Procesul de mediere dincolo de proceduri
Solutionarea amiabila a conflictelor este exclusiv in puterea partilor din conflict. O solutionare amiabila este un mod personal al partilor de abordare directa a conflictului prin dialog.
Daca in negocierea directa dintre parti nu s-a ajuns la o solutie amiabila, ori aceasta negociere nu poate avea loc din varii motive, medierea vine in ajutorul partilor pentru a le oferi cadrul specializat al unui dialog constructiv, dialog ce vizeaza fondul problemei in cauza si solutiile posibile pentru stingerea diferendului.
Procesul de mediere asa cum este reglementat in Legea nr. 192/2006 este un proces cu o structura specifica, cu documente specifice, care se desfasoara intr-o atmosfera specifica. Pe langa acestea, procesul de mediere este fundamentat pe 4 principii capitale – libera consimtire a fiecarei parti pentru participarea activa in mediere, neutralitatea si impartialitatea mediatorului, confidentialitatea procesului.
Procedurile specifice sunt inerente oricarei activitati reglementate de lege. Se legifereaza si reglementeaza cadrul de activitate, documentele specifice, precum si toate etapele procedurale, cu termene si conditii, daca este cazul.
In mediere avem reglementate explicit: invitatia la mediere, contractul de mediere, acordul de mediere, termene de 15 zile ori de 3 luni, procedura in cadrul medierii penale, procedurile in cadrul medierii judiciare, procedurile in cauzele familiale, etc.
Dar ce este procesul de mediere dincolo de aceste proceduri? Ce fac mediatorii in mediere?
Dincolo de acest cadru procedural-tehnic al medierii, intreg procesul de mediere este un proces de comunicare. Este un proces specific de comunicare, si aceasta deoarece in mediere, atat mediatorul cat si partile, comunica pe fondul problemei in disputa, cu scopul precis de a gasi, analiza si negocia o solutie a conflictului cat mai viabila, din cele propuse de fiecare parte.
Discutiile din mediere sunt parte a unui proces de comunicare ce vizeaza strict o solutie amiabila extinctiva la conflictul dat.
Diligentele mediatorului, tehnicile si strategiile acestuia sunt, de fapt, diligente, tehnici si strategii de comunicare si negociere. Tehnicile si strategiile de comunicare si negociere se deprind, in mod teoretic, la cursurile de formare initiala si, ulterior, formare continua a mediatorilor, iar, in mod practic, prin experienta profesionala de zi cu zi a fiecarui mediator. Evident, aceste tehnici sunt caracterisitice fiecarui mediator in functie de coloana sa morala, profesional-culturala si sociala.
Procesul de mediere este, in cea mai mare parte, un veritabil proces de comunicare. Un proces de comunicare trebuie inteles in termenii si sensul larg al acestei sintagme. Orice comunicare are loc in baza unui context relational care fundamenteaza discutiile dintre participanti. Din acest motiv in mediere se vorbeste despre “construirea relatiei” cu partile.
Pe drept cuvant, pentru ca partile sa aiba deschiderea spre un sir de discutii libere, deschise, sincere si oneste privind problema in cauza, trebuie construita o “relatie” cu mediatorul.
Din acest motiv, se face vorbire inca din art. 1 al Legii medierii nr. 192/2006 despre increderea partilor in mediator, ca tert neutru si impartial, ca persoana apta sa le dirijeze procesul de comunicare si negociere in care se cauta solutii satisfacatoare la un conflict dat. Increderea in persoana mediatorului nu poate veni de la sine. Increderea, in general, se castiga printr-o relationare cu o persoana, mai cu seama cand acea persoana va trebui sa se implice personal in problema cu care cineva se confrunta la un moment dat. Aceasta relatie si incredere prinde radacini in etapa prealabila procesului de mediere, in etapa denumita “de informare prealabila privind medierea”.
Construirea unei relatii intre client-mediator este un fapt necesar oricaror demersuri in mediere. Clientul mediatorului nu este doar cel care il solicita prima data, ci si partea sa adversa. Ambii, in aceeasi masura si in acelasi timp, sunt clientii mediatorului, iar relatia trebuie construita cu ambii. Ambele parti ale conflictului trebuie sa aiba un grad necesar de incredere in mediator pentru acordul derularii procedurilor. Fara o relatie, fara o incredere a partilor, cat de mica, medierea nu prinde radacini – nu incepe, si daca incepe ,deseori, nu atinge rezultatul scontat.
