Un solicitant de azil poate sa fie indepartat pentru sedere ilegala. Vezi in ce conditii
Curtea de Justitie a Uniunii Europene a publicat in data de 30 mai 2013 un comunicat privind hotararea adoptata in cauza C-534/11 Mehmet Arslan/Policie CR, Krajske reditelstvi policie Usteckeho kraje, odbor cizinecke policie.
In cadrul hotararii se arata ca un solicitant de azil poate, in temeiul dreptului national, sa fie mentinut in custodie publica in vederea indepartarii sale pentru sedere ilegala in cazul in care cererea de azil a fost formulata cu unicul scop de a intarzia sau de a compromite executarea deciziei de returnare.
Autoritatile nationale trebuie totusi sa examineze de la caz la caz daca aceasta situatie se regaseste in speta si daca este obiectiv necesar si proportional ca solicitantul de azil sa fie mentinut in custodie publica pentru a evita sa se sustraga definitiv de la returnarea sa.
„Directiva returnare” stabileste standarde si proceduri comune aplicabile in statele membre pentru returnarea resortisantilor tarilor terte aflati in situatie de sedere ilegala pe teritoriul lor. Acesti resortisanti pot, in anumite conditii, sa fie luati in custodie publica pentru o perioada care nu depaseste de regula sase luni, in vederea garantarii bunei derulari a indepartarii lor.
Domnul Arslan, un resortisant turc, a fost retinut de politia ceha pentru sedere ilegala si luat in custodie publica. In ziua urmatoare, autoritatile cehe au adoptat o decizie de indepartare impotriva sa, iar, printr-o a doua decizie luata cateva zile mai tarziu, durata custodiei publice a acestuia a fost prelungita cu 60 de zile, pentru motivul ca se putea prezuma ca domnul Arslan se va sustrage de la executarea deciziei de indepartare.
In cuprinsul celei de a doua decizii, se arata printre altele ca persoana interesata intrase clandestin in spatiul Schengen pentru a evita controalele de frontiera si ca locuise in Austria si in Republica Ceha fara un document de calatorie sau viza.
In plus, in aceasta decizie se mentiona ca domnul Arslan fusese deja depistat, in cursul anului 2009, pe teritoriul grec, in posesia unui pasaport fals si ca ulterior fusese expulzat in tara sa de origine si fusese inregistrat in Sistemul de informatii Schengen ca persoana care are interdictie de a intra pe teritoriul statelor din spatiul Schengen in perioada cuprinsa intre 26 ianuarie 2010 si 26 ianuarie 2013. In ziua adoptarii acestei decizii, domnul Arslan a depus o cerere de azil. In cursul perioadei de examinare a cererii mentionate, custodia publica a fost prelungita cu 120 de zile.
Domnul Arslan contesta in fata instantelor cehe legalitatea acestei din urma decizii de prelungire a custodiei publice. Intre timp, s-a dispus incetarea custodiei publice a acestuia, intrucat durata maxima de sase luni a expirat, si, pe de alta parte, cererea sa de azil a fost respinsa.
Nejvyssi spravni soud (Curtea Suprema Administrativa, Republica Ceha), sesizata cu litigiul, solicita Curtii de Justitie sa stabileasca daca un solicitant de azil poate fi mentinut legal in custodie publica in vederea indepartarii sale de pe teritoriul Uniunii pentru sedere ilegala.
In hotararea pronuntata Curtea constata, mai intai, ca un solicitant de azil are dreptul sa ramana pe teritoriul statului membru competent sa examineze cererea sa cel putin pana cand aceasta este respinsa in prima instanta. Prin urmare, el nu poate fi considerat, in aceasta perioada, ca aflandu-se in situatie de sedere ilegala in statul mentionat.
Curtea precizeaza in aceasta privinta ca statele membre pot chiar sa extinda respectivul drept, permitand solicitantilor de azil sa ramana pe teritoriul lor pana la adoptarea unei decizii definitive cu privire la cererea acestora.
Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele si procedurile comune aplicabile in statele membre pentru returnarea resortisantilor tarilor terte aflati in situatie de sedere ilegala (JO L 348, p. 98).
In continuare, Curtea subliniaza ca este actualmente de competenta statelor membre sa stabileasca, cu respectarea deplina a obligatiilor care rezulta atat din dreptul international, cat si din dreptul Uniunii, motivele pentru care un solicitant de azil poate fi luat sau mentinut in custodie publica.
In acest context, Curtea arata ca, in speta, domnul Arslan a fost luat in custodie publica intrucat comportamentul sau suscita temerea ca acesta ar fugi, iar cererea sa de azil parea ca a fost formulata cu unicul scop de a intarzia sau chiar de a compromite executarea deciziei de returnare adoptate impotriva sa.
Or, asemenea imprejurari sunt efectiv susceptibile sa justifice mentinerea sa in custodie publica chiar dupa introducerea unei cereri de azil. Astfel, aceasta custodie publica rezulta nu din introducerea cererii de azil, ci din imprejurarile care caracterizeaza comportamentul individual al acestui solicitant anterior si cu ocazia introducerii cererii amintite.
In plus, respectiva custodie publica este necesara pentru a se evita ca persoana interesata sa se sustraga definitiv de la indepartarea sa de pe teritoriul Uniunii si, astfel, pentru a se garanta efectul util al normelor referitoare la returnarea persoanelor aflate in situatie de sedere ilegala.
In sfarsit, Curtea precizeaza ca simplul fapt ca un solicitant de azil, la momentul formularii cererii, face obiectul unei decizii de returnare si ca este luat in custodie publica nu permite sa se prezume ca acesta a formulat cererea respectiva cu unicul scop de a intarzia sau de a compromite executarea deciziei de returnare.
Caracterul eventual abuziv al formularii cererii de azil trebuie, asadar, sa fie examinat de la caz la caz. Autoritatile nationale trebuie sa aprecieze de asemenea daca este obiectiv necesar si proportional sa se mentina masura luarii in custodie publica fata de solicitant.Georgiana Matache, infolegal.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!