Clauzele abuzive din contractele de credit. Natura juridica a procesului verbal încheiat de comisarii ANPC

În cadrul conferintei “Clauzele abuzive în contractele de credit pentru consumatori”, care s-a desfasurat în perioada 9-10 mai 2013 la sediul Facultatii de Drept si Stiinte Adminitrative din Timisoara, au fost dezbatute problemele de actualitate pe care le ridica clauzele abuzive inserate de institutiile bancare în cuprinsul contractelor de credit, punându-se în discutie la un moment dat natura juridica a procesului verbal de constatare încheiat de comisarii din cadrul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorului (ANPC), în încercarea de a se gasi un raspuns la urmatoarele întrebari:

(i) un asemenea proces-verbal este un veritabil proces-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei în sensul dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor[1];

(ii) actiunea promovata de ANPC are un caracter contraventional sau unul civil;

(iii) daca are un caracter contraventional, în ce masura institutia bancara s-ar putea prevala de dispozitiile art. 11 din O.G. nr. 2/2001 care enumera cazurile în care caracterul contraventional al faptei este înlaturat si ce reguli, sub aspect probator, se vor aplica, stiut fiind faptul ca, în principiu, în materie contraventionala  – având în vedere ca majoritatea contraventiilor din legislatia interna pot fi calificate ca având o “natura penala” prin raportare la dispozitiile Conventiei Europene, respectiv jurisprudentei CEDO –  sarcina probei existentei unei fapte contraventionale ar trebui sa revina în primul rând organului constatator care aduce o acuzatie ca pretinsul contravenient ar fi savârsit o fapta de natura contraventionala si mai apoi contravenientului-petent ca nu a savârsit-o, desi, completam noi, practica judiciara în ultimii ani a relevat situatia contrara, în care, facându-se o aplicare strica a regulii onus probandi incumbit actori, contravenientul-petent este tinut sa-si dovedeasca nevinovatia, în pofida faptului ca pâna la pronuntarea unei hotarâri definitive, acesta se bucura de prezumtia de nevinovatie.[2]

În rândurile care urmeaza întelegem sa procedam la o analiza asupra legislatiei aplicabile în domeniu, având în vedere în special dispozitiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionisti si consumatori[3], care fac trimitere, printre altele, la prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu speranta ca în final sa gasim un raspuns la întrebarile subliniate mai sus.

O opinie ne-a atras atentia în cadrul conferintei amintite, în masura în care s-a sustinut ca procesul verbal încheiat de comisarii din cadrul ANPC, nu reprezinta un veritabil proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiei în sensul dispozitiilor O.G. nr. 2/2001, ci este doar o operatiune tehnico-materiala si un act de sesizare al instantei care va urma sa constate eventuala clauza abuziva din contractul de credit si sa aplice amenda contraventionala prevazuta de Legea nr. 193/2000.

Având în vedere situatiile practice, respectiv ce anume constata si dispun comisarii prin încheierea proceselor verbale cu pricina, si analizând totodata prevederile Legii nr. 193/2000, apreciem ca procesul verbal încheiat de comisarii ANPC nu ar putea fi considerat un veritabil proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiei în sensul O.G. nr. 2/2001 care sa confere actiunii ulterior promovate un caracter contraventional, cu toate consecintele ce decurg, în special sub aspect probator, însa nici nu putem subscrie la opinia ca acel proces verbal ar constitui, per se, un act de sesizare al instantei pentru a se constata caracterul pretins abuziv al clauzelor mentionate în cuprinsul sau, astfel cum s-a mai sustinut.

În opinia noastra, procesul verbal încheiat de comisarii ANPC reprezinta un “act pregatitor”, asa cum se mai mentioneaza în doctrina, care prin el însusi nu produce efecte juridice[4], si doar ulterior, în cadrul actiunii pe care împuternicitii ANPC o promoveaza, va putea servi ca mijloc de proba, dar din care se va putea retine ca (i) reclamatia consumatorului-petent a fost analizata de catre comisarii ANPC si (ii) ca aceasta a fost apreciata ca fiind întemeiata ca urmare a verificarilor dispuse de catre acestia, constatându-se existenta unor clauze pretins abuzive în cuprinsul contractului de credit, clauze asupra carora urmeaza sa se pronunte instanta de judecata ulterior si sa decida daca au sau nu un caracter abuziv si în consecinta sa aplice sanctiunea contraventionala prevazuta de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, sau, din contra, sa dispuna respingerea actiunii introductive si pe cale de consecinta anularea procesului verbal pe motiv ca nu sunt întemeiate constatarile facute de comisarii-agenti constatatori.

Din interpretarea dispozitiilor art. 11 coroborat cu art. 12 alin. (1) si (2) din Legea nr. 193/2000 retinem ca dupa încheierea acelui proces verbal de constatare, împuternicitii ANPC vor sesiza Tribunalul de la domiciliul/sediul profesionistului cu o cerere de chemare în judecata la care anexeaza procesul verbal în cauza, instanta fiind cea care urmeaza sa constate clauzele pretins abuzive si tot instanta de judecata va fi cea care va aplica sanctiunea contraventionala în temeiul art. 13 din legea mentionata.

