Medierea comerciala sau profesionalizarea afacerilor

Codul Civil Roman dorind parca sa arunce o umbra asupra regulilor speciale de definire a activitatii comerciantilor a conceptualizat activitatile de afaceri sub denumiri generice civile. Intr-o lume a profesionistilor comercianti, nevoia de instrumente rapide de solutionare a disputelor sau litigiilor aduce o dezbatere despre medierea comerciala.

Intr-un univers societar, cu multe reglementari si cu o practica in permanenta schimbare, generata de celeritatea schimbarilor legislative, nevoia aplanarii conflictelor societare prin mediere devine o realitate. Sunt unul din cei care nu am privit medierea ca forma revolutionara de rezolvare a problemelor din sistemul de justitie din Romania, dar nu putem ignora nevoia de schimbare a paradigmelor in zona afacerilor din Romania.

Dintr-un inceput se ridica intrebarea, cine ar putea fi interesat de medierea comerciala? Relatiile intra-societare in special in societatiile cu raspundere limitata ascund o eterna neogociere si repozitionare a optiunilor tocmai datorita caracterului intuitu personae a asocierii. Astfel, arhitectura intereselor societare este direct dependenta de optiunile personale ale asociatiilor.

In cazul in care constitutia societara- fie in forma Contractului de societate, fie in forma Regulamentului de functionare a Administratorilor nu contine elemente de sprijin in luarea deciziilor pentru depasirea pozitionarilor partizane, este rolul mediatorului de a armoniza pozitiile divergente. In acest caz medierea se defineste ca instrument de supravietuire pentru societate si nicidecum actul de redefinire a pozitiei asociatiilor. O hotarare judecatoreasca sau o hotarare arbitrala vor redistribui interesele in functie de interesul societar, pe cand medierea nu va face decat sa armonizeze pozitiile, readucand affectio societatis in prim-planul interesului societar.

In acelasi timp, in cazul hotararilor care trebuie luate cu majoritati speciale, neindeplinirea acestui numar de voturi poate duce la retragerea asociatului din societate sau la dizolvare pentru neintelegeri grave intre asociati. Medierea comerciala, ofera insa  posibilitatea de negociere sub asistenta specializata a unui profesionist, care va trebui sa stie sa creeze exclusiv cadrul de negociere si nicidecum sa instrumentalizeze negocierea.

Care sunt efectele pozitive ale medierii comerciale?

In primul rand, consideram ca un nivel ridicat de discretie cu privire la problemele care privesc socieatatile ajuta la definirea increderii publice a corporatiilor.

Mai mult, o societatea cu probleme in definirea ierarhiei decizilor poate sa fie neatractiva pentru orice investitor pe piata de capital in cazul societatilor listate.

Un alt avantaj al medierii , il constituie faptul ca affectio societatis nu este compromis. Astfel, intreaga forma de definire a relationarilor societale poate fi negociata inca, ponderata sau dezvoltata. Partile nu intra intr-o logica conflictuala , ci intr-o logica a negocierii, iar scopul nu este distructiv – ca in cazul unui litigiu aflat pe rolul instantelor , ci constructiv de dezvoltare societara.

Una din problemele foarte mari cu care se confrunta societatile este faptul ca la momentul litigiului intre asociati se poate pierde controlul asupra societatii, intreaga decizie putand fi transmisa de catre judecator temporar catre un curator. In cazul medierii, mediatorul nu face rolul administratorului judiciar, ci a celui care incearca sa ajute partile sa gaseasca ele compromisul negociat.Datorita acestui fapt, este mult mai usor de reconstituit pornind de la o reduta de acest fel.

Fie ca viitorul sa ofere sistemului coerenta, credinta si predictibilitate pentru a creste increderea in solutii alternative de rezolvare a disputelor.

lector univ.dr. Ciprian PAUN , Avocat, Baroul Cluj

Cuvinte cheie: aplanarea conflictelor societare, Ciprian Paun, Codul civil, comercianti, discretie, mediere, medierea comerciala, profesionalizraea afacerilor, profesionisti

Editoriale pe 8:00 a.stancu