Cum isi fura parintele propriul copil
Intr-un articol publicat pe juridice.ro un avocat povesteste cazul unui alt coleg, la care a dat si el o mana de ajutor. Foarte frumos am gandit eu, la inceput, de-a dreptul colegial. Doar ca, de fapt, aceasta povestire nu este despre aplicarea legii ci despre gaselnitele de neaplicare.
Clientul colegului era judecat pentru abandon de familie si fusese condamnat in prima instanta. Clientul nu platise pensia de intretinere mult timp, suma adunata fiind mare.
Avocatul, autor al articolului, a fost contactat de colegul aflat „intr-o oarecare incurcatura” pentru gasirea unei solutii miraculoase care sa duca la nepedepsirea datornicului. Cum clientul colegului statea bine din punct de vedere financiar iar singurul motiv pentru care nu platise era reaua vointa, a realizat ca inculpatul era vinovat. Dar pentru a-si ajuta colegul a cautat si a gasit lipsa unei mentiuni exprese: persoana vatamata doreste tragerea la raspundere penala a faptuitorului.
Cum aceasta formulare lipsea din plangerea femeii si avand sansa unui complet de judecata „deschis la minte” recursul a fost admis si procesul penal inchis „pentru lipsa plangerii prealabile”.
Nu stiu ce a vrut sa scoata in evidenta avocatul in acel articol: cat de saritor este, cat de priceput este sau ce usor este sa pierzi cu legea de partea ta?
In schimb am sa va spun ce am inteles eu.
O femeie, fosta sotie, dupa divort a continuat de una singura sa cresca si sa educe copilul(copii), iar fostul sot, tatal copilului(copiilor) nu isi indeplinea nici minima obligatie financiara. Cand in sfarsit si-a luat inima in dinti si a mers cu jalba in bat sa il reclame pe tatal copilului, neavand probabil bani pentru avocat, a facut o cerere dupa cum i-a zis cineva care s-a indurat de situatia ei. Completul de judecata din prima instanta a tinut cont de fapta comisa de inculpat si de fondul cererii si a dat castig de cauza femeii. Acum a aparut deja o problema, pentru ca cel care a pierdut vroia sa castige, asa ca a facut recurs. Fostul sot, tatal copilului(copiilor) nu a vrut sa-si plateasca datoria fata de copii ci a ales sa plateasca avocatul care urma sa castige procesul pentru el. Si l-a castigat pe eroare de procedura.
Pentru ca la recurs nu a mai contat fapta de care se facea vinovat ci lipsa formei.
Cine a castigat? Cine a pierdut?
Din punctul meu de vedere, ca mediator, toata lumea a pierdut. Mama, tatal, copilul, adica persoanjele principale din aceasta poveste nu au castigat nimic. Mama a luptat pentru copil, tatal a luptat contra copilului, copilul nu a luptat dar a pierdut. Banii tatalui, expresie de grija financiara pentru propriul copil, nu au ajuns la destinatie. Cum o sa dea tatal ochii cu copilul lui, peste ani cand copilul va sti ce s-a intimplat, sa se uite la el si sa-i spuna ca-l iubeste cand stie ca l-a furat?
Cum se rezolva prin mediere
Astfel de situatii se preteaza la mediere pentru ca in mediere tatal ajunge sa inteleaga ca acei bani nu sunt pentru ca sa traiasca fosta sotie bine ci pentru propriul copil. In mediere mediatorul tine cont de interesul suprem al copilului si nu de dorinta de razbunare a unui fost sot. Mai mult decat atat, in acest gen de intimplari se vede ca exista probleme nerezolvate intre cei doi fosti soti care se rasfrang asupra relatiei cu copiii.
In mediere nu se cauta gaselnite de eludat legea, nici erori de procedura pentru a arata cat de tari suntem.
Mediatorul este prezent in mediere pentru parti. El nu este actor principal in mediere, pentru ca medierea nu este a lui. Medierea este pentru parti. Pentru acele parti care vor sa-si rezolve problemele. In mediere partile isi aleg propria solutie iar mediatorul nu judeca.
Ce s-ar fi intimplat daca ar fi intrat in mediere parintii cu pricina?
In primul rand ar fi comunicat. Asa ar fi aflat si tatal cate una cate alta despre ce si cum mai face copilul.
Apoi ar fi inteles ca e nevoie de ajutorul lui si financiar si personal pentru binele copilului.
Ar fi putut discuta punctual despre nevoile copilului, care in timp s-au schimbat si se vor mai schimba.
Ar fi putut imparti responsabilitatile ce tin de copil.
Ar fi realizat ca sunt parinti parteneri, chiar daca nu mai sunt soti.
Ar fi invatat cum sa se acomodeze cu aceasta situatie si le-ar fi fost mai usor sa o gestioneze.
Variante exista cati parinti exista, dar cu certitudine tatal ar fi dat bani pentru copil. Nu pentru ca l-ar fi obligat cineva ci pentru ca si-ar fi dorit sa faca asta.
Chiar si daca ar fi intrat in mediere dupa declansarea procesului, odata cu acordul de mediere se stingea si procesul penal.
Daca parintii au mintea deschisa si aleg medierea, cu siguranta relatia dintre ei si relatia cu copiii are de castigat.
Asa, pentru ca mintea deschisa a fost a celor din completul de judecata, a castigat avocatul.
Care a concluzionat: „Vezi cat de mult conteaza cine te judeca… ?
Anca Lucia Stancu
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!