Cauzele revoltei magistratilor. Cum s-a produs efectul de orbire

 „Revolta magistratilor” inceputa vineri, 4 ianuarie, dupa alegerea procurorului Oana Schmidt Haineala in fruntea CSM are cauze profunde, ascunse in detaliile acestui sistem inchis de putere format din judecatori si procurori. Din capul locului trebuie spus ca alegerea unui procuror i-a facut pe judecatori sa strambe din nas. Judecatorii se considera in Romania Dumnezeii sisemului, iar in procurori vad un fel de semizei, in tot cazul supusi controlului celor dintai. Or, alegerea unui procuror se cheama ca semizeul a ajuns sa-si conduca Dumnezeul, adica blasfemie, ceva de neconceput pentru multi judecatori.  

Animozitatea intre cele doua categorii de magistrati are radacini istorice, procurorii fiind perceputi mereu, justificat sau nu, ca o casta privilegiata. Modul in care s-au desfasurat alegerile in Consiliul Superior al Magistraturii, suspiciunile de manevrare a votului in scopuri oculte au pus paie pe focul si asa mocnit. Ministrul Justitiei, Mona Pivniceru, a profitat de momentul tensionat din CSM pentru a-i asmuti si mai rau pe judecatori contra procurorilor. Tot mai presata de sustinatorii sai politici, cu o Antena 3 turbata de cand dosarul lui Dan Voiculescu s-a intors la Inalta Curte, instanta care l-a condamnat pe fostul premier Adrian Nastase, Mona Pivniceru a declarat razboi deschis Oanei Haineala si lui Daniel Morar, adica procurorilor.

In acest joc s-au prins doua asociatii de magistrati, AMR (cateva sute de membri, dupa cele mai generoase estimari) si UNJR (cateva zeci), magistratii nemultumiti de Haineala si, mai nou, de candidatul la functia de vicepresedinte, Cristi Danilet, avand insa motivatii si argumente foarte diferite. De notat ca nu putem vorbi inca de o masa critica de nemultumiri,  in Romania activeaza cam 7500 de magistrati, judecatori si procurori.

In umbra Asociatiei Magistratilor din Romania a ramas judecatoarea Viorica Costiniu, al carei sot a fost trimis in judecata de DNA si condamnat in prima instanta tot la Inalta Curte. Prietena buna cu Pivniceru, Costiniu pare sa aiba acelasi scop cu sustinatorii politici ai ministrului justitiei: restaurarea retelelor de tip Voicu din justitie si un repopularea CSM pentru a-l face mai flexibil, mai linistit si mai tolerant cu judecatorii si procurorii propusi la diverse functii in sistem. Nota bene, in septembrie 2013 expira mandatul Liviei Stanciu, presedinta Inaltei Curti, asadar miza uriasa (aici se judeca Voiculescu si tot ce inseamna demnitar, parlamentar, adica penal mai de soi).

Pe alti magistrati i-a luat pur si simplu flama. Pentru ei, n-a mai contat ca Haineala fusese vicepresedinte timp de un an si  nimeni nu i-a pus in discutie legitimitatea de a conduce (in absenta presedintelui, vicele preia atributiile si conduce de facto CSM). Nu a mai avut importanta ca legea permite unui procuror sa candideze si ca, la urma-urmei, a fost un vot, nu o numire arbitrara. Limitate la motivele enuntate mai sus, motivele revoltei magistratilor sunt subtirele rau.

Insa o contributie importanta la inflamarea magistratilor a avut-o, din cate se pare, chiar noua presedinta de pe vremea cand era vice. Stilul autoritar, dominator i-a enervat pe multi judecatori, care s-au simtit tratati de sus. Uitandu-se mai atent in CV-ul doamnei Haineala, unii i-au descoperit brusc diverse hibe: miroase a ofiter de informatii, a consiliat politicieni dubiosi (Chiuariu, Nica), a avut activitate cam slabuta de magistrat. In fine, acuzatia suprema a fost ca din functia de vicepresedinte a manevrat-o pe Alina Ghica, presedintele CSM, conducand de facto institutia.

Pe scurt, toti acesti magistrati revoltati descopera astazi tot ceea ce n-au vazut cand tot ei au ales-o si, mai ciudat, ceea ce s-a dovedit intre timp irelevant. CSM-ul sub Ghica si Haineala a avut cea mai buna performanta din istoria sa, progres consemnat in ultimul raport de tara al Comisiei Europene. Atunci, pe ce se bazeaza nemultumirea magistratilor care contesta astazi performantele CSM? Nu suna cam absurd protestul lor?

Cum ramane atunci cu predecesorii lor, reformistii Horatiu Dumbrava si Adrian Neacsu? Cei doi judecatori s-au dovedit slabi, ineficienti si lipsiti de curajul si aplombul de odinioara. Ceva i-a schimbat radical: din reformisti s-au transformat in franari. Cand au fost ei la carma CSM, Comisia Europeana n-a consemnat mari progrese, dimpotriva. Ce anume i-a schimbat, e alta poveste. Un alt membru CSM asociat cu grupul reformistilor, judecatorul Alex Serban, s-a plasat la randul sau in tabara adversarilor noii conduceri. Un caz particular.

Una peste alta, din vechea garda reformista pare sa fi ramas pe linie Cristi Danilet, care si-a depus candidatura la functia de vicepresedinte. A intrat iarasi in colimatorul Antenei 3, televiziunea-ghilotina controlata de Dan Voiculescu. Cativa judecatori, fierti ca un coleg de-al lor „a tradat” dupa ce Danilet a recunoscut public ca a votat un procuror la sefia CSM, l-au proclamat deja proscris.

