Prevederile Conventiei europene a drepturilor omului vs conditiile generale prevazute de NCPP pentru a se patrunde în spatiile private
Se impun a fi analizate conditiile prevazute de noul Cod de procedura penala cu privire la masurile tehnice de supraveghere, tocmai pentru a realiza, daca ele sunt adecvate si suficiente pentru a nu aduce atingere substantei dreptului fundamental la viata intima, familiala si privata si la inviolabilitatea domiciliului persoanei, asa cum sunt ocrotite de art. 26, respectiv art. 27 din Constitutie.
Astfel, supravegherea tehnica constând în supravegherea audio video sau prin fotografiere se poate dispune conform art. 139 alin. (1) din noul Cod de procedura penala, daca sunt îndeplinite urmatoarele conditii prevazute la literele a), b) si c) si anume:
– sa existe o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni;
– masura sa fie necesara si proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor ori a probelor ce urmeaza a fi obtinute sau gravitatea infractiunii;
– probele sau localizarea si identificarea suspectului sau inculpatului nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
Sunt conditii prevazute de art. 139 alin. (1) lit. a), b), c), ce se impun a fi realizate cumulativ si nu alternativ vizând utilizarea tuturor tehnicilor de supraveghere si cercetare prevazute la art. 138 alin. (1) lit. a)- d) si g), la acestea adaugându-se si o alta conditie înscrisa în art. 140 alin. (2) vizând tehnica prevazuta de art. 138 alin. (1) lit. c) a supravegherii video, audio sau prin fotografiere realizata prin patrunderea în spatii private indicate pentru a activa sau dezactiva mijloacele tehnice si anume:
– motivarea caracterului proportional si subsidiar al masurii supravegherii tehnice;
Dupa cum se poate observa din lecturarea conditiilor aratate, ce ar constitui garantii pentru a preîntâmpina eventuale abuzuri din partea organelor de cercetare penala sau a procurorului, rezulta ca acestea prin formularile lor generale, neriguroase, susceptibile de nuante sau interpretari – asa cum rezulta din termenii folositi cum ar fi „suspiciune rezonabila”, „masura sa fie necesara si proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale”, „caracterul proportional si subsidiar” al masurii si altele – pot fi apreciate subiectiv ca fiind îndeplinite de procuror si chiar de catre judecator.
Se creeaza astfel, posibilitatea ca prin emiterea unui astfel de mandat de supraveghere tehnica sa se intervina „brutal” în dreptul la „viata intima familiala si privata” ocrotit de Constitutie (art. 26), dar în egala masura si în „dreptul la respectarea vietii private si de familie” protejat de art. 8 din Conventia europeana a drepturilor omului.
Este adevarat însa ca atât Constitutia, dar si Conventia mentioneaza amestecul prevazut de lege al unei autoritati publice, fie ea reprezentata de procuror sau judecator în „viata intima familiala sau privata”, asa cum se arata în Constitutie, sau în „viata privata si de familie”, asa cum se arata în Conventie, pentru „desfasurarea instructiei penale” (art. 53 alin. 1 din Constitutie) sau „pentru apararea ordinii si prevenirii faptelor penale” (art. 8 alin. 2 din Conventie), dar aceasta, numai daca „este necesara într-o societate democratica” (art. 53 alin. 2 teza I din Constitutie si art. 8 alin. 2 din Conventie) si daca se respecta „caracterul proportional cu situatia care a determinat-o” (art. 53 alin. 2 teza a II-a din Constitutie) si subsidiar al masurii (art. 140 alin. 2 partea finala din noul Cod de procedura penala).
De altfel, doctrina europeana pentru aplicarea cerintelor art. 8 din Conventie vizând ingerinta în dreptul la viata privata si de familie considera ca pentru a se retine ca au fost încalcate dispozitiile art. 8 mentionat trebuie sa fie efectuata o analiza în 5 etape care sa stabileasca: 1) daca ingerinta este acoperita de scopul garantiei; 2) daca a existat o ingerinta în dreptul garantat; 3) daca sunt îndeplinite conditiile prevazute în parag. 2 al art. 8 începând cu „legalitatea” (în cazul în care a existat o ingerinta); 4) daca ingerinta a urmarit scopurile prevazute în art. 8 parag. 2; 5) respectarea cerintei proportionalitatii.
Ori, având în vedere cele expuse mai sus cu privire la conditiile ce trebuie îndeplinite pentru a se permite ingerinta în dreptul la „viata intima” sau la „viata privata” prevazut atât de Constitutie, cât si de Conventie rezulta ca aceste conditii pot fi usor supuse interpretarii datorita termenilor prea largi ce trebuie analizati, lipsind astfel legea procesuala penala în cazul dat de accesibilitate si previzibilitate, conditii esentiale pentru orice lege, cu atât mai mult o lege aplicabila în materie procesuala penala într-un domeniu atât de sensibil cum este cel al drepturilor si libertatilor fundamentale al omului, printre care si dreptul la viata intima sau privata a oricarei persoane.
De altfel doctrina, fie ea în plan national sau european, ca si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, atât de bogate în aceasta materie, au abordat extrem de variat si nuantat „necesitatea”, „proportionalitatea”, „subsidiaritatea”, ceea ce demonstreaza cu prisosinta cele sustinute mai sus cu privire la interpretarea larga, ce se poate da acestor conditii cu referire la ingerinta în dreptul sau libertatea fundamentala ocrotita de lege, interpretare care poate fi si suportul unui abuz din partea organelor de urmarire penala, care în numele legii pot încalca atât de grav dreptul elementar si sacru pentru orice persoana umana ocrotit de reglementarile internationale din cele mai vechi timpuri pâna în prezent, cum este cel al inviolabilitatii domiciliului legitimând patrunderea în baza mandatului de supraveghere tehnica în domiciliul persoanei fara stiinta acesteia.Judecator, Curtea de Apel Pitesti, Dumitru-Virgil Diaconu, juridice.ro
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!