De la zero in 1990, Romania are in 2013 o datorie externa de 100 miliarde de euro. Vezi motivele
Directorul Ford România, Zoltan Brassai, a surprins saptamâna trecuta într-o fraza toata situatia economiei românesti: inginerii sunt mai prost platiti aici decât economistii pentru ca România produce putin si importa mult.
„În Germania în productie se plateste mai bine decât în comert deoarece acolo se produce mai mult decât se vinde. În România comertul este pe primul loc deoarece se vinde mai mult decât se produce, de aici si diferentele între salarii”, a spus Brassai saptamâna trecuta la ZF Live.
Cu alte cuvinte, firmele se adapteaza contextului si cauta pe piata muncii mai multi economisti, oameni care sa se ocupe de relatiile comerciale, de identificat cele mai bune surse de achizitii si cele mai profitabile canale de vânzare si sa administreze profitabil conturile companiei, decât oameni care sa se ocupe de productie.
Inginerii, care transforma materialele în unelte sau direct în obiecte folositoare omului – fie acestea electrocasnice, masini, computere sau mobile, fie acestea produse alimentare, sunt mai putini cautati pe piata muncii.
De ce? Pentru ca firmele îsi gasesc mai usor desfacere pentru importuri, iar intrarea în productie are bariere înca insurmontabile pentru capitalul local.
Nu întâmpator cel mai bogat om din România si-a facut averea din import de automobile si participând la capitalul unuia din cei mai mari retaileri de pe piata locala.
Datele din „teren” sunt confirmate si de cifrele macro.
Cu toata caderea economica din 2009, România a ramas net importatoare, cu deficite comerciale si de cont curent de peste 5% din PIB. Pare putin fata de 12-13% în anii 2007-2008, dar limita acceptabila, prudenta pentru o tara care urmareste sa aiba o relatie echilibrata cu exteriorul este un deficit de cont curent de 6% din PIB.
Toate tarile urmaresc sa fie pe excedent sau cu deficite comerciale cât mai mici si unele chiar reusesc, chiar daca nu dispun de resurse naturale (cazul Norvegiei sau al tarilor din Golf) si chiar daca nu au dezvoltarea unica industriala a Germaniei (excedent comercial de 188 de miliarde euro în 2012) sau forta de munca ieftina a Chinei (excedent comercial de 231 de miliarde de euro în 2012).
Astfel, Ungaria si Irlanda sunt printre tarile care reusesc sa încheie în general cu o balanta comerciala excedentara, deficitele lor de cont curent fiind cauzate doar de nivelul capitalurilor si profiturilor repatriate, mai mari în ultimii ani decât cel al investitiilor straine.
Revenind la România, desi importurile s-au redus în 2009 fata de anul anterior cu 32%, exporturile au cazut la rândul lor brutal în acel an de criza acuta, cu 14%. Apoi în 2010 si 2011, parca rupte de marasmul economic intern, exporturile au avut o rata de crestere cumulata de 50%.
Cu toate acestea, insuficient pentru a ajunge la un echilibru al balantei comerciale. În 2011 deficitul comercial a fost de 9,72 miliarde de euro. În 2012, datele venite recent arata un deficit comercial de 9,56 miliarde de euro, la exporturi de 45 de miliarde de euro si importuri de 54,6 de miliarde de euro.
Concluzia este ca economia româneasca are în ADN-ul sau deficitul comercial. Iar remarca lui Zoltan Brassai de la Ford arata câte consecinte are aceasta structura, aceasta asezare a economiei în relatia cu exteriorul în toate directiile, inclusiv pe piata fortei de munca.
Caderea industriei din anii ’90 i-a împins de altfel pe multi dintre absolventii facultatilor din cadrul Politehnicii sa devina agenti de vânzari, publicitari sau experti în taxe. Agenti de vânzari pentru produse din import, publicitari care au drept clienti mai ales firme importatoare si experti în taxe din BIG 4 care lucreaza mai ales pentru companii straine. Absolventi de aeronave, oameni care si-au „scrântit” mintea cu teorema lui Cauchy-Kovalevskaya în facultate calculeaza acum TVA la încasare, adica 24% din X egal cu cât.Numai ca deficitele acumulate an de an la extern pentru ca economia nu poate functiona decât pe minus se contabilizeaza în cresterea anuala a datoriei externe.
De la zero în 1990 acum avem, stat si privat, o datorie externa de 100 miliarde de euro la un PIB de 139 mld. euro si exporturi de 45 mil. euro. Slabiciunea inginerilor si excesul de putere si de imagine al economistilor/finantistilor se vede si în interventiile media. Sunt deseori citati de ziare si de televiziuni finantisti, dar expertii în tehnologie sunt ignorati.
Cel mai bine s-a vazut anul trecut în cazul Oltchim. Nu au reusit sa apara voci credibile, ingineri experimentati care sa dea o solutie pentru aceasta companie care pâna la urma se confrunta cu o problema tehnologica. Hidroelectrica, templu al ingineriei, a ajuns sub comanda unor avocati si nicio voce credibila, niciun om care lucreaza cu determinari ale stiintelor exacte nu are în acest moment credibilitate în România sa indice o directie.Sorin Pâslaru, zf.ro.
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!