la Secretariatul Comisiei sunt înregistrate dosare de despagubire înca din anii 2005-2006 care nu au fost solutionate pâna în prezent, termenul de solutionare instituit de legiuitor este excesiv de lung.
Aceeasi maniera de abordare este întâlnita si în ceea ce priveste valorificarea efectiva a compensarii (a punctelor), prin dispozitiile art. 31 din Legea nr. 165/2013, participarea la licitatii în vederea achizitionarii de imobile fiind posibila abia începând cu data de 1 ianuarie 2016, acordarea esalonata a unor despagubiri banesti devenind fezabila de abia începând cu data de 1 ianuarie 2017. Chiar si pentru persoanele care au deja aprobate dosarele de despagubire, plata sumelor de bani va începe de abia cu data 1 ianuarie 2014, fiind si aceasta esalonata.
În acest context, este discutabil daca modalitatea de reglementare prevazuta de Legea nr. 165/2013 raspunde sau nu cerintelor enuntate în cauza Atanasiu contra României si, ceea ce este mai important, daca aceasta va rezolva neajunsurile cu care se confrunta persoanele îndreptatite.
În ceea ce priveste durata procedurii instituite de Legea nr. 165/2012, opinam ca aceasta este, în continuare, caracterizata de o vadita lipsa a celeritatii, lipsind practic persoanele interesate de posibilitatea solutionarii dosarelor de despagubire într-un termen rezonabil. Astfel, din aceasta perspectiva, noua reglementare contravine celor dispuse în hotarârea pilot pronuntata în cauza Atanasiu contra României, hotarâre în care CEDO atragea atentia asupra lipsei de celeritate a masurilor în vigoare la acea vreme.
Pe de alta parte, prin termenele de instituite, care sunt destul de clare, si în mod discretionar, reglementate în favoarea organismelor abilitate si în defavoarea justitiabililor, Legea nr. 165/2012 lipseste persoanele îndreptatite si de posibilitatea de a-si solutiona dosarele de despagubire prin interventia instantei de judecata, adica urmând calea litigioasa. Este de notorietate faptul ca, în lumina reglementarii oferite de Legea nr. 247/2005, în situatia refuzului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor sau al Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor de a întocmi rapoartele de evaluare, de a emite titlul de despagubire, titlul de plata sau titlul de conversie dupa caz, un numar covârsitor de justitiabili au sesizat cu succes instantele de contencios administrativ în vederea obligarii institutiilor susamintite la emiterea actelor respective, sau la efectuarea operatiunilor administrative prevazute de lege. Or, în contextul în care legiuitorul stabileste niste termene (dorite de toata lumea, dar care, prin durata lor, sunt cel putin ineficiente), în care institutiile abilitate vor avea posibilitatea sa emita actele respective sau sa efectueze anumite proceduri, rezulta ca o eventuala cerere de chemare în judecata formulata împotriva acestora, fie ea întemeiata pe Legea nr. 554/2004 sau pe obligatia de a face, va fi respinsa ca nelegala si netemeinica. Prin prisma acestor considerente, observam ca reglementarea nu contravine doar rationamentului Curtii, ci eludeaza si continutul articolului 6 al Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, care garanteaza liberul acces la justitie.
Totodata, retinem ca amânarea acordarii masurilor reparatorii echivaleaza, de fapt, cu o precipitare a lipsei unei juste reparatii pentru pierderea dreptului de proprietate, ceea ce, de plano, în majoritatea cazurilor, conduce la crearea unui prejudiciu incomparabil mai mare decât cele initial, nascut din intervalul îndelungat de timp în care persoana îndreptatita a fost lipsita de exercitiul dreptului garantat (sau de o compensare echitabila). Pentru aceste motive, apreciem ca noua reglementare este în totala contradictie si cu dreptul la proprietate privata, drept garantat de prevederile articolului 1 din Protocolul nr.1 la Conventie.
Tot din perspectiva respectarii dispozitiilor aceluiasi act international, notam si ca, în conditiile în care, pâna în prezent, un numar covârsitor de persoane îndreptatite au reusit sa primeasca masuri reparatorii în conformitate cu prevederile Legii nr. 247/2005, iar ulterior adoptarii Legii nr. 165/2013 persoane îndreptatite care au pierdut proprietatea bunurilor în aceleasi conditii cu prima categorie, care au urmat aceeasi procedura si carora nu le-au fost solutionate dosarele din motive neimputabile lor, sunt nevoite sa se supuna unei proceduri diferite, si cu o durata mult mai mare, noua reglementare poate încalca si prevederile art. 14 din Conventie, text legal care interzice discriminarea.
Retinând cele expuse, putem concluziona ca noul act normativ care reglementeaza problematica masurilor reparatorii în materia proprietatii nu este de natura sa complineasca lipsurile si deficientele reglementarii prevazute de Legea nr. 247/2005. Efectele imediate ale Legii nr. 165/2013 se materializeaza într-o noua amânare (daca nu chiar suspendare) a procedurii de acordare a masurilor reparatorii, alaturi de crearea unui dezechilibru vadit între interesul socio-economic general si cel particular, cu consecinta ca, mai departe, persoanele îndreptatite sa îsi gaseasca dreptatea tot în fata instantelor internationale. Avocat Baroul Arges, Andreea Dumitrescu, juridice.ro
Distribuie
3 comentarii
Caz concret : Dosar inregistrat anterior publicarii L165, judecat corect cf.L247, L554 si Codului Civil. Sentintza Tr.Bucuresti tine cont de data inregistrarii si aplica cele 3 reglementarisi imi da dreptul la Despagubire materiala. Dar, ANRP face recurs la Curtea de Apel Bucuresti iar instantza aplica L165, deci retroactiv, si mi se acorda puncte cf.grilei notariale nu conform evaluarii primite de ANRP, la cererea sa, evaluare in bani care n-a fost contestata niciodata de ANRP. Si asa, se ajunge la aplicarea retroactiva a L165, desi atat Costitutia cat si Codul Civil interzic aplicarea retroactiva a unei legi civile. Am reclamat cazul la Inspectia Judiciara aratand ca au fost incalcate prevederile Constitutiei si cerand reglementarea situatiei dar, in raspunsul sau, Inspectia judiciara nu se refera defel la incalcarea Constitutiei ci spune ca sentintele judecatoresti nu pot fi atacate. Deci, ce facem ? Prevederile Constitutiei nu mai au nicio valoare ? Suntem la mana unor judecatori care aplica legea asa cum vor, fara sa raspunda pentru prejudiciul cauzat ?
Astept raspuns la cele sesizate de mine.
Depuneti o cerere la CEDO din Strasburg, daca sunteti in termen (de 6 luni). Daca nu ati primit raspunsul de la Strasburg in termen de 1 luna, depuneti cererea la Strasburg din nou in termen de 6 luni calculat de la remanerea irevocabila a sentintei.