In mod cert, relatia si increderea fluctueaza pe parcursul medierii, iar mediatorul castiga sau pierde din increderea partilor, in functie de profesionalismul de care da dovada.
Odata construita relatia si increderea in mediator si in mediere, procesul de mediere devine viabil si fructificarea discutiilor incepe sa apara.
Procesul de mediere este un proces de comunicare in care partile aprofundeaza cu mediatorul, in discutii comune (cu toate partile din conflict), ori in discutii private (cu o singura parte din conflict), problema asa cum este perceputa ea de fiecare in parte. Aceste discutii fac parte dintr-un cadru dialogal profund, discutiile atingand atat cadrul obiectiv al fiecarei persoane implicate, cat si cadrul subiectiv.
Persoanele, parti in mediere, discuta cu mediatorul despre tot cadrul conflictului respectiv. In mediere vorbim de cauze obiective, subiective, de timpii conflictului, de situatia si starea actuala celor implicati, de terti afectati de situatie (minori, spre exemplu), de viziuni si cadre noi ale situatiei, de perspective, de idei noi, de proiecte care se discuta, de propuneri, de sisteme de solutii, de orice lucru care poate fi benefic gasirii unei solutii multumitoare.
Toate discutiile din mediere aprofundeaza cerintele unei persoane, preocuparile ei, nevoile si interesele ei, sfera ei sociala cu implicare directa sau indirecta in conflictul dat. In acest context, medierea vine si clarifica partilor anumite aspecte ale conflictului lor, ale nevoilor lor. Prioritizarea anumitor cerinte personale vine in ajutorul persoanei respective, si de cele mai multe ori, ceea ce e important pentru ea, este definit si prinde contur in mediere, uneori fiind si baza negocierii solutiei finale.
Resursele in procesul de mediere/comunicare nu sunt coduri ori legi.
Resursele medierii sunt tocmai persoanele-parti la dialog, mai exact ceea ce ele exprima in mod benevol, ceea ce cer in mod direct ori indirect, ceea ce au nevoie mai mult sau mai putin, ceea ce urmaresc ele de fapt. Persoana cu tot backgroundul sau este resursa si fondul medierii. Este motivul principal al faptului ca autodeterminarea partilor in procesul de mediere este ridicata la rangul de principiu al acestui proces. Medierea are loc doar daca persoana se deschide acestei proceduri, acestui dialog pe fond, si doar in acest fel procesul de comunicare poate incepe, poate continua fructuos, si se poate incheia cu un rezultat favorabil.
Resursa medierii este fondul comunicat mediatorului atat cat acesta conchide ca este util solutionarii conflictului. Acest fond al persoanei este explorat si exploatat de catre mediator atat cat este necesar unei viziuni integrale a relatiei dintre cei in conflict si a posibilitatii ca cei doi sa-si interpuna punctele de vedere si propunerile.
Medierea ca procedura de solutionare a conflictelor – ca proces de comunicare, se diferentiaza net de procedura de tranzactionare juridica, ori de procesul de negociere directa. Ca proces personal de comunicare obiectiva si subiectiva, medierea vine si pune in valoarea persoana, cerintele, nevoile si interesele acesteia, acest lucru fiind posibil doar in cadrul discutarii acestora in dialogurile din mediere prin facilitarea si asistenta activa a mediatorului.
Nefiind un proces simplu de tranzactionare juridica de drepturi si bunuri, ci un amplu proces de comunicare, medierea impune mediatorului sa fie un specialist in comunicare, in primul rand, si de negociere, in plan secund. Ca specialist in comunicare, mediatorul trebuie sa cunoasca formele de comunicare, fondurile personale de comunicare, teorii ale argumentarii, metodele de comunicare, teoria proceselor de comunicare si tot ceea ce tine de comunicare lato sensu, pentru a putea ghida partile spre o comunicare cu sens si cu miza solutionarii amiabile a litigiului. Experienta mediatorului in comunicare este un atu al succesului acestuia.
In mediere, toate discutiile formeaza sensul comunicarii, iar sensul comunicarii este directia unei solutii amiabile multumitoare pentru fiecare parte din conflict. Mediator, Dorin Ilie, juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!