Ar putea fi acesta începutul sfârsitului pentru criza din zona euro?
Pentru depasirea crizei, Europa are nevoie de interventia pe termen scurt a BCE, de o strategie credibila de crestere si de un program pe termen lung de reforma institutionala, iar în prezent îndeplineste cel mult un punct si jumatate din cele trei, afirma doi economisti într-un articol pentru WSJ.
Pietele financiare au fost cuprinse de euforie în ultima perioada, ca urmare a vestilor bune din zona euro: promisiunea Bancii Centrale Europene (BCE) pentru eventuale achizitii nelimitate de obligatiuni, anuntul unei uniuni bancare, aprobarea de catre Germania a Mecanismului European de Stabilitate, rezultatul proeuropean din alegerile din Olanda si pozitia mai putin rigida a UE în privinta Greciei, se arata într-un articol scris pentru Wall Street Journal (WSJ) de Charles Goodhart, profesor emerit pentru finante-banci la London School of Economics, si Sony Kapoor, director operational al organizatiei Re-Define.
Încrederea din piete este în contrast puternic cu temerile, nematerializate, privind o prabusire în aceasta vara.
„Ar putea fi acesta începutul sfârsitului pentru criza din zona euro?”, întreaba cei doi.
Din pacate, raspunsul este „probabil nu”. Criza s-a dezvoltat atât de mult, încât problema economica ar putea fi acum prea mare pentru a putea fi rezolvata în marja de manevra politica tot mai redusa.
Pentru a iesi pentru totdeauna din criza euro, trei lucruri sunt esentiale: o interventie mai puternica a BCE pentru a limita impactul pe termen scurt, strategii credibile de crestere economica pentru tarile lovite de criza si un plan pe termen mai lung care sa asigure ajustari macroeconomice si reforme pentru functionarea zonei euro.
„Europa a îndeplinit cel mult una si jumatate din aceste conditii”, se arata în articol.
BCE a iesit la lupta, dar cu o mâna legata la spate, dupa ce a conditionat interventiile. De asemenea, actiunea ar putea fi prea târzie. Evolutiile politice din ultimele luni au facut imposibil, chiar iresponsabil, pentru investitori, persoane cu economii, consumatori, companii, banci si autoritati de reglementare sa nu ia în considerare posibilitatea unei destramari a zonei euro. În aceasta directie au avut loc transferuri de capital si depozite, amânarea de invesitii si reorinetarea activelor si pasivelor pe linii nationale. Toate aceste actiuni au sens la nivel individual, dar colectiv sunt dezastruoase pentru zona euro, noteaza cei doi economisti.
Orice decizie asupra unei iesiri a Greciei din zona euro sau asupra unei dezmembrari mai ample a uniunii monetare ar fi politica si în afara controlului BCE. Banca centrala nu poate, de asemenea, sa limiteze retragerile de capital si depozite daca situatia continua. Daca sentimentul pietelor se deterioreaza din nou, „tranzactiile monetare directe” ale BCE ar putea finanta doar retragerea capitalului, la fel cum s-a întâmplat cu „programul de achizitii de obligatiuni”, în urma caruia banca a ramas cu obligatiunile investitorilor care cautau o iesire, se arata în articolul postat pe site-ul WSJ.
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!