Întentia legiuitorului de a reglementa expres printr-un text de lege obligatia reprezentantilor ANPC de a sesiza instanta cu o actiune în constatarea eventualelor clauze abuzive din contractele încheiate între profesionisti si consumatori, în opinia noastra, este salutara, pentru ca în acest mod contractul este supus analizei unei instante de judecata, deci unui judecator, unei persoane care prezinta garantii de independenta si de impartialitate, astfel cum impun exigentele art. 6 din CEDO, garantii pe care un comisar din cadrul ANPC nu le-ar putea asigura.

Dimpotriva, consideram extrem de periculoasa situatia în care s-ar fi prevazut ca împuternicitii ANPC sa constate caracterul abuziv al clauzelor si sa dispuna aplicarea sanctiunii contraventionale si eventual masura obligarii modificarii conventiei de credit si a refacerii graficelor de rambursare, iar ulterior profesionistul sa formuleze plângere contraventionala si în calitate de petent-contravenient sa fie pus în situatia de a dovedi ca nu se face vinovat de cele retinute în cuprinsul procesului verbal contraventional, care se bucura pâna la proba contrara de o prezumtie relativa de adevar careia practica judiciara  – în litigiile în materie contraventionala –   îi confera o importanta mult prea mare, chiar în detrimentul dreptului la aparare a contravenientului care în anumite situatii poate fi chiar compromis, iar ANPC în calitate de intimata sa manifeste o atitudine pasiva, prevalându-se tocmai de aceasta prezumtie relativa de adevar a celor consemnate în procesul-verbal, prezumtie care ar trebui rasturnata de petentul-contravenient.

Sustinem ca ar fi periculoasa o asemenea situatie, întrucât si în pofida actualei reglementari, practica administrativa a relevat situatii inechitabile în care Comisariatele Judetene pentru Protectia Consumatorilor (CJPC) fie nu au raspuns sesizarilor consumatorilor-petenti, fie daca au facut-o, i-au îndrumat pe consumatori sa se adreseze conducerii institutiilor bancare (reclamate!!!) ori le-a învederat acestora ca reclamatiile formulate sunt neîntemeiate, întrucât nu exista clauze abuzive în cuprinsul contractelor de credit, si ne permitem sa ne îndoim ca au ajuns la o asemenea concluzie, efectuând o analiza minutioasa asupra contractului, asupra legislatiei nationale aplicabile, a legislatiei europene si a jurisprudentei CJUE în materia clauzelor abuzive, astfel cum s-ar efectua în cadrul unei proceduri judiciare, atât de catre parti, dar mai ales de catre judecatorul care este chemat sa transeze problema dedusa judecatii; or, procedând într-un asemenea mod, credem ca ANPC prin comisariatele regionale si judetene nu si-ar îndeplini obiectivul pentru care au fost înfiintate, respectiv cel de a proteja consumatorii, pentru ca în cel mai rau caz, spunem noi, în masura în care comisarii ANPC ar aprecia ca nu exista clauze abuzive în contractele încheiate între profesionisti si consumatori, ar trebui macar sa aduca la cunostinta consumatorului-petent ca se poate adresa personal instantei de judecata cu o actiune în constatarea clauzelor pretins abuzive, fiind întâlnite si astfel de situatii în practica administrativa a unor comisariate judetene, ceea ce din nou este de apreciat.

De asemenea, un alt aspect pe care îl consideram important de subliniat, si dorim sa atragem atentia pe aceasta cale  – fara a se retine un eventul repros –  asupra situatiilor constatate în practica în sensul în care în cadrul actiunii introductive, împuternicitii ANPC solicita constatarea doar a unei singure clauze abuzive din conventia de credit (de regula clauza privind comisionul de risc), desi contractul contine mult mai multe clauze abuzive, atât în partea în care sunt stabilite “Conditiile speciale” cât si în partea în care sunt stabilite “Conditiile generale” ale conventiei, aspect care denota fie lipsa de cunostinte a celor care dispun verificarile prealabile, fie superficialitatea verificarilor întreprinse, ajungându-se astfel în situatii în care ulterior instantele se pronunta doar asupra a ceea ce au cerut reprezentantii ANPC, respectiv constata caracterul abuziv al clauzei reclamate si dispune obligarea bancii de a o exclude din contractul de credit, iar în acest context ne întrebam retoric, celelalte clauze (abuzive) vor produce în continuare efecte pâna ce vor face obiectul unei noi analize a instantei pe calea unei proceduri judiciare ulterioare!?

În fine, în ceea ce priveste caracterul contraventional sau civil al actiunii promovate de reprezentantii ANPC, aratam ca în practica judiciara s-a încercat sa se lamureasca si acest aspect.

Astfel, în cauza dedusa judecatii Judecatoriei Caransebes, prin sesizarea formulata, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorilor în contradictoriu cu intimata S.C. V. România S.A. si cu persoanele vatamate T.M. si T.N.M., având ca obiect actiune în constatare (s.n.), a solicitat sa se constate caracterul abuziv al unor clauze din conventia de credit bancar.

