Impozitul forfetar pro si contra
Impozitul forfetar reprezintă o prelevare bănească obligatorie şi definitivă, efectuată de către stat, din veniturile obţinute de persoanele fizice şi/sau juridice, în vederea acoperirii cheltuielilor publice efectuate de către stat. Chiar dacă acest sistem a fost adoptat şi în alte state ale lumii, printre care Polonia, Franţa şi Spania, temerea care încă se menţine în mediul fiscal este, pe de o parte, sarcina fiscală suplimentară pentru micii întreprinzători, şi pe de altă parte, diminuarea expansiunii economice care ar putea fi realizată prin investiţiile marilor contribuabili în economie, care ar putea fi descurajaţi prin introducerea unui bir suplimentar.
Totodată, prin introducerea unui astfel de impozit, statul se va asigura de plata unei părţi din impozitele datorate de către firme, eliminându-se astfel posibilitatea acestora de a se sustrage de la plata lor. Pe de altă parte, se va ajunge la dispariţia de pe piaţa locală a firmelor paravan şi a celor care nu au nicio activitate economică. Dezavantajul introducerii acestui sistem forfetar va fi pentru firmele mici care supravieţuiesc în condiţiile de contracţie a cererii şi care înregistrează venituri reduse, şi care vor întâmpina dificultăţi în a-şi găsi resursele financiare pentru a-şi continua activitatea.
Necesitatea introducerii unui astfel de mod de impozitare forfetar ar putea avea ca raţionament aspecte care fac referire la: (i) imposibilitatea de identificare, stabilire şi urmărire a impozitului pe profit/venit de către organele de politică şi administrare fiscală pentru domeniile economice şi contribuabilii ce vor face obiectul impunerii forfetare; (ii) imposibilitatea de predictibilitate a impozitului pe profit/venit pentru domeniile economice şi pentru contribuabilii care vor face obiectul impunerii forfetare; (iii) costul ridicat al administrării impozitului pe profit/venit în cazul domeniilor economice şi contribuabililor care vor face obiectul impunerii forfetare; (iv) caracterul local al activităţilor economice ce vor face obiectul modului de impunere forfetar.
Astfel, introducerea unui sistem de impozitare forfetar ar trebui să vizeze obiective ca: diminuarea evaziunii fiscale în domeniile economice selectate, reducerea costurilor de administrare la nivelul instituţiilor statului, reducerea cheltuielilor generale ale contribuabililor cărora li se va aplica acest mod de impozitare (cheltuieli de documentare, cheltuieli de asistare a inspecţiei fiscale, etc.), predictibilitatea veniturilor bugetare de încasat, precum şi selecţia economică a contribuabililor ce vor face obiectul impunerii forfetare, în sensul că vor continua activitatea numai aceia care vor obţine un profit net cel puţin la nivelul impozitului forfetar plătit.
Pentru o aplicabilitate eficientă a modului de impozitare forfetar, acest regim fiscal ar trebui să urmărească următoarele principii:
- să se aplice pe o anumită perioadă de timp,
- să fie aplicat doar asupra unor domenii de activitate economică,
- să fie netoxic, să evite selecţia contribuabililor care au avut un comportament fiscal corect,
- să nu se aplice contribuabililor înregistraţi ca plătitori de TVA şi/sau accize.
Teoretic, efectele introducerii modului de impozitare forfetar ar putea fi benefice atât pentru contribuabilii care vor fi subiecţii acestuia, cât şi pentru stat, câtă vreme condiţiile care fac necesară introducerea acestui mod de impozitare sunt îndeplinite, obiectivele minimale precizate au fost avute în vedere, principiile nelimitative expuse anterior vor fi respectate.
Rămâne de văzut dacă vom avea un proiect de act normativ care să precizeze cu claritate subiecţii şi domeniile de activitate economică ce sunt reglementate de acest mod de impunere forfetar şi care să fie supus dezbaterii publice.juridice.ro
Alin CHITU
Tax Senior Manager, Ţuca Zbârcea & Asociaţii Tax
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!