Abandonul de familie- gest rusinos si nedemn pentru calitatea de parinte
Nu doar apropierea sezonului de iarna si a sarbatorii sfinte de Craciun m-au indemnat sa scriu acest articol. Marturisesc ca in fiecare zi, urmand acelasi traseu monoton al metroului bucurestean, ma simt mai animata intalnind copii fericiti care merg mana in mana cu parintii lor, povestindu-le atatea lucruri marunte pentru noi, marete pentru ei. In agitatia din subteran ne putem pierde usor, asa incat mica bucurie de a vedea copii fericiti este inlocuita imediat, la urcarea scarilor, de o alta familie, dar nu la fel de fericita. Exista si copii care nu au spus niciodata “te iubesc” unui parinte si nici nu au auzit acest lucru din partea celor care le-au dat viata. Copii sunt si cei dintai, si acestia, dar nivelul de trai, educatia, lipsa locuintei sunt factori care marcheaza neindoielnic dezvoltarea lor sociala, psihica sau fizica. Desigur, problema copiilor strazii este stringenta, dar si mult prea complexa pentru a fi dezbatuta intr-un articol de cateva randuri.
Se intampla uneori insa ca, aidoma copiilor strazii ramasi fara parinti, abandonati, trimisi la cersit sau la munca de la varste prea fragede, copiii care au o familie si care se simt iubiti si protejati in sanul ei, sa se confrunte la un moment dat cu o realitate mult prea dura, perceputa probabil ca pe un cosmar. Cand mama sau tatal se hotaraste sa plece.
Familia reprezinta cel mai important grup social in intreaga lume, drept pentru care aceasta institutie a beneficiat si beneficiaza de reglementari specifice menite sa o protejeze, intrucat ea “se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti, pe egalitatea acestora, precum si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea si educarea copiilor lor.” (art. 258 NCC)
In principal, relatiile dintre soti, aspectele privitoare la familie, relatiile dintre parinti si copii sunt reglementate de legea civila, insa exista si prevederi penale ce privesc viata de familie, asa cum arata art. 305 din Codul penal referitor la infractiunea de abandon de familie.
Potrivit acestui articol, abandonul de familie consta in: a) parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunandu-l (pe cel pe care are obligatia sa-l intretina) la suferinte fizice sau morale; b) neindeplinirea cu rea-credinta a obligatiei de intretinere prevazuta de lege; c) neplata cu rea-credinta, timp de 2 luni, a pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca.
Din pacate, exista situatii in care unul dintre soti nu vrea sa-si mai indeplineasca obligatiile de intretinere fata de celalalt sot si fata de copiii sai, drept pentru care urmeaza o cale necinstita, abandonandu-si familia si lipsind propriul camin de prezenta sa. Persoana vatamata poate depune o plangere prealabila, in urma careia se va pune in miscare actiunea penala impotriva faptuitorului. Daca cei doi se inteleg totusi si se impaca, este inlaturata si raspunderea penala.
Oricum ar reglementa legea penala insa un astfel de caz, as vrea sa precizez ca, mai inainte de a fi aplicate sanctiunile ce se impun, sotul si/sau parintele care savarseste o astfel de fapta savarseste de fapt nu o infractiune, ci un gest rusinos si nedemn pentru a-i oferi calitatea de tata sau mama.
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!