Prin întâmpinare, institutia bancara a aratat ca aplicarea sanctiunii contraventionale s-a prescris, potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, întrucât data savârsirii faptei o constituie data încheierii contractului si nu ne aflam în prezenta unor contraventii continue întrucât stipularea clauzei în contract nu constituie o activitate continua, doar efectele conventiei sunt continue.

Din motivarea sentintei civile nr. 2703/09.12.2011 pronuntata în dosarul nr. 785/208/2011, reiese ca instanta se apleaca si asupra eventualului caracter contraventional al actiunii, subliniind ca: “(…) în cauza, nu sunt aplicabile prevederile art. 13 alin. 1 din O.G. 2/2001, întrucât ne aflam în prezenta unei contraventii continue. Astfel, simplul fapt ca stipularea clauzei în contract a avut loc o singura data, la momentul încheierii acestuia, nu conduce la concluzia ca fapta ar avea caracter uno ictu, întrucât încalcarea legii are caracter continuu iar legiuitorul nu face distinctia dintre fapta si efectele acesteia, or ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Atâta vreme cât contractul continând clauze abuzive este în vigoare si îsi produce efectele între parti, subzista si dezechilibrul dintre drepturile si obligatiile acestora, sanctionat de legiuitor în situatia în care este rezultatul pozitiei de putere a comerciantului fata de cea a consumatorului, astfel ca nu se poate sustine ca savârsirea faptei s-a consumat si epuizat în momentul initial al stipularii clauzei în contract, epuizarea având loc doar în momentul în care încalcarea produsa nu mai produce efecte”.[5]

În fine, în cuprinsul sentintei civile nr. 2033/05.03.2009, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti face o constatare interesanta în masura în care subliniaza ca: “Având în vedere ca procedura prevazuta de Legea nr. 193/2000, care, spre deosebire de dreptul comun în materie contraventionala, stabileste în competenta organelor de control abilitate doar constatarea faptelor si consemnarea lor în cuprinsul unui proces verbal, care, ulterior, este trimis instantei competente pentru a dispune masurile care se impun si, totodata, având în vedere ca aceeasti lege prevede posibilitatea atacarii procesului verbal întocmit, în conditiile prevazute de O.G. nr. 2/2001, reiese ca natura prezentei cauze este una mixta, ea cuprinzând, pe de o parte, sesizarea instantei de catre organul de control, în vederea aplicarii sanctiunii contraventionale si a altor eventuale masuri si, pe de alta parte, plângerea formulata de pretinsul contravenient împotriva procesului verbal de constatare.

Prin urmare, partile din prezenta cauza au, pe de o parte, calitatile generice de reclamanta, respectiv pârâta, sub primul aspect si, pe de alta parte, calitatile de petenta, respectiv intimata, sub cel de-al doilea”.[6]

Pentru argumentele anterior aratate, care evident pot fi împartasite sau dimpotriva repudiate, opinam ca procesul verbal încheiat de comisarii ANPC nu reprezinta un veritabil proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiei si care sa califice actiunea în justitie în vederea constatarii clauzelor pretins abuzive, ca fiind una de natura contraventionala, ci una preponderent civila, promovata într-adevar de o autoritate a statului, dar în considerarea faptului ca a fost înfiintata tocmai în scopul protejarii intereselor particularilor-consumatori, sau, cel mult s-ar putea retine ca actiunea are un caracter mixt, dupa cum am aratat.

Conchidem prin a ne manifesta rezervele ca în viitorul cel mai apropiat vor fi transate definitiv problemele clauzelor abuzive din contractele de credit si se va gasi o cale de mijloc, atât timp cât institutiile bancare nu arata o deschidere spre aceasta, si sustinem  acest lucru, deoarece la nivelul instantelor din tara, desi s-a creat o practica quasi-unanima, pronuntându-se mii de hotarâri judecatoresti în defavoarea bancilor, nu avem la cunostinta câte dintre acestea s-au implicat în discutii amiabile cu clientii lor pentru a reface contractele fara interventia instantei de judecata. Dimpotriva, constatam cu regret în ultima perioada cum institutiile bancare continua sa adopte aceeasi conduita, mizând probabil pe faptul ca nu toti clientii vor urma calea judiciara, iar cheltuielile efectuate de banci cu procesele pierdute, vor fi recuperate în mica sau mai mare masura de la aceia care, fie din lipsa de cunostinte, ignoranta ori comoditate tipic româneasca, nu înteleg sa-si apere drepturile si continua sa execute obligatiile ce decurg dintr-un contract în cuprinsul caruia au fost inserate de catre creditor clauze abuzive, clauze si conditii pe care consumatorul a fost nevoit sa le accepte în bloc în masura în care dorea sa beneficieze de serviciile bancare oferite. Andrei Pap, juridice.ro.

Cuvinte cheie: clauze abuzive, comisarii ANPC, contracte de credit, Legea nr. 193/2000, natura juridica, Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, proces verbal

Stiri juridice & administrative pe 6:29 felicia.taunean