Câte ceva despre familie…

Omul prin natura lui nu poate trai izolat. El se afla într-o continua formare si afiliere în relatii psiho-sociale, care îl mentin activ pe toata durata existentei. Înca din copilarie omul achizitioneaza modele comportamentale legate de modul în care sa formeze si sa întretina  relatii inter-personale, pe care mai târziu le aplica. La baza societatii întâlnim relatia de casatorie, de formare a unei familii. Concluzia generala a psihologilor si personalitatilor contemporane este ca institutia familiala si-a pierdut din valoare. Omul contemporan este prins în mirajul activitatilor profesionale cât mai bine dezvoltate, în satisfacerea nevoilor proprii, în atingerea unor idealuri si evita sau amâna momentul întemeierii unei familii.

Din punct de vedere sociologic, familia reprezinta exempul tipic de grup primar, caracterizat prin puternice relatii „face to face”, prin apropierea si colaborarea intima a tuturor membrilor ei.

Familia reprezinta, în orice societate, o forma de comunitate umana alcatuita din cel putin doi indivizi, uniti prin legaturi de casatorie si/sau paterne, realizând , mai mult sau mai putin, latura biologica si/sau cea psihologica. O alta definitie a termenului de familie a fost data în 1983 de catre Hartman si Laird, respectiv: O familie devine familie când doi sau mai multi indivizi decid ca ei formeaza o familie si asta înseamna ca, în momentul respectiv pe care îl traiesc împreuna, ei dezvolta o intimitate în care îsi împartasesc nevoile emotionale de apropiere, de a trai într-un spatiu numit de ei “caminul lor” si în care se definesc roluri si sarcini necesare pentru a satisface nevoile biologice, sociale si psihologice.

Familia ia nastere prin consimtamântul între doua persoane. Acest tip de relatie interpersonala este formata si sustinuta în timp de responsabilitati comune, de drepturi si obligatii ce tin de ambii parteneri, sau în context mai larg de toti membrii familiei. Cele mai importante relatii sunt relatiile primare din cadrul familiei, întrucât sunt definitorii pentru personalitatea individului. Familia reprezinta principala resursa de educatie, de achizitii comportamentale si socializare a copiilor. O copilarie fericita, normala, va asigura individului o dezvoltare armonioasa din punct de vedere psihologic si comportamental. Cu alte cuvinte, familia si membrii familiei reprezinta suportul cel mai stabil, cu cele mai multe resurse pe care individul le poate accesa oricât si oricând. Putem identifica  în cadrul familiei urmatoarele resurse care mentin bunastarea individuala:

– comunicare între membrii familiei
– deprinderile familiei de a-si rezolva problemele
– banii ca resursa
– rudele si prietenii ca resurse sociale

Toate aceste lucruri duc la întarirea stimei de sine a fiecarui membru si îl pregatesc din punct de vedere emotional pentru situatiile de criza.

Momentul declansator

Familiile care traverseaza momente de criza majora (situatii în care modelele comportamentale obisnuite sunt ineficiente si se impun comportamente noi) pot fi afectate pozitiv si negativ. Putem idetifica ca situatii problematice: divortul, decesul partenerului/partenerei, decesul unuia dintre parinti, decesul unui prieten apropiat, pierderea locului de munca, aparitia unei boli grave. Aceste situatii pot sau nu pot fi controlate de individ, aparitia si dezvoltarea lor ulterioara fiind influentata si de actiunea altor factori externi, cum ar fi: situatia economica, comunitatea, cadrele specializate (medici, avocati, judecatori) si autoritati.

Atunci când echilibrul emotional este modificat datorita crizelor familiale membrii familiei pot suferi diferite schimbari, ca:

– îsi pot schimba partenerul
– îsi pot schimba domiciliul
– îsi pot schimba locul de munca
– îsi pot schimba cercul de prieteni
– pot ajunge sa locuiasca pe strada

Uneori se întâmpla în timpul unei situatii de criza ca membrii familiei sa paraseasca domiciliul, sa fie alungati din locuinta, ulterior ajungând în strada.