Toti acesti magistrati – unii de buna, altii de rea credinta – au urmat indemnurile AMR, cerand revocarea din functia de membru CSM. Insa si judecatorul Danilet, la fel ca procurorul Haineala, a alimentat umori si resentimente in sistem printr-un comportament nu intotdeauna foarte inspirat. Inclinatia spre vedetism, poza de martir pe baricadele justitiei  ii scoate din minti pe unii colegi de breasla. Pe fond, insa, Danilet are dreptate in ce spune. Cu toate acestea,  mai multe judecatorii au votat deja declansarea actiunii de revocare. Este nevoie de votul a jumatate din cele 179 de judecatorii din tara pentru revocarea unui membru CSM.

In peisajul nemultumirilor identificam cel putin trei categorii de magistrati.Vedem in actiune cativa santajabili, oportunisti si lichele, care simt ca a venit momentul lor. Mai vedem apoi magistrati frustrati, incapabili sa treaca peste umorile personale si sa observe pericolul care pandeste in acest moment justitia. Intervine apoi o vasta categorie de magistrati-autisti, multi dintre ei profesionisti onesti, incapabili – din pacate – sa observe tot acest ghem complicat de interese. Dar ca oricarui om rupt de realitate, magistratilor-autisti nu le pasa prea tare ca sunt atrasi si manipulati intr-un razboi care nu-i priveste, mai mult, igora amenintarea ca razboiul se va intoarce in final impotriva lor.

Acesti magistrati-autisti se uita cu lupa in regulamente si legi, recita principii invatate la seminarii de drept, denunta scarbiti presiunile politice „de-o parte, si de alta”, ca si cum n-ar exista nuante si diferente majore intre felul in care „unii si altii” se raporteaza la independenta justitiei.  Multi dintre ei buni meseriasi, magistratii-autisti nu vad padurea de copaci, nu sesizeaza sau se prefac a nu observa pericolul de moarte care-i pandeste si se pierd in infinite detalii de sistem, se risipesc in razboaiele lor de Dumnezei cu Semizeii.

Or, marele pericol nu este incarnat in Haineala, Ghica sau Danilet, cu toate pacatele, neajunsurile si erorile lor. Nu ei sunt inamicii justitiei libere. Dimpotriva, ei au luptat pentru ea, dovedind consecventa si curaj, esentiale in aceste vremuri complicate. Marele pericol se ascunde tocmai in spatele celor care profita de „revolta magistratilor”, alimenteaza umorile, speculeaza frustrarile, exploateaza autismul instalat in randul judecatorilor si procurorilor pentru a spulbera progresele indiscutabile obtinute cu chiu cu vai in ultimii ani. Papusarii din umbra revoltelor fac manevre pentru a reda justitia politicienilor, pentru a o intoarce la modul de functionare de pe vremea lui Voicu&co. Aceasta este marea miza, acesta este pericolul, restul sunt reactii viscerale, mize meschine, razboaie mici si detalii de sistem.

Nu este exclus ca, odata pornit, tavalugul nemultumirilor sa nu mai poata fi oprit. Povestea revocarii tuturor membrilor CSM este o actiune riscanta, deoarece va urma o campanie si noi alegeri pentru CSM pe care puterea, fiind un proces de durata si avand destule parghii la indemana, va cauta sa le influenteze. 

Din cate aud, procurorii pregatesc la randul lor o reactie, sefii de  parchete urmand sa se intalneasca vineri la Bucuresti. Ar fi o eroare, deoarece judecatorii, si asa montati impotriva procurorilor, se vor simti provocati, chiar datori sa-i puna la punct. 

Cam asa s-a produs, incet, incet, procesul de orbire al magistratilor. Astazi, putini vad ca USL este pe cale sa modifice legea fundamentala. Crede cineva ca USL va mentine procurorii in randul magistratilor si ca nu-i va trece  in executiv pentru a-i controla? Magistratii nu vor sa vada, nu vor sa auda, sa discute asa ceva. Nu vad nici ca judecatorii pot fi lasati perfect liberi din moment ce procurorii le vor trimite exclusiv dosare cu gaini furate si politiste violate. Nu mai vad ca premierul Victor Ponta face presiuni inadmisibile asupra justitiei, acuzand public un judecator ca a pronuntat o solutie gresita, deoarece ea pur si simplu nu convine partenerului sau de alianta, Dan Voiculescu. Nu mai vad dubla masura cu care actionau cand se razboiau cu Traian Basescu, acuzat ca le fura independenta la cel mai mic ridicat din spranceana.

Si nu mai vad nimic suspect, chiar obscen, in faptul ca Antena 3, marele lor aliat de astazi, marele sustinator al „revolutiei robelor”, se bucura in lacrimi – in timp ce lupta pentru „adevarata independenta a justitiei” – alaturi de Dana Nastase la vestea ca fostul premier, Adrian Nastase, are sanse sa iasa mai repede din inchisoare si ii transmit ca-l asteapta cu bratele deschise in platou.

Nu spune nimeni ca judecatorii sau procurorii n-ar avea unele motive justificate de nemultumire. Dar ma tem ca puse in balanta cantaresc prea putin. Pur si simplu, cele cateva motive reale de nemultumire nu justifica operatiunea de dinamitarea a intregului edificiui de justitie construit anevoie in ultimii ani pentru a pedepsi – cu pretul renuntarii la propria independenta – cateva personaje cazute in dizgratie pe baze pur subiective. Magistratii par sa fi orbit si se arunca singuri in prapastie. Inca se mai pot opri. hotnews.ro​

Niciun comentariu