Deducerea de TVA in cazul stocurilor greu vandabile
Din varii motive, companiile pot ajunge in situatia de a acumula stocuri greu vandabile. In functie de abordarea acestor stocuri, trebuie vazute implicatiile fiscale, adica posibilitatile de a deduce sau nu TVA aferenta.
Experienta practica a demonstrat ca sunt numeroase situatii in care firmele se confrunta, din diferite motive, cu existenta unor stocuri greu vandabile in conditii normale de piata, asa-numitele „stocuri fara miscare”. Pe cale de consecinta, apare intrebarea legata de conditiile in care pot fi valorificate aceste stocuri si care sunt implicatiile fiscale aferente.
Din punct de vedere procedural, privind valorificarea respectivelor stocuri, se poate adopta o procedura de vanzare sub costul de achizitie/de productie, dupa caz. Desi aceasta procedura nu este uzuala si permisa in mod general, se va analiza – corelativ cu specificul activitatii economice derulate – daca in cauza sunt incidente reglementarile de la art. 16 si art. 17 din OUG nr. 99/2000, republicata.
Din punctul de vedere al implicatiilor fiscale la nivelul impozitului pe profit, raportat la practica organelor fiscale retinem faptul ca – desi din cuprinsul Codului fiscal s-a eliminat prevederea expresa conform careia vanzarea sub costurile de achizitie/de productie implica o cheltuiala nedeductibila fiscal – acestea se prevaleaza, in foarte multe situatii, de prerogativele date de art. 11 Cod fiscal (privind posibilitatea retratarii fiscale a unei tranzactii, nu numai in cazul persoanelor afiliate, in scopul reincadrarii acesteia pentru a reflecta continutul sau economic) si solicita o argumentatie de la agentul economic ca acesta a realizat venitul maxim posibil in conditiile date, iar tranzactia a fost efectuata la pretul pietei.
Ca atare, diferenta dintre costul de achizitie/de productie si pretul de vanzare (mai mic) nu devine, in mod automat, o cheltuiala deductibila fiscal, ci doar in conditiile existentei unui set minim de documente care sa justifice acest fapt. De altfel, inclusiv OUG nr. 99/2000, republicata, si normele metodologice date in aplicare introduc o procedura obligatorie de urmat, in functie de ce tip/procedura de vanzare sub costuri se identifica de societate ca fiind operabila pentru fiecare caz in parte. Ca baza legala efectiva a deductibilitatii integrale, din punct de vedere fiscal, a diferentei anterior mentionate, precizam art. 21 alin. (1) Cod fiscal si art. 80 din OUG nr. 99/2000, republicata.
Din punctul de vedere al implicatiilor fiscale la nivelul taxei pe valoarea adaugata, TVA-ul dedus initial (inclusiv prin mecanismul taxarii inverse, in cazul unor achizitii intracomunitare) nu se ajusteaza, chiar daca TVA-ul colectat la vanzarea ulterioara este mai mic decat cel dedus initial la aprovizionare, deoarece conform prevederilor de la Titlul VI Cap. 10 Cod fiscal, exercitarea dreptului de deducere este corelata de realizarea de operatiuni taxabile, fara a face trimiteri la pretul practicat ulterior (in raport de cel initial de achizitie).
Aceasta ipoteza este sustinuta si de analiza corelativa a art. 138 si art. 148 Cod fiscal, referitor la ajustarea taxei deductibile in cazul achizitiilor de servicii si bunuri; chiar daca, la o prima vedere, din litera textului de lege s-ar putea ajunge la o concluzie contrara, vom constata ca normele metodologice date in aplicarea art. 148 Cod fiscal fac trimitere exclusiv la caracterul taxabil al operatiunilor derulate.
De altfel, in sustinerea celor mentionate in cele doua paragrafe anterioare, putem invoca si Hotararea Curtii de Justitie Europene emisa in cauza C-412/03 Hotel Scandic, din cuprinsul careia retinem, pe fond, ca se acorda dreptul integral de deducere a TVA pentru achizitiile de bunuri efectuate, chiar daca acestea sunt revandute ulterior sub pretul/costul de achizitie.
In conditiile in care stocul respectiv nu este vandabil, apreciez ca societatea are dreptul sa il declaseze (procedeu similar celui casarii mijloacelor fixe), intocmind un proces-verbal in acest sens in formatul adoptat de OMFP nr. 3512/2008, cu modificarile si completarile ulterioare. Procedura in sine se recomanda a se efectua doar in urma operatiunii de inventariere, pe baza propunerii de casare exprimate de catre comisia de inventariere, care va intocmi un proces-verbal ce urmeaza a fi aprobat de administratorul societatii, cu avizul compartimentului juridic si al celui financiar-contabil. in acest caz, cheltuielile aferente stocului in cauza sunt nedeductibile fiscal la determinarea profitului impozabil, conform art. 21 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal, avand in vedere faptul ca acestea nu concura la realizarea veniturilor impozabile.
Din punctul de vedere al TVA, potrivit art. 128 alin. (8) din Codul fiscal, nu constituie livrare si, ca atare, nu se impune colectarea TVA pentru bunurile scazute din gestiune ca urmare a degradarii/ declasarii stocurilor, in situatia indeplinirii cumulative a celor 3 conditii stabilite in norme.
Totusi, lucrurile nu trebuie intelese simplist, iar in acest sens se vor avea in vedere si modificarile aduse prin OG nr. 15/2012 si HG nr. 1071/2012, aplicabile din 2013. In esenta, nu se mai analizeaza obligatia de colectare a TVA la declasare, ci numai obligatia de ajustare a taxei dedusa la achizitie, conform art. 148 sau art.149 din Codul fiscal.
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!