Daca companiile de stat au fost devalizate prin furt, unde au fost procurorii atât de laudati?
Problema Oltchim se agraveaza pe zi ce trece, iar Guvernul cauta o solutie de avarie pentru situatia cvasiimposibila în care a ajuns Oltchim Râmnicu Vâlcea, dar o întrebare ramâne fara raspuns: în situatia în care principala acuzatie venita din partea autoritatilor este ca societatea a fost capusata ani de zile prin furt, ajungând astfel la datorii de 700 mil. euro, cum de procurorii nu au ajuns pâna acum la Oltchim?
Ministrul pentru dialog social Liviu Pop a afirmat ieri ca la Oltchim a fost un furt din banul public, iar procurorii vor dovedi repede acest lucru. „A fost furt din banul public care va fi dovedit de organe foarte repede.”
Dar daca la Oltchim – companie cu conturile blocate si datorii de 180 mil. euro la banci – s-a petrecut un furt din banii publici, de ce procurorii nu au ajuns pâna acum la Oltchim? Pentru ca problema nu este de acum, ci de ani de zile. Oltchim nu a ajuns în aceasta situatie în 2012, ci merge pe pierdere de zeci de milioane de euro din 2006.
Pe de alta parte, în România s-a creat o adevarata dezbatere în legatura cu numirile de procurori ce trebuie facute si procedurile ce trebuie urmate dupa ce procurorului general Laura Codruta Kovesi si sefului DNA Daniel Morar le-au expirat mandatele.
Consiliul Superior al Magistraturii a felicitat-o pe Codruta Kovesi pentru „modul exemplar în care a reusit sa conduca, în cele doua mandate succesive, destinele uneia dintre cele mai importante institutii ale statului”, iar presedintele Traian Basescu a decorat-o cu Steaua României „în semn de înalta apreciere pentru activitatea desfasurata timp de 6 ani la conducerea Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie si pentru meritele deosebite în îndeplinirea actului de justitie în România”. În acest timp, Daniel Morar a ajuns cu delegatie în fruntea Ministerului Public.
Dar daca mandatele celor doi au fost un succes, cum de a fost posibil un „caz Oltchim” si de ce a fost nevoie de un esec rasunator al privatizarii (licitatia a fost câstigata de Dan Diaconescu, dar contractul nu a fost semnat) pentru ca, în sfârsit, sa fie demarata o procedura de cercetare a activitatii manageriale la Oltchim?
Ca peste tot, procurorii sunt reprezentantii statului, „avocatii statului”. În astfel de cazuri, trebuia ca ei sa protejeze interesul statului în companiile de stat. Ce s-a întâmplat? Ori nu s-au sesizat – daca puteau sa o faca – , ori nu au fost sesizati, cum trebuia sa se întâmple.
De ce nu exista pâna acum un dosar Oltchim si toti au asteptat ca firma sa faca sute de milioane de euro datorii si sa fie aproape de insolventa? Si în general daca companiile de stat au fost devalizate prin furt, unde au fost procurorii atât de laudati?
Iulian Anghel , Ovidiu Barbulescu, Zf.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!