Când spunem mediere despre ce vorbim?
Nu de putine ori am auzit vorbindu-se despre mediere ca despre o noua profesie juridica, precum si despre necesitatea studiilor juridice pentru mediator si, de aceea, consider oportun a da câteva explicatii legate de aceste aspecte.
Confuzia cu privire la caracterul juridic al medierii poate porni din faptul ca medierea este o profesie liberala prin care se urmareste solutionarea conflictelor, inclusiv a celor ce vor ajunge sau au ajuns deja în fata instantei de judecata. Medierea, fara a fi un substitut al avocaturii, reprezinta o cale alternativa la instanta de judecata care aduce solutii pentru cei aflati în conflict fara a folosi instrumente juridice.
Astfel, si în instanta si în procesul de mediere se urmareste solutionarea unui conflict, însa tehnicile sunt extrem de diferite, cea mai vizibila dintre diferente fiind aceea ca, în mediere, partile decid daca si cum se vor întelege, în timp ce, în instanta, judecatorul cauta si pronunta solutia. În instanta conteaza faptele, adica ceea ce poate fi probat, în timp ce în mediere conteaza omul, adica sentimentele, trairile si dorintele sale. În instanta exista termene, în mediere întâlnirile se stabilesc în functie de dorintele si disponibilitatea partilor.
În instanta exista cai de atac, în mediere nu, deoarece avem de a face cu întelegeri agreate de toate partile si nu impuse de catre o parte sau de catre mediator celeilalte/celoralte parti. În instanta intri într-un sistem cu proceduri pe care, daca nu le respecti, poti pierde procesul înca dinainte de a fi expusa povestea ta, în mediere nu trebuie prezentate probe, nu trebuie respectate proceduri pentru ca, în mediere, nu exista cuvântul “trebuie”, având în vedere ca nimic nu se impune. În mediere se poate: sa fii auzit, sa asculti, sa întelegi, sa fii înteles, sa oferi solutii.
Este important pentru evolutia unei societati sa existe variante multiple pentru rezolvarea situatiilor conflictuale si oamenii sa le stie. Alegerea cu privire la varianta cea mai buna este doar a lor, în functie de conflictul în care sunt implicati, de intensitatea acestuia si de personalitatea lor, iar avocatul poate fi lânga al sau client indiferent de metoda aleasa pentru rezolvarea conflictului. Sigur ca în instanta rolul avocatului va fi mult mai vizibil, clientul de cele mai multe ori fiind un spectator al luptei pe care o duce avocatul sau pentru a-i proteja cât mai bine interesele, în timp ce într-o mediere rolul principal îl are clientul, avocatul urmarind desfasurarea procedurii si intervenind doar acolo unde situatia o cere din punct de vedere juridic.
Medierea nu exclude avocatul, desi oricare din partile unui conflict pot decide daca doreste sau nu sa fie asistata de avocat, asa cum se întâmpla si în majoritatea cazurilor ajunse în fata instantei. De obicei, partile prefera sa stie ca au lânga ele o persoana care le tine partea, ceea ce un judecator sau un mediator nu poate face. Medierea lucreaza cu totul alte instrumente decât profesiile juridice: medierea lucreaza cu trairi, cu sentimente, cu dorinte, într-un cuvânt cu sufletul oamenilor.
Tocmai de aceea o mediere nu seamana cu alta, tocmai de aceea rezultatul unei medieri poate fi surprinzator pentru ca interiorul fiecarui om este unic. În prezent, la noi se pune foarte mare accent pe informarea cu privire la mediere care, însa, reprezinta o mica parte a medierii pierzându-se astfel din vedere ceea ce este medierea, scopul si efectele acestei proceduri. Unul din efectele medierii se produce la nivel social, oferind o alta perspectiva conflictului care poate fi rezolvat prin deschidere si nu prin întorcerea spatelui. În plus, medierea responsabilizeaza omul, învatându-l sa-si caute solutii împreuna cu cel cu care se afla în conflict pe care sa le respecte, fara a astepta ca altcineva ce nu este implicat în conflictul lor sa ia o decizie cu privire la problema pe care o au.
În conditiile în care se doreste realizarea la nivel national a informarii justitiabililor cu privire la aceasta metoda alternativa procesului din instanta, este însa de înteles de ce informarea cu privire la procedura medierii este considerata o etapa foarte importanta a medierii, dar nu trebuie uitat ca adevarata munca a mediatorului este reprezentata de ceea ce se întâmpla dupa ce partile sunt de acord sa apeleze la mediere, adica dupa semnarea contractului de mediere.
Informarea este o etapa de care este nevoie la acest moment, pentru a ajuta justitiabilul sa înteleaga optiunile pe care le are în rezolvarea unui conflict; sa stie ca îsi poate solutiona disputa nu doar prin intermediul instantei, ci si prin mediere. Trebuie înteles, însa, ca în mediere accentul nu cade pe emiterea de documente si pe întocmirea acestora, ci pe rezolvarea conflictului prin cautarea si gasirea de solutii de catre cei implicati în conflict, ceea ce se întâmpla prin comunicare, prin ascultare si întelegere si nu prin intermediul completarii sau semnarii unor acte sau formulare tipizate.
Medierea este, în primul rând o arta, care, asemenea oricarei forme de arta, lucreaza cu lucruri abstracte – cu trairile umane. Mediatorul lucreaza cu dorintele si nevoile partilor si, abia dupa ce reuseste magia de a le îmbina armonios astfel încât partile sa fie multumite, le aduce în planul concret, etapa în care rolul avocatilor este important deoarece acestia pot ajuta ca întelegerea partilor sa ia o forma juridica valida. Medierea si avocatura sunt doua profesii complementare, colaborarea dintre mediator si avocat având un mare câstigator: clientul!
Desi studiile juridice ale mediatorului pot repreenta un avantaj, atât pentru el cât si pentru parti si avocati, mediatorului nu i se impune prin lege sa aiba studii juridice, deoarece medierea nu este o profesie juridica. Asta nu înseamna, însa, ca nu exista mediatori cu studii juridice! În orice caz, daca studiile mediatorului într-un anumit domeniu ridica probleme pentru justitiabil nu trebuie uitat ca potrivit legii medierii partile au dreptul sa îsi aleaga mediatorul, ceea ce înseamna ca acesta poate fi ales si în functie de specializarea/specializarile pe care le are pe lânga cea de mediator: de jurist, medic, inginer, specialist în asigurari s.a.m.d.
Nu exista o varianta de solutionare a conflictelor care sa fie optima la nivel general. Un conflict implica oameni; cum oamenii sunt unici si conflictele sunt unice si, de aceea, varianta cea mai buna de rezolvare a unui conflict nu poate fi stiuta decât de la caz la caz. Exista rezolvari optime ale conflictelor pe care doar medierea le poate genera, asa cum exista si situatii conflictuale în care doar interventia unui judecator poate aduce o rezolvare. De aceea, cel aflat în conflict trebuie sa fie bine informat cu privire la variantele prin care îsi poate solutiona conflictul si, în baza unei informari corecte, sa poata lua decizia cea mai buna pentru el în acea situatie.
Asadar, când spunem mediere nu vorbim despre norme, termene si proceduri, ci despre comunicare, confidentialitate, flexibilitate, empatie, vindecare. Vorbim despre un alt mod decât cel clasic de a-si rezolva situatia pentru cel aflat într-un conflict. Vorbim de o noua optiune pentru avocat, atunci când se gândeste cum îi poate servi mai bine interesele clientului sau.
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!