Criza din Cipru dezvaluie adevarata amploare a dezechilibrului bancar din Europa
Indiferent cum se va sfârşi criza din Cipru, cu sau fără taxarea depozitelor bancare, cu sau fără falimentul băncilor sau chiar a ţării, cu sau fără ieşirea din euro, frica s-a instalat în rândul tuturor. Pe buzele şi în mintea tuturor apare problema că depozitele mari nu vor mai fi în siguranţă nicăieri, nici măcar în Elveţia. Toate rapoartele marilor bănci de investiţii, care se duc la marii investitori din această lume, care au sute de miliarde de euro/dolari/yeni/franci elveţieni etc. în depozite fie pe termen scurt, fie pe termen lung, menţionează acest lucru.
Taxarea depozitelor este de fapt o naţionalizare, dar îmbrăcată altfel juridic. De la naţionalizarea bancară, parţială sau totală „peste noapte“ în Olanda (ING), Marea Britanie (RBS), Franţa (SocGen), America (Citibank) s-a trecut apoi la naţionalizarea obligaţiunilor emise de Grecia care a fost îmbrăcată sub denumirea de ştergere a datoriilor, pentru a ajunge acum, în al cincilea an de criză, la naţionalizarea depozitelor. Acest subiect nu mai este tabu nicăieri. Cutia Pandorei a fost deschisă, iar Europa este cea mai expusă.
Problema bătrânului continent este că activele bancare depăşesc de trei ori PIB-ul zonei. În America, sistemul bancar are numai 75% din PIB, deoarece are o piaţă de capital mult mai dezvoltată, care poate înlocui în orice moment şi pe orice vremuri necesitatea de finanţare a economiei şi a companiilor.
Odată cu izbucnirea crizei, dezechilibrul din Europa dintre activele bancare şi PIB, care era doar numai o chestie statistică în rapoarte, a devenit o realitate vie şi un coşmar.
Cristian Hostiuc, Ziarul Financiar
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!