Toti oamenii de afaceri platesc pentru modul in care este administrata economia de stat
De obicei, cu foarte puţine excepţii, oamenii de afaceri români, care au ceva în spate, au creat branduri şi angajează sute şi mii de oameni nu prea vor să se implice public în politică, nici verbal, nici personal. Au prieteni şi relaţii în toate partidele, preferând să vorbească direct cu ei dacă au o problemă. Poate şi alţii au aceeaşi problemă, dar fiecare să-şi rezolve singur situaţia, nu? Deoarece câteodată au nevoie de cei aflaţi la putere, să răzbească mai repede în hăţişul birocratic al unei administraţii, oamenii de afaceri evită să-şi dea public cu părerea despre cei care sunt la putere, despre cum conduc ei un minister, o agenţie sau rezolvă o situaţie şi într-un final despre cum conduc ţara şi economia. Părerile lor sunt generale, România are nevoie de infrastructură, o fiscalitate favorabilă investiţiilor, adică opinii pe care le găseşti în orice fel de raport şi sunt valabile pentru orice ţară. Cât timp economia a crescut, iar business-urile lor creşteau cu 30-40% şi chiar mai mult pe an, oamenii de afaceri nici nu se uitau în jur, să vadă ce fac cei care conduc statul.
Ce vând, ce privatizează şi cui, ce angajează, ce taie, ce închid, ce rămâne în urma lor, ce personaje politice susţin, cui dau contracte, unde pleacă banii şi la cine, cu ce se prezintă în Europa, cu cine se întâlnesc, ce face economia dincolo de datele macroeconomice. Sunt probleme care sunt pe agenda unui om de afaceri, dar nu public. Dacă businessul meu creşte, ce treabă am eu cu băieţii deştepţi din energie, care au luat peste un miliard de euro, sau cu miliardele de euro care s-au dat pe drumuri paralele cu cel principal doar pentru a mai bifa câţiva kilometri de autostradă. Când s-au privatizat societăţi cu investitori fără un ban în buzunar, dar cu relaţii politice la vârf, niciun om de afaceri nu lua atitudine.
Omul de afaceri spune că dă credit guvernului Ponta, dar se arată mai preocupat de opoziţia politică. Poate că opoziţia ar trebui să fie el cu toată clasa de business şi să reacţioneze nu când îi este afectat direct businessul lui, ci la începuturi, când începe să fie afectat un oraş, o zonă sau un alt domeniu, unde nu este el prezent direct. Când Oltchim strângea datorii peste datorii şi nu-şi plătea facturile la energie, pe niciun om de afaceri nu interesa acest lucru. Când Oltchimul s-a închis, când 3.000 de oameni au fost trimişi acasă, dintr-o dată acest subiect a devenit cap de afiş şi pe agenda oamenilor de afaceri. Când de la 2.500 de lei pe lună, cât avea un muncitor la Oltchim, scazi la 700 de lei, asta înseamnă mai puţină mâncare vândută, mai puţine haine, o reeşalonare la împrumutul luat de la bancă, dacă nu chiar stoparea plăţii ratelor, o maşină în minus la vânzare, tăierea unei asigurări şi lista mai poate continua.
Acest lucru este valabil pentru orice om de afaceri sau pentru orice multinaţională. Nimeni nu este imun la modul cum se administrează economia de către stat. Dacă oamenii de afaceri, dacă investitorii mai mari şi mai mici, dacă marile companii nu au vorbit la timp, nu au luat atitudine când trebuia în privinţa devalizărilor, a abuzurilor politicienilor, a modului cum s-a făcut o privatizare sau alta, a modului cum s-au dat contracte într-un sector sau altul, acum plătesc cu toţii. Inclusiv Ion Ţiriac.
Cristian Hostiuc, Ziarul Financiar
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!