Cine e mai presus de lege şi Dumnezeu!
Se zice că tot omul este supus greşelii. Că numai El este fără de pată! Uneori, viaţa este despărţită de moarte de dimensiunea unui fir de păianjen. Zilele noastre de după ’90 au fost şi sunt pe mai departe ancorate în teamă, frică, nesiguranţă, teroare, disperare, furie, răutate exacerbată, dorinţă de răzbunare şi, ca un corolar al acestor sentimente, o stare de permanenţă agresivitate transformată în violenţă.
De la vorbe ce ţin de subteranul comportamentului omenesc, la folosirea forţei fizice, de cele mai multe ori făcându-se uz şi de o armă, se pare că deocamdată, suntem robiţi patimilor determinate de starea nevricoasă pe care o încercăm, zi de zi, moment de moment. Cea mai de seamă concluzie constă în necesitatea de a fixa în subconştientul nostru, drept deviză obligatorie pentru supravieţuire, evitarea oricărui act de provocare ce s-ar putea transforma lesne, în act de violenţă cu final nedorit.
Noţiunea juridică de “armă” este pe cât de diversificată pe atât de periculoasă atunci când se recurge la folosirea ei. Greutatea corpului şi mâna făcută pumn se transformă în cea mai veche şi redutabilă armă a unei persoane. Armele albe, armele de foc, letale sau neletale, tehnicile de autoapărare sau de atac,variatele forme de luptă oriental etc.completează galeria violenţei şi demonstrează cât de născocitoare este mintea lui homo sapiens în a găsi forme noi de impunere a voinţei celui dedat răului.
Dintotdeauna, violenţa materializată sau nu, a primit riposta legii sub forma pedepsei rostite de judecătorii integri, severi, obiectivi care serveau, necondiţionat, legea şi astfel apărau comunitatea de excesele unor ticăloşi. Am auzit, cu doza de uluire necesară, spusele unui june cu mustaţă din Consiliul Superior al Magistraturii care cerea, imperios, imperial, extrem de înţepat, ”să înceteze odată criticile la adresa CSM şi a unora dintre membrii acestuia”. Magistratul, destul de scufundat în mânăriile suszisului Consiliu care ba se-adună spre a confirma o propunere, ba nu se-adună şi, din lipsă de cvorum, se tot amână deciziile.
După exemplul unor astfel de personaje de tristă amintire, lumea juzilor autohtoni se împarte în cei curaţi şi cei mai puţin curaţi sau corupţi de-a dreptul. Se zice că Eduard Şevardnadze fost preşedinte al Gruziei într-o anume perioadă, a convocat o şedinţă cu cei mai importanţi oameni politici şi economici din Republică. Prima cerinţă a fost aceea de a ridica, toţi cei prezenţi, mâna stângă. Au fost identificaţi toţi cei care purtau ceasuri scumpe şi li s-a cerut să justifice sumele de bani cu care au achiziţionat aceste bunuri. Mulţi şi-au pierdut fotoliul şi, nu puţini, libertatea după anchetele dispuse. Priviţi, rogu-vă la maşinile scumpe ce împodobesc parcările din zona judecătoriilor şi parchetelor. Câţi sunt “începători” de doi sau trei ani, dar au maşini de marcă, scumpe , extrem de scumpe.
Doriţi o explicaţie? Păi, iată una, dintre miile de asemenea cazuri. Ziua de 2 aprilie 2010 în cetatea Băniei, adică în Craiova. Un idiot, violent şi grăbit este deranjat până la explozie de faptul că un bunic trecea”prea încet” pe pasajul pietonal. Opreşte maşina , coboară de la volan, aplică o lovitură în piept bietului bunic ce-şi însoţea nepoţica şi îl omoară. Judecătorii Craiovei, recunoscuţi pentru blândeţea şi înţelegerea manifestat în lungul timpului pentru interlopii locali şi de import, îl condamnă pe asasin la, atenţie, cinci ani de închisoare!
Toată lumea a văzut actul de demenţă comis de mucosul de 18 ani cu permis de două luni, care extrem de deranjat de faptul că tânăra traversa pe pasajul destinat acestui scop vorbind la telefon şi făcând astfel, după opinia lui, abuz de dreptul conferit de legea rutieră, s-a hotărât să-i dea o lecţie. Drept pentru care a lovit-o intenţionat cu maşina de două ori, după care a plecat. Tentativă de crimă clară şi fără echivoc. Juzii au zis însă că “băieţelul” este vizibil necopt, aşa că 10 zile de arest sunt suficiente, cu atât mai mult cu cât victima nu a suferit nimic.
Pericolul unor astfel de decizii este deosebit. Oamenii, tac, înjură, gândesc şi, în final îşi zic “las că-mi fac singur dreptate”!
Care este rolul moralizator al pedepsei, domnilor judecători? Studentul doamnei senator care a fost judecat pentru tentativă de omor a fost condamnat, în final, la 3 ani şi 6 luni de închisoare şi, iată urmarea. Idiotul nevricos de 18 ani va fi probabil absolvit de orice răspundere penală pentru că…!? Cine seamănă vânt, culege furtună!amosnews.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!