Dosarul preturilor de transfer
Noile modificari aduse Codului Fiscal, intrate in vigoare inca de la inceputul lunii februarie, arata ca un control pe TVA poate duce la o investigatie privind preturile de transfer. Tocmai de aceea am pregatit un ghid util cu tot ce trebuie sa stiti pentru a nu fi luati prin surprindere de inspectorii fiscali.
1) „Dosarul preturilor de transfer poate schimba trecutul”
Este o greseala des intalnita: compania decide, intr-un final, sa intocmeasca un dosar pentru tranzactii cunoscute ca fiind in afara preturilor din piata, iar acum se asteapta ca acest dosar sa rezolve diferendele cu Fiscul.
Atentie! Dosarul analizeaza tranzactii care si-au produs deja efectul! Ceea ce poate sa faca consultantul este doar sa identifice corect factorii prin care sa argumenteze eventuale devieri de la valori de piata si astfel sa reduca ajustarile impuse de organul de control.
Cu totul altfel vor sta lucrurile cand compania are o politica legata de preturile de transfer, pe care o aplica chiar din momentul initierii unei tranzactii intra-grup. Un dosar bine pus la punct, pregatit din timp si adus la zi, va fi o dovada ca tratati cu seriozitate problema preturilor de transfer, chiar un bun motiv de a „descuraja” un eventual audit si pe aceasta tema.
2) „Am doar doua-trei tranzactii cu grupul. Ce poate fi atat de complicat sa fac dosarul preturilor de transfer?”
Se impune din start o precizare: documentarea unei tranzactii din punctul de vedere al preturilor de transfer nu este un audit obisnuit, in care verifici doar corecta inregistrare a unei facturi.
Trebuie sa argumentezi ca aceasta tranzactie s-a incheiat la un pret de piata, iar aceasta nu este o stiinta exacta. Cea mai buna metoda de stabilire a valorilor de piata, care va fi acceptata de inspectorii fiscali, se face doar in urma unei temeinice analize functionale a afacerii respective.
3) „Dosarul preturilor de transfer este un cost inutil pentru afacerea mea, am nevoie de el doar in momentul unui control”
Dincolo de caracterul lui obligatoriu, este documentul prin care justifici in fata organului de control de ce ai ales un anumit pret pentru o anumita tranzactie – dosarul poate fi vazut si ca un instrument de gestionare eficenta a fluxurilor financiare.
Documentarea tranzactiilor arata daca acestea sunt lipsite de sens economic (exista riscul sa fie incadrate ca fiind artificiale sau se deruleaza la preturi mult sub/peste cele din piata) si, astfel, mai devreme sau mai tarziu, se vor „razbuna” si vor deveni punctele vulnerabile ale afacerii.
4) „Sunt parte a unui grup multinational puternic, inspectorii fiscali nu vor risca sa atace”
In timp, s-a constatat o profesionalizare a echipelor de inspectie fiscala, mare parte din inspectori urmand sesiuni de training cu specialisti in domeniu. De aceea, nu mizati pe „nepregatirea” inspectorilor ANAF si mai bine va faceti temele cum trebuie.
Nu mizati nici pe „protectia” data de renumele corporatiei!
State puternice, precum SUA si Marea Britanie, isi fac deja un titlu de glorie din declansarea bataliilor impotriva unor nume grele (Google, Starbucks) pe frontul preturilor de transfer.
In noile conditii economice, cand e nevoie de noi surse bugetare, nu va trece mult pana cand exemplele din afara sa fie preluate si de autoritatile noastre.
5) „Ma ajuta compania-mama in cazul unui control. Ei au deja dosarul facut”
Solutia „traducerii” unui dosar intocmit de compania-mama nu este viabila.
Fiecare documentare trebuie sa aiba relevanta pentru piata pe care actioneaza compania care este supusa controlului ( nu grupul este supus investigatiei, ci filiala sa). Apoi, apar cerinte specifice fiecarei legislatii.
Retineti ca, oricat de buna ar fi colaborarea cu sediul central, in momentul controlului este practic imposibil sa primesti rapid din partea companiei-mama toate informatiile necesare intocmirii dosarului, mai ales daca e vorba de date cu mai multi ani in urma. In plus, se pune si problema confidentialitatii unor date – nu poti lua legatura decat cu persoane special abilitate din cadrul grupului, astfel ca, din nou, este esentiala pregatirea din timp.
Important! Nu puteti transfera responsabilitatea preturilor de transfer exclusiv in curtea companiei-mama: „ei ne impun ce tranzactii sa incheiem, ei ne spun preturile”.
Compania-mama trebuie informata in cazul in care preturile „sar” din marja pietei, iar, pentru aceasta,
e nevoie de o analiza preliminara a riscurilor asociate tranzactiilor intra-grup si a preturilor utilizate.
6) „Lucrez cu cineva care poate sa faca rost de o baza de date, asa ies mai ieftin”
Doar la prima vedere pare ieftin, pentru ca daca va veti uita la rezultate, sigur veti simti ce inseamna o ajustare impusa de organul de control, cu recalcularea impozitului pe profit (plus dobanzi si penalitati aferente).
Sfatul nostru: lucrati doar cu o firma care detine licenta de utilizare a marilor baze de date internationale.
Bazele de date se modifica in permanenta, astfel ca, la un control din 2013, spre exemplu, trebuie sa poti proba datele pe care le-ai folosit in momentul intocmirii dosarului, sa zicem in 2010 (aduci efectiv baza de date din 2010 prin care auditezi rezultatele din dosar).
In plus, bazele de date nerelevante pentru domeniul respectiv dau nastere la interpretari din partea autoritatilor, care pot impune propriile estimari.
Nu in ultimul rand, luati in calcul ca utilizarea de dosare care au fost intocmite accesand baze de date „pirat” poate dauna imaginii grupului.
7) „Am timp sa fac dosarul cand vine controlul!”
Iata o alta greseala des intalnita: companiile se uita la termenele din procedura de control si vad „maximum trei luni – prezentarea dosarului”, dupa care se mai poate acorda o perioada „egala cu primul termen acordat”.
Problema este ca sunt rare cazurile in care se acorda cele trei luni, iar daca, spre exemplu, prima data se da un termen de trei saptamani, suplimentar se vor acorda tot trei saptamani.
Asadar, de obicei, termenul de prezentare a dosarului va fi de o luna si jumatate, maxim doua luni. Acesta este, de cele mai multe ori, un termen insuficient, mai ales atunci cand sunteti la prima documentare a tranzactiilor.
Atentie! Prezentarea unui dosar incomplet echivaleaza cu neprezentarea acestuia, amenda fiind cuprinsa intre 12.000 si 14.000 de lei.
Pe scurt, vorbim de diferenta dintre a munci sub presiunea controlului si a face lucrurile temeinic, in liniste, pentru a putea raspunde adecvat oricarei „provocari” ulterioare. Luati in calcul si faptul ca, oricand, documentatia preturilor de transfer poate fi ceruta de autoritati in timpul altor inspectii fiscale.
8) „Sanctiunea pentru neintocmirea dosarului este doar o amenda contraventionala”
Amenda e doar o mica parte a problemei.
Adevarata „sanctiune” a neintocmirii/prezentarii incomplete a dosarului este ca organul de control sa faca propria estimare, prin efectuarea unei medii aritmetice a trei tranzactii „similare” (alese de inspector) si, astfel, se ajunge la o ajustare serioasa, ce nici macar nu mai poate fi contestata, pentru ca vi se va refuza intrarea in „procedura amiabila”.
De notat ca cea mai mare ajustare de preturi de transfer din Romania de pana in prezent a fost de 30 milioane de euro, in timp ce ajustarile de milioane de euro nu mai sunt deloc ceva neobisnuit.
9) „Grupurile nationale sunt mult mai ferite de un control pe preturi de transfer, comparativ cu cele multinationale”
Legea nu face distinctie atunci cand vorbeste de obligativitatea intocmirii dosarului preturilor de transfer, indiferent daca e vorba de o companie dintr-un grup multinational ori national.
Aceasta pentru ca, indiferent de numele actionarului sau, contribuabilul nu trebuie sa manipuleze rezultatele financiare prin tranzactii intragrup, artificiale sau sub/supraevaluate. In acelasi timp, autoritatile dintr-un stat european trebuie sa arate ca nu incalca principiul nediscriminarii intre un grup national si o multinationala comunitara.
10) „Am deja un dosar de preturi de transfer. De ce mai e nevoie sa-l actualizez?”
In primul rand, dosarul preturilor de transfer trebuie sa reflecte orice eveniment major din cadrul grupului (achizitii, restructurari etc.).
Dar, chiar si in lipsa unor astfel de evenimente interne, trebuie analizat daca nu au aparut modificari substantiale in piata/industria in care actionati, la nivel regional: o fuziune sau un faliment (evenimente foarte obisnuite pentru aceasta perioada “fluida”) a dus poate la distorsiuni ale pietei inexistente acum doi ani sau chiar cateva luni in urma.
Concret, dosarul preturilor de transfer trebuie sa arate in orice moment ca tranzactiile pe care le efectuati intra-grup nu sunt „rupte de realitate”.
Ca sa nu mai vorbim de schimbarile legislative, care oricand pot aduce „ceva nou” in domeniu, cel mai bun exemplu in acest sens fiind recentele modificari aduse Codului Fiscal.avocatnet.ro.
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!