Punerea in intarziere a debitorului. Decizie ICCJ
Înalta Curte de Casatie si Justitie a hotarât ca nu pot fi acordate daune-interese pentru lipsa de folosinta a imobilului pe cei trei ani anteriori formularii cererii de chemare în judecata, in conditiile în care daunele interese au fost solicitate în baza contractului încheiat de parti, dar fara ca debitorul sa fie pus în întârziere.
În acest sens, Înalta Curte a retinut ca expirarea termenului în care trebuia executata obligatia nu-l pune pe debitor în întârziere – dies non interpellat pro hominem, punerea în întârziere fiind necesara pentru neexecutarea unor obligatii contractuale, iar exceptia prevazuta de art. 1079 alin. (2) pct. 3 C. civ. (art. 1523 alin. 2 lit. a) din NCC) nu este aplicabila în cauza, întrucât aceasta vizeaza obligatia care ,,prin natura sa nu putea fi îndeplinita decât într-un termen determinat”, ceea ce nu este cazul în litigiul dedus judecatii.
De asemenea, Înalta Curte a retinut ca, în cazul daunelor interese contractuale, nu sunt aplicabile nici dispozitiile art. 43 C. com. (art. 1523 alin. 2 lit. d) din NCC), aceste dispozitii vizând dobânda de drept a datoriilor comerciale lichide si platibile în bani. (Decizia nr. 1067 din 29 februarie 2012, pronuntata în recurs de Sectia a II-a civila a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, având ca obiect despagubiri pentru executarea necorespunzatoare a lucrarilor contractuale). Corina Cioroaba, juridice.ro.
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!