Categorii de persoane afectate

Specialistii au identificat urmatoarele grupuri sociale afectate de acest fenomen, respectiv:

•     femeile, ca urmare a lipsei unor norme legale de protectie, de la mame foarte tinere, mame cu copii pâna la femei vârstnice. Acestea se confrunta cu o lipsa de infomatii legate de metodele contraceptive, cu actiuni de violenta domestica în urma carora parasesc domiciliul conjugal, lasând sau nu copilul în mediul violent.
•     adulti tineri din cauza degradarii socio-economice a societatii pe motivul nivelului scazut de calificare. Posibilitatile de a ocupa un loc de munca sunt scazute ca urmare a fenomenului crizei economice mondiale si a urmarii cursurilor unor facultati care nu au fost finalizate. Tinerii absolventi sunt nevoiti sa accepte slujbe în care nu sunt calificati pentru a avea un loc de munca si un venit sigur.
•     familiile cu multi membrii, din cauza spatiului si conditiilor neadecvate de locuit, dar si lipsa resurselor financiare care nu le permit sa gaseasca un spatiu de locuit în functie de venituri. Aceasta situatie se regaseste si în mediul urban si în mediul rural. Familia nou formata este nevoita sa locuiasca în aceeasi locuinta cu alte familii din cauza lipsei spatiului. Aici ar putea aparea un factor de risc, generat de convietuirea mai multor persoane într-un spatiu necorespunzator ca si dimensiuni, legat de comunicare între parteneri, diferenta dintre generatii.
•     persoanele vârstnice din cauza pierderii locului de munca si lipsa calificarilor profesionale, precum si a problemelor de sanatate. Ca urmare, se formeaza situatii de neimaginat pentru acestia; de asemenea ei se confrunta si cu lipsa unor servicii specializate. Femeile vârstnice în urma pensionarii întâmpina dificultati de adaptare la noul statut si la reorientarea profesionala, daca pensionarea a fost înainte de termenul legal în vigoare.
•     persoanele cu tulburari psihiatrice fara adapost; aceasta categorie de persoane necesita îngrijiri medicale specializate; dupa ce parasesc institutiile specializate, bolnavii ar trebui sa ajunga într-un centru de primire pentru continuarea unui program de reabilitare, însa în cadrul legislatiei române nu exista un plan pentru a veni în ajutorul lor; locul persoanelor bolnave psihic devine strada, iar starea lor de sanatate în lipsa unui tratament corespunzator se înrautateste si cresc sansele ca ei sa devina agresivi cu cei din jurul lor. Agresivitatea lor duce la cresterea nivelului de violenta si a infractorilor.
•     „inorientabilii” reprezinta „clientii fideli” ai strazilor si serviciilor de gazduire neconditionata care ratacesc pe strazi si au pierdut total legatura cu familia si prietenii; aceste persoane traverseaza o perioada confuza în viata lor si nu sunt capabili sa puna punct cercului vicios, în timp se instaleaza si dependenta de strada care îi face sa revina în mediul stradal.
•     copiii cu vârsta peste 18 ani proveniti din centrele de plasament ajung în strada pentru ca nu mai au unde sa locuiasca dupa ce parasesc centrul; acest lucru este influentat si de comportamentul si deprinderile individuale ale fiecaruia, de modul de adaptare sau nu la situatie, de vointa de actiune spre a remedia sau a rezolva posibilele probleme.

Caracteristicile fenomenului persoanelor fara adapost

Aspect fizic

Persoanele adulte fara adapost sunt identificabile, în primul rând, dupa  aspectul fizic deplorabil: murdar, zdrentaros, mizerabil, care miroase urât si poarta îmbracaminte neîngrijita. În al doilea rând, se evidentiaza comportamentul: cerseste, vagabondeaza, manânca din gunoaie, consuma alcool, fura, doarme pe unde apuca, este agresiv. În final, din punct de vedere caracterial, o asemenea persoana este: lenesa, om de nimic, amarâta, infecta, parazit social, necajita. Caracteristicile persoanelor fara adapost pot fi si cauze în unele situatii. De exemplu starea de sanatate precara este o caracteristica generata de viata în strada, însa în cazul persoanelor cu boli psihice pentru care nu exista centre specializate dupa ce parasesc spitalul, ajung în strada deja bolnavi; traind pe strada nu poti sa ai un aspect îngrijit si curat, iar angajatorii nu acorda locuri de munca persoanelor cu un aspect neglijent, acest lucru generând mai departe lipsa banilor; veniturile insuficiente duc la lipsa unui adapost etc. Este un circuit închis din care individul poate iesi numai daca acceseaza corespunzator atât resursele interne (prin motivare), cât si resursele externe (sistemul de asistenta sociala, biserica, familia, prietenii, comunitatea). Sunt dominati de lipsa încrederii ca mai pot schimba ceva, lipsa motivatiei ca urmare a experientelor de viata esuate si dependenta de noul mod de viata. Se obi?nuiesc sa primeasca de la cei din jurul lor si de fiecare data se asteapta la mai mult si cer mai mult.

Nu în ultimul rând, serviciile sociale oferite…

De-a lungul timpului, persoanele fara adapost au reprezentat o categorie sociala care a capatat mereu atentia societatii. Fiecare societate are datoria de a oferi suport membrilor ei atunci când ei se confrunta cu situatii problematice. De asemenea, si mai important este faptul ca societatea trebuie sa ofere si informatii despre cum aceste facilitati sau servicii pot fi accesate. Uneori,  beneficiarii nu stiu mai nimic despre suportul oferit atât de catre stat, cât si de catre organizatiile non-guvernamentale sau fundatii, sau în situatia în care stiu câte ceva, nu detin informatiile complete si relevante. Fiecare om, chiar daca are sau nu are adapost, are urmatoarele drepturi oferite în sprijinul cetatenilor:

– act de identitate
– ajutor social
– cantina sociala
– pensie
– camin de batrâni
– asistenta medicala
– asistenta sociala pentru persoanele cu handicap
– alte indemnizatii (pentru persoanele care au copii).

Ajutorul social

Acest drept este acordat în baza legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat si pot beneficia de acesta urmatoarele categorii de persoane:

– persoanele singure sau persoanele casatorite sau despartite în fapt (daca ancheta sociala justifica acest lucru)
– familiile (persoanele casatorite + copiii acestora)
– persoanele care locuiesc si se gospodaresc împreuna, chiar daca nu sunt casatoriti
– persoanele fara cetatenie româna (apatrizi sau cetateni straini cu domiciliu/resedinta în România, cetateni straini cu statutul de refugiati).

De multe ori, cei care solicita sau doresc sa aplice pentru acest drept nu detin informatii despre formalitatile care trebuie îndeplinite. Astfel, pentru a solicita acest drept, viitorii beneficiari trebuie sa se adreseze la primaria unde au avut ultima oara domiciliu stabil, sa aiba peste 18 ani si sa întocmeasca un dosar cu actele justificative necesare ca nu beneficiaza de nicio sursa de venit si ca se afla în evidenta Agentiei Municipale/Judetene de Ocupare si Formare Profesionala.

O alta forma de suport pentru persoanele fara adapost o reprezinta cantina sociala, beneficiind astfel de o masa pe zi. Pot beneficia de acest drept urmatoarele grupuri:

– persoanele singure/familiile care nu au nici un fel de venit
– persoanele singure/familiile ale caror venituri sunt mai mici decât venitul maxim în baza caruia se acorda ajutor social
– persoanele pensionate pe caz de boala/vârsta, ale caror venituri nu depasesc un anumit nivel.

În ordine pentru a accesa  aceasta  resursa, persoanele interesate trebuie sa aiba urmatoarele acte:

– act de identitate sau o adeverinta temporara de identitate valabila (copie  + original)
– adeverinta medicala care sa confirme  lipsa bolilor contagioase
– declaratie notariala privind lipsa veniturilor.

Legislatie în domeniu

Legea nr. 905/2011 – Legea asistentei sociale în România
O.U.G. nr. 68/2003 privind serviciile sociale
Legea nr. 466/2004 privind statutul asistentului social
H.G. nr. 1434/2004 privind atributiile si regulamentul-cadru de organizare si functionare a Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului
Legea nr. 47/2006 privind sistemul national de asistenta sociala.

Bibliografie:

Mendras,1887 apud Iolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca, Incursiune în psihologia si psihosexologia familiei, Editura Preaa Mihaela S.R.L., Bucuresti, 1998, p. 17.
Iolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca, Incursiune în psihologia si psihosexologia familiei, Editura Preaa Mihaela S.R.L., Bucuresti, 1998, p. 17.
Ana Munteanu, Tratat de asistenta sociala, Editura Polirom, 2003, Iasi, p. 668.
Victor Badea, Asistarea persoanelor adulte fara adapost, Editura S.P.E.R., Bucuresti , 2003, p. 20

Simona Cimpoca, juridice.ro

Cuvinte cheie: ajutorul social, criza in familie, familie, persoane fara adapost, servicii sociale

Stiri juridice & administrative pe 8:04 a.stancu