Ioan Pascu, seful sindicatului de la Mechel: Se numeste jaf ce s-a petrecut la Câmpia Turzii
Au închis otelaria si-au ramas fara materie prima. Au externalizat Vânzarile si au pierdut contactul cu piata. Au schimbat anual directorii ca pe sosete. Mechel s-a sabotat singura
Disparitia Mechel Câmpia Turzii este asemanatoare unei bombe cu hidrogen cazute în mijlocul orasului de 40.000 de locuitori. Aproape toata suflarea este dependenta de combinat, aici lucrând, pâna în urma cu câtiva ani, 5.600 de angajati si dând de munca, pe orizontala, altor 20.000 de oameni. Dispare Mechel, si mai are un pas si e gata, pot sa se îngroape si toti oamenii din oras. E ca si cum i-ar culca la pamânt o boala extrem de contagioasa, iar acea boala grea este saracia.
Autoritatile locale si reprezentantii Guvernului nu stiu ce sa creada: a fost acesta un faliment premeditat sau este rezultatul unor erori manageriale uriase? Iata, pas cu pas, cum poti culca la pamânt un colos industrial, care era modern si gata restructurat în momentul privatizarii.
Nu i-a interesat sa-si vânda marfa
Drumul spre faliment al Combinatului de Industria Sârmei din Câmpia Turzii a început din vara anului 2004, la nici sase luni de la privatizare. Primele masuri luate de rusii de la Conares Trading, devenit ulterior Mechel, au dus fabrica spre un impas din care nu s-a mai putut iesi niciodata. Fostul manager al fabricii, Marius Bordea a fost singurul român care a fost ajuns vicepresedinte al grupului metarlugic rus pentru Europa de Est, intrând în gratiile oligarhului rus Igor Ziuzin. Bordea spune ca prima miscare gresita a rusilor a fost lipsa unor specialisti în vânzari care sa cunoasca piata româneasca si pe cea din Europa de Est.
Combinatul de la Câmpia Turzii, avea la momentul privatizarii, anul 2003, capacitatea sa produca 13.000 de feluri de produse, astfel ca putea sa se adapteze din mers nevoilor pietei românesti. „Daca era nevoie foarte mare de cuie, puteam produce cuie. Daca era nevoie de sârma puteam produce sârma”, spune fostul director. În august 2004, a fost luata decizia ca productia sa fie vânduta prin societatea Mechel Trading, o alta firma a concernului rus. „Nu stiau piata, erau nepriceputi si, astfel, din 2005, în fiecare a treia decada a lunii opream productia”.
Urmatoarea decizie catastrofala pentru ISCT a venit în februarie 2006 când rusii au închis „temporar” otelaria. „Era cea mai moderna otelarie din România si producea 300.000 de tone pe an. La aceasta sectie lucrau 500 de oameni. Era inima combinatului. Au ucis combinatul pentru ca toata materia prima de care aveai nevoie o aduceai din alta parte, cu alte costuri. Noi puteam produce la Câmpia Turzii otelul de care aveam nevoie, în functie de tipul de produs”. Prin închiderea acestei sectii s-a terminat cu ISCT Câmpia Turzii. “Era un flux integrat. Daca aveai otelarie putea sa produci ceea ce se cere pe piata. Altfel nu, pentru ca depindeai de altii”, explica fostul director.
Greseli enorme de management s-au comis la combinat. Fie voit, fie din prostie, cert este ca un oras întreg va muri de frig si de foame
Sa plateasca despagubiri oamenilor
Seful sindicatului de la Mechel Câmpia Turzii, Ioan Pascu, spune ca, din informatiile pe care le are, combinatul va fi închis definitiv pâna la finalul lunii septembrie. Pentru ziarul Bursa, Pascu a declarat ca rusii de la Mechel nu si-au respectat obligatiile contractuale. „Se numeste jaf ce s-a petrecut la Câmpia Turzii. Se pare ca actionariatul strain a încalcat o serie de articole din contractul de privatizare. În baza unui acord cu sindicatul, cei de la Mechel s-au angajat ca nu vor înstraina si dezafecta niciun utilaj, ca vor ramâne în conservare.
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!