Clauza de arvuna – Natura juridica hotarata de ICCJ
Înalta Curte de Casatie si Justitie a hotarât ca, în caz de neexecutare a contractului, clauza cu privire la nerestituirea avansului are atât o baza legala (art. 1298 C. civ., art. 1544 NCC), cât si conventionala, iar o astfel de clauza inclusa în contractul de vânzare-cumparare are autonomia unei clauze penale, accesorie vânzarii, convenita de ambele parti si ea trebuie sa-si produca efectele în sensul neechivoc stabilit de acestea. În acest sens, prevederile art. 1298 C. civ. reglementeaza limitativ cazurile în care arvuna, avansul, nu se retine ci va fi restituit cumparatorului, acestea vizând executarea vânzarii ori o cauza care exclude culpa cumparatorului.
În speta, partile contractante au convenit ca, în cazul în care societatea vânzatoare nu va primi integral pretul bunului în termen de 120 zile de la data autentificarii contractului de vânzare-cumparare, contractul sa se considere desfiintat de plin drept, fara somatie si fara punere în întârziere a cumparatoarei, promitenta cumparatoare urmând a pierde partea din pret deja achitata.
Înalta Curte a apreciat ca, întruât recurenta-pârâta, în calitate de cumparatoare, nu si-a executat obligatia de plata a diferentei de pret, în termenul convenit, culpa sa contractuala fiind astfel prezumata, astfel încât, în mod legal si corect instanta de apel a dat eficienta pactului comisoriu de ultim grad si clauzei de arvuna. (Decizia nr. 1759 din 23 aprilie 2013, pronuntata în recurs de Sectia a II-a civila a Înaltei Curti de Casatie si Justitie având ca obiect constatarea nulitatii absolute a clauzei privind nerestituirea avansului). Corina Cioroaba